Trăim vremuri ciudate rău., zău așa. Mânia oamenilor politici de după Revoluție de a pune cultura la pământ într-o țară care a dat atâtea valori recunoscute pe plan mondial, începe să enerveze intelectualitatea și nu numai. Puțini dintre Miniștrii perindați de atunci în fotoliul Culturii se pot lăuda măcar cu o mică realizare în domeniu. Multora nu le mai știm nici numele, da realizările. În județe, situația este și mai groaznică. Coborâm spre peșteră și nimeni din politic nu oprește dezastrul, ba unii și aplaudă ironic faptele de „vitejie” ale colegilor de formațiune, pe singurul principiu valabil diurn: ai noștri au dreptate, ai noștrii sunt cei mai buni. Toată populimea vrea doar salarii mari, fără prea multă muncă. Dacă sunt fraieri, mi se cuvine. Ce alții nu fac la fel? E o goană teribilă să dăm la gioale puținelor valori care ne-au mai rămas, slavă Domnului, în domeniu. Știu pe pielea mea ce spun, de aceea, cum mă știți, îmi afirm totdeauna părerile tranșant. Știu că supăr pe mulți. De fiecare dată nu vreau aplauze, nici înjurături, doar să meditați la ce spun. Și să vă vă puneți o întrebare simplă: dar dacă am dreptate, ce este de făcut?
Ultima dronă din cultura timișeană ne-a adus tuturor o informație-șoc. Ea, cu siguranță, nu este nici prima, nu va fi nici ultima. Directorul Filarmonicii pare ‘„executat’’ de administrația Fritz. Nu-i place fața omului și pace, iar realizările celui care conduce acest colectiv din 2006 sunt vax. Uite așa, pâș-pâș, se conturează la noi un nou caz Lucian Varsandan, directorul Teatrului German, înlăturat abuziv de la conducerea instituției de vechea administrație locală, care și-a câștigat dreptatea în instanță și a revenit în funcție.
Dar să revenim la „omul nostru”. Ioan Garboni a muncit și, ca oricare dintre noi aflat în această ipostază, a mai și greșit, nemulțumind prin deciziile luate pe unul sau pe altul dintre oamenii colectivului pe care-l diriguia. Toate acestea le-a făcut pentru că el căuta soluții, soluții și iar soluții. Contractul lui de management expira în luna august. La „foc automat’’ s-a încropit la ordin o comisie care i-a evaluat activitatea ultimilor 5 ani, evaluată deja și pentru care a fost notat cu 10. Componența comisiei însă ridică multiple semne de întrebare, toți nemaijurizând pe nimeni până acum. Procedura de evaluare finală a managementului Filarmonicii Banatul pentru perioada 2017-2021 a fost rapid ‘„finalizată’’. Cel mai ciudat membru al comisiei pare un anume medic veterinar, Răzvan Stana. Cum nu-l știți?! Este cel cu proiectul interzicerii hrănirii porumbeilor, câinilor și pisicilor pe domeniul public. Tare, nu-i așa? I-au fost alături, în „expediție’’ managerii Filarmonicii de Stat ’„Dinu Lipatti’’ Satu Mare și cel al Filarmonicii Brașov. Cu motivația că Primăria are ca obiectiv de bază, mai ales în perspectiva viitoarei Capitale Culturale, acela ca Filarmonica Banatul să fie o instituție de cultură reper în vestul țării.
Gabroni, am aflat că se uita cu ochii din ce în ce mai holbați la membrii comisiei care știau, se pare, tot mai puține despre promovarea colegilor și muzicii clasice, de concertele organizate din spațiile neconvenționale, nici chiar despre cele șapte recorduri Guiness Book, din care două realizate. Îi răsunau în ureche doar aplauzele repetate de la surpriza pregătită de el pentru pasagerii de pe Aeroportul din localitate, în acorduri de pian. Sigur, nu era singurul eveniment de acest gen, toate în premieră națională. Părea că timpul stă pe loc, ca pe vremea comuniștilor dornici de a promova ‘’omul nou’’, așa cum fac vajnicii usr-iști contemporani. Ca și atunci și ăștia vor numirea camarilei de partid în funcții de conducere. Normal că nimeni nu e bătut în cuie pe un fotoliu, din când în când, sunt necesare și schimbări. Numai să și ai cu cine. Timișorenii își aduc aminte de „Ziua Europei’’, de acum câțiva ani, cu spectacolul acela grandios de pe Bega, cu acel OZN deasupra, cu mii de spectatori pe maluri.
„Sentința’’ era stabilită cu mult înaintea judecății, cum se practică azi mai mereu. Primește 8,70 la evaluare, fără acele 30 de sutimi necesare să mai depună un nou proiect de management, „sentință’’ pe care, pe bună dreptate, o va contesta. Dar duhurile rele spun că nu va învinge. Aberant din nou, schimbarea regilor, bucuria nebunilor. Ah, plin de indignare, să nu uit de „regizorul’’ poveștii, căruia îi spun pe șleau, românește, Rușinică Herr Fritz!
A se vedea si articolul
Volumul „Culisele Securității”, al gazetarului gălățean Pompiliu Comșa, cartea anului 2021
