Acasă Opinii Corespondenta din SUA: Biserica şi Muzica

Corespondenta din SUA: Biserica şi Muzica

Se petrece un lucru fenomenal cand muzica se intalneste cu biserica. Sansa este sa fiu ca la mine acasa la Catedrala St. Jean Baptiste, de pe Lexington Ave, unde muzica este o prezenta permanenta in toate momentele liturgice, atat prin orga sau pian, cat si prin solisti si cor, dar mai ales prin existenta unui ansamblu simfonic de prestigiu, Camerata New York, care sustine varii concerte, iar la inceputul verii, in fiecare an, prezinta evenimentul numit DIVINE OPERA GALA.

Ceea ce inseamna ca asemenea forte muzicale sunt cerute de enoriasi, iar enoriasii tin ca ochii din cap la cei care fac muzica in biserica, dovada ca ii sponsorizeaza, lista cu donatori este neincapatoare, iar la concertele Cameratei biserica, cu sute de locuri, este plina.

Asa a fost si in acest an, cand Gala a triumfat realmente prin prestatia muzicienilor, respectiv a orchestrei si a solistilor. Orchestra este alcatuita din 45 de muzicieni, din tot atatea natiuni. Printre ei se afla si un roman, clarinetistul Alexandru Negruta. Sufletul acestui eveniment este Richard Owen, dirijor, organist si fondatorul Cameratei, altaturi de sotia sa, Kate Owen, care este violoncelista in orchestra si glasul ingeresc al liturghiilor de la Catedrala. Ei au trei baieti, care toti dovedesc inclinatii muzicale.

Programul Galei a fost foarte pretentios, cu piese dificile, dar care au avut parte de solisti de mare calitate, precum soprana Amy Shoremount, solista de la Metropolitan Opera, unde a cantat in opere de Mozart, Verdi, dar si in rolul Leonora din Fidelio de Beethoven; a urcat si pe scena lui Carnegie Hall, unde a cantat in Simfonia a 9-a de Beethoven, si pe multe alte scene, unde a intrepretat de regula arii din operele lui Puccini.

Si aici vioara intai a fost Puccini, unde Amy Shoremount a cantat din Tosca, sustind duetul din Actul I cu Mario Cavaradossi, avandu-l ca partener pe tenorul Riad Ymeri de la Opera de Stat din Albania, care s-a achitat bine de rolul sau foarte dificil, dupa ce si-a facut intrarea cu o arie de forta, piesa turnanta in repertorul oricarui tenor: aria Recondita Armonia din Tosca. Duetul a implicat si biserica, momentul cand Tosca se roaga la altar. Floria Tosca este o celebra cantareata indragostita de pictorul Mario Cavaradossi, care picteaza biserica. Dar o serie de intrigi, puse la cale de baronul Scarpia, seful politiei, duc la moartea eroilor. Actiunea se petrce la Roma, intr-o biserica. Duetul surprinde gelozia Florei, cand vede ca model pentru portretul Madonnei nu este ea, ci o marchiza. Este cel mai amplu duet din opera lui Puccini, ca un labirint, cu momente de fortissimo si pianissimo, amintind de valurile muzicii wagneriene.

Trebuie spus ca orchestra era instalata in spatial dintre altar si bancile enoriasilor, iar solistii se aflau pe platforma din fata altarului, suficient de incapatoare, care sa le permita si un joc de scena. Eu am avut sansa sa stau in preajma ochestrei, in partea de langa altar, de unde am putut urmari toate miscarile solistilor, prestatia instrumentistilor si a dirijorului. Parca m-am aflat in chiar sufletul spectacolului.

Concertul a debutat cu Uvertura operei Norma de Bellini, urmata de celebra arie Casta Diva, interpretata de Amy Shoremount, o arie foarte dificila, in care marea preoteasa a druizilor, Norma, invoca zeii, ca sa-i sustina dragostea, prima ei iubire, ea fiind indragostita de un roman, tatal copiilor ei, care o tradeaza. Aria este insotita si de participarea corului, format din cinci solisti. Actiunea operei se petrece la templul sacru al Galilor. Este o opera mistica, o tragedie, plina de suflu romantic, fiindca esenta ei este iubirea.

Partea a doua a concertului a debutat cu preludiul Actului I al operei Lohengrin de Wagner, urmat imediat de aria Einsam in trüben Tagen / Singur in zilele intunecate, cantata de Amy Shoremount, care ne-a facut dovada ca este o puternica voce wagneriana. A urmat celebrul Intermezzo Sinfonico din opera Manon Lescaut de Puccini, sustinut de orchestra, dupa care am avut supriza unei mezzosoprane, Anna Viemeister, cu o fisa de roluri impresionanta, cantareata curenta a Bisericii St. Jean Baptiste, care a cantat dificila arie Senza Mamma din opera Suor Angelica de Puccini. Programul a fost insotit de textele ariilor, pentru a putea urmari trairile exprimate de solisti.

Ca finalul concertului sa fie cu adevarat triumfal. S-a cantat finalul Actului I din opera Tosca, aria lui Scarpia, care are loc chiar in biserica, asa cum a gandit-o Puccini. Aici exista si Corul, echipat in vestminte albe, care ii da replici lui Scarpia in latina. Mai mult, rolului malefic al lui Scarpia ii da replica si un inalt prelat al bisericii, imbracat in odajdii si insemne catolice, insotit de ajutoare cu o cadelnita, care vin si par ca-l afurisesc pe Scarpia, care cade in genunchi si-si cere iertare, pocaindu-se.

Rolul lui Scarpia a fost interpretat de baritonul Andrew Cummings, un cantaret de o mare prestanta, una dintre cele mai valoroase voci ale Americii, care s-a impus de-a lungul timpului in roluri ca Rigoleto, Macbeth, Kurwenal din Tristan si Isolda, Contele din Capriccio de Strauss, in Lieduri de Mahler sau a fost solist in celebrul War Requiem de Benjamin Britten, pe care l-am putut audia in premiera la editia 2017 a Festivalului Enescu. Acest Finale din Tosca a fost momentul culminat al concertului, fiindca a justificat prezenta lui in Biserica St. Jean Baptiste. De fapt, momentele din operele programate au fost alese numai in functie de prezenta bisericii, care a jucat un rol mai mult decat viu.

Trebuie sa spun ca este un privilegiu ca muzica simfonica si muzica de opera sa fie cantata intr-o catedrala atat de mareata. Aici sunetul este de o mare acuratete si amploare, avand un ecou cu totul special, de parca s-ar canta intr-o pestera cosmica. Nemaivorbind de faptul ca prezenta Altarului este coplesitoare. Ai sentimentul ca insusi Iisus, de pe crucea pe care este rastignit, particpa la concert, ca si Maica Domnului si ceilalti sfinti, ca si toata suflarea divina. Intr-adevar, putem canta o data cu corul Cameratei: Te Deum laudamus!

Grid Modorcea, Dr. in arte

Corespondenta de la New York

Articolul precedentBrandul Hofigal, remedii naturale fără toxicitate, unicate în domeniu
Articolul următorCorespondenta din SUA: Everestul simfonismului american
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf