Acasă Opinii De ce  a devenit  cuvântul „stânga” un blestem? Corespondență de la SGK...

De ce  a devenit  cuvântul „stânga” un blestem? Corespondență de la SGK (Dr. Sofia Gelman – Kiss, muzicolog, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel – Netania)

117
0

Într-o scrutare istorică a noțiunii de „stânga”, trebuie    menționată originea sa : ea este adoptată de la  Revoluția franceză (5 mai 1789 – 9 noiembrie 1799) încoace, când, în adunarea reprezentaților poporului, locul iacobinilor, cei deciși în răsturnarea monarhiei și instaurarea republicii erau așezați în stânga amfiteatrului. Termenul derivă de aici; nu este vorba doar de semantică, conceptul  va deveni sinonim cu progresul preconizat de grupările politice afiliate ideologiei liberale!

Principiile revoluției s-au răspândit în Europa și odată cu ele  orientarea politică de stânga, orientare care va suferi modificări pe parcursul anilor după  Revoluția franceză, dar va păstra ca trăsătură definitorie, apărarea drepturilor omului. Printre dezideratele orientării se află justiția socială, egalitatea oamenilor indiferent de rasă, naționalitate sau sex. Stânga se dorește a fi expresia politică a altruismului, a empatiei, a sensibilității pentru suferințele și aspirațiile celorlalți.

Una din ideile promovate de adversarii stângii moderne este apropierea ei de ideologia comunismului (care pornise cu țeluri generoase dar s-a degradat ajungând să fie un regim opresiv). A fi de stânga înseamnă o opoziție față de concepția dreptei care promovează un liberalism economic neîngrădit și individualism exacerbat. Stânga crede în libertatea de expresie și în egalitatea reală a cetățenilor, se opune capitalismului sălbatic, se ridică împotriva nedreptăților prezente în societate.

Ideile stângii au fost îmbrățișate de mulți intelectuali din lume, Albert Einstein, George Bernard Shaw, Jean-Paul Sartre, Pablo Neruda, Heinrich – Theodor Böll se numără printre ei; stânga este reprezentată și în Israel: de către scriitorii Amos Oz și David Grossmann, spre exemplu.  Tradițional, omul de stânga a fost și a rămas loial patriei sale, dorește bunăstarea ei este apărător al drepturilor femeilor și a homosexualilor;  în același timp,  se ridică ferm împotriva naționalismului.

Din păcate, stânga uneori se manifestă în mod fanatic – nu lipsesc asemenea simptome nici în dreapta eșichierului politic – și cei ce vor lua poziție împotriva orientării de stânga, vor cita elementele fanatice ale ei ( în număr infim) și nu cele majoritare caracterizate prin vederi largi progresive, tolerante, pozitive. Cosmopolitismul nu exclude patriotismul, cele două noțiuni în mentalitatea stângii se completează reciproc. La noi, din păcate, de la o vreme încoace, stânga a devenit sinonim cu dușmanul guvernului și a susținătorilor săi, precum tuturor celor care favorizează dreapta. Din punct de vedere politic, practic, formațiunile cu ideologie de stânga s-au redus considerabil, Meretz își mai menține mandatele dar, Partidul Muncii s-a dizolvat prin intrarea sa în guvernul de coaliție, unde glasul său ne se (prea) aude.

După o lungă și frumoasă tradiție în care Partidul Muncii fusese mereu prezent în istoria țării – chiar dacă uneori în opoziție – stânga  era   reprezentată printr-o putere politică cu care lumea se obișnuise, la care aderaseră mulți membri care afișau afinitate cu ideile de bază ale sale. În ultimul timp, puțini sunt aceia care în mod deliberat declară că sunt de stânga; majoritatea celor întrebați vor spune că se situează în centrul eșichierului politic. Noțiunea de stânga a devenit în cel mai bun caz un cuvânt peiorativ la adresa celor care  – totuși – au curajul să admită că aparțin acestei ideologii, dar, în majoritatea cazurilor  cuvântul sună ca un blestem aruncat pe capul celor care  gândesc altfel decât cei de dreapta…

Stânga  ar fi de acord să reînceapă convorbirile cu palestinienii, este de părere precum Martin Luther King Jr. că  „nu există drum către pace! Pacea este drumul.” Demonstrațiile ultimelor săptămâni – sub egida multiplelor probleme cauzate de prezența virusului Corona și ca urmare, deteriorarea multor domenii ale vieții de zi cu zi-numără din ce în ce mai mulți oameni care se alătură celor care cer îmbunătățirea condițiilor de trai. Lipsa empatiei (de fapt un eufemism)  din partea premierului, conduce la generalizarea inacceptabilă cu care îi tratează pe demonstranți în momentul în care ei toți (!) sunt calificați ca fiind de stânga – cuvânt rostit cu evident dispreț – sau, și mai rău, anarhiști. Iată unde am ajuns după trei runde de alegeri : în toiul pandemiei, Israelul este scindat fără speranța unei reconcilieri, în orice caz, nu în viitorul apropiat…

Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel – Netania)

Alte articole ale autoarei Dr. Sofia Gelman – Kiss în Jurnalul Bucureştiului

 

Lucrări științifice  publicate sub egida  Jurnalul Bucureştiului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.