Acasă Apărarea Drepturilor Cetățenilor (Omului) De ce nu mai pot românii să bea apa de la robinet?

De ce nu mai pot românii să bea apa de la robinet?

Apa potabilă, de la robinet, adică, pe cât de banală, pe atât de vitală, a devenit şi foarte scumpă. Și surpriză, nu e potabilă deloc. Ultimele statistici, furnizate de instituţîi care prezintă profilurile înregistrate de companiile producătoare, relevă faptul că o familie de români (doi, adulţi, doi copii) cheltuie, în medie, 1.800 de lei anual, doar pentru apă plată sau minerală. Apă pe care o cumpără, de la magazin, gata îmbuteliată la PET. Și asta deși plătește apă de la robinet tot ca pe o apă potabilă. Astfel, din ţara cu resurse de apă bogate, suficiente să îi ajute și pe alții, având nenumărate izvoare limpezi şi cristaline, am ajuns asemenea statelor arabe, acolo unde lichidul vital e considerat produs de lux. În Europa, în Franța, mai ușor ești servit cu un pahar de vin decât cu un pahar de apă, apă de la robinet nefiind deloc ingurgitabila.

Acum 25 de ani, singură apă îmbuteliată era fie gazoasă, fie minerală. Apă chioară, căreia azi i se spune plată, era băută atunci direct de la robinet, că apă potabilă de la robinet. Fără nicio reţinere. Azi, din cauza poluării, consumul direct al apei de la robinet este o acţiune cel puţîn riscantă, asta fie din pricina bacililor, fie a mâlurilor şi al substanţelor chimice extrem de dăunătoare care urcă pe ţevi împreună cu apă. Cum de ce? Pentru că nu s-a investit nimic în nimic, infrastructură a rămas aceeași de 25 de ani! Spre deosebire de alimente, în apă de la robinet nu găseşti nicăieri publicată o listă a substanţelor chimice dizolvate, învățând astfel de care să te fereşti şi nici vreo garanţie a calităţîi „declarate”. Calitate pe care o plătești însa lunar, că fiind cea acceptată unanim – de apă potabilă.

De ce nu se publică buletinele n presă națională zilnic, pe cele mai importante orașe, comune, sectoare, să știe omul ce plătește atunci când achita apă de la robinet. Că tot consumator este și tot în România trăiește! Așa cum la raft ai o eticheta cu calitatea și conținutul produsului. Poate se va trezi cineva! În ultimii 25 de ani, calitatea apei potabile din România a scăzut considerabil, orb să fii să nu percepi căderea. Oare cine a avut interesul să transforme, la fel că în țările vestice, pe care mulți le admira încă, apă de la robinet într-o apă nepotabile. Răspunsul e simplu, odată cu venirea corporațiilor care îmbuteliază apă, da exact apă potabilă, devenită un bun de luxintre timp datorită „dragostei și interesului față de populație” al celor aflăți vremelnic în scaunul de conducător.

Deși oamenii se plâng că nu pot folosi apă nici măcar pentru pregătirea mâncării, iar procesul de fierbere şi refierbere este o practică frecventă a gospodinelor din oraşe, nimeni dar absolut nimeni nu se sesizează. Lista bolilor ce pot fi cauzate de apă doar aparent potabilă este mai lungă decât beneficiile de care vorbesc din ce în ce mai multe campanii ce încurajează consumul a minimum doi litri de apă pe zi. În curând și a te spală cu apă de la robinet va deveni un risc în sine dacă o ținem tot așa. Minciună cu alinierea la legislația UE a dus practic la scăderea calității apei conforme cu legislația anterioară. Dr de unde atâta gândire la cei ce ne conduc și care sunt specialiști doar într-un singur lucru – furtul calificat și lobby-ul deșănțat.

De nepotabilitatea apei de la robinet profită la maximum companiile producătoare de apă îmbuteliată, acestea câştigând anual milioane şi milioane de euro. Taxa pe prostie aș putea spune. Da, din prostie, pentru că nimeni, dar absolut nimeni nu a ieșit să  protesteze, nu a ieșit să-și apere drepturile, a răbdat și a început să caute soluții pe banii lui. Cele mai agresive (mai ales din punct de vedere al frecvenţei) sunt reclamele la apă chioară. Din astfel de clipuri aflăm că românii sunt printre cei mai favorizaţi pământeni pentru că trăiesc pe meleaguri de poveste unde tâşneşte Izvorul Minunilor, sau unde curge cea mai pură apă din lume, sau unde se mai află izvoare pe tărâmuri necălcate vreodată de oameni.

În plus, cea mai scumpă reclamă făcută vreodată pentru români aparţie produsului La Dorna, clipul (inedit şi spectaculos) pentru promovarea apei chioare costând multinaţionala peste 600.000 de euro. Până şi berea, când e promovată, tot apă minunată e proslăvită! Şi toate astea, pentru că românul e ceea ce bea.

De asemenea, apă care este consumată prin intermediul watercooler-elor câşigă un public semnificativ. Unul din cei mai importanţi distribuitori a avut vânzări de aproape 100 de milioane de litri în 2014 şi un profit net de 14 milioane de euro. La un an de la primirea românilor între statele civilizate ale Europei (asta că și cum până atunci am fi fost în altă parte!), în 2008, Uniunea Europeană a adoptat Directiva privind apă potabilă care stabileşte anumiţi parametri pentru că apă să fie curată şi sănătoasă. Prin această directivă se stabileşte şi modul de testare al apei potabile: direct de la robinet în clădiri private şi publice. În România, calitatea apei potabile este reglementată, pe hârtie, prin legea 458/2002 și prin HG-uri care impun că apă să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care pot dăuna în concentraţie mare, că nitrați și nitriti. În realitate, vise taică vise!

În general, apele tratate în vederea potabilizarii provin din bazinele hidrografice extrem de poluate. Ape în care se dezvoltă cu mult succes giardia, cryptosporidium şi escherichia coli, iar în unele lacuri, mai ales în cele bucureştene, s-a ajuns la nivelul la care nici peştii de plastic nu rezistă. Așa ajung de exemplu nitraţîi în apă potabilă, nitrați care se oxidează și se trasformă în nitriti, fie la nivelul organismului, fie înainte de consum, în trecerea prin rezervoare şi ţevi. Aceştia împiedică, în cazul unei intoxicaţii acute, transportul normal al oxigenului prin corp. Clorul este substanţa folosită pentru purificarea apei, însă, în combinaţie cu alţi poluanţi ai apei acesta poate deveni extrem de periculos.

Astfel, clorul este considerat de unii specialişti responsabil pentru degradarea pielii, decalnşarea unor forme de cancer sau a altor boli incurabile. La fel de periculoase, în cantităţi mai mari decât limitele admise, sunt şi alte substanţe că ionii de plumb sau fier prezente în apă din cauza instalaţiilor vechi. Dacă îți place ce apă bei stai liniștit, dacă nu vino alături de APC România Vocea Consumatorului în campaniile sale de informare și conștientizare a opiniei publice privind neregulile majore din societatea românească.

Dr. ing. bioch. Mihai Rissdörfer, Consultanța CBAB Biotehnol, Expert ANPC, Senior Editor J-B

Nota redacției