Originali am fost, originali rămânem încă. Mitropolitul Andreicuț de la Cluj vrea și Paștele pe nou, ca Papahagi. Ce vor zice căpoșii ceilalți? Dar dacă Hristos s-a născut pe 25 decembrie, de ce Învierea să depindă de fazele lunii? Mare taină și asta în creierul creștinului…Data Paștelui a dat naștere în vechime unor controverse și dezbinări în sânul Bisericii în primele secole de la începutul erei noastre. Pentru a se realiza o uniformizare a sărbătorii Paștelui, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit că Paștele va fi serbat întotdeauna duminica.
Această duminică va fi imediat următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară. S-a mai stabilit și că atunci când data Paștelui iudaic cade duminică, Paștele creștin va fi serbat duminica următoare, pentru a nu fi serbat o dată cu cel iudaic, dar nici înaintea acestuia. Calcularea datei la care creştinii sărbătoresc Paştele ţine de două fenomene naturale, unul cu dată fixă-echinocţiul de primăvară, iar celălalt cu data schimbătoare-luna plină. Aceasta din urmă face ca data Paştelui să varieze în fiecare an. În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici şi ortodocşi. Biserica Catolică se raportează la echinocţiul de primăvară după Calendarul Gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după Calendarul Iulian (pe stil vechi).
Până la Marea Schismă, Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană sărbătoreau Paştele la aceeaşi dată. Marea schismă din 1054, în urma căreia Biserica Creştină de Apus s-a despărţit de Biserica Răsăriteană, a fost unul dintre cele mai importante evenimente istorice. Trebuie spus că relaţiile dintre Apusul şi Răsăritul Bisericii Creştine erau încordate şi complicate de multă vreme. Începând încă din secolul al IV-lea, între Răsăritul şi Apusul creştin se făcea simţită o tensiune ecleziologică ce privea statutul papei de la Roma în Biserică, adică pretenţia de jurisdicţie universală a papilor asupra întregii Biserici din Apus şi Răsărit. Mai târziu, în 1582, Papa Grigore al XIII-lea a reformat calendarul iulian (pe stil vechi) din cauza erorilor acestuia faţă de calendarul astronomic (o rămânere în urmă), făcând trecerea la calendarul modern, ce-i poartă numele.
Din motive de ordin confesional, bisericile ortodoxe nu au acceptat reforma gregoriană, păstrând în continuare calendarul iulian. Cu timpul, diferenţa dintre cele două calendare, care la sfârşitul secolului al XVI-lea era de 10 zile, a continuat să crească, şi după 1900 ea a ajuns sa fie de 13 zile. Astfel, nevoia de armonizare a calendarului în toate domeniile vieţii publice, a făcut ca şi bisericile ortodoxe sa reflecteze la trecerea la calendarul gregorian. Regatul României a adoptat reforma calendarului în anul 1919, când ziua de 1 aprilie pe stil vechi a devenit 14 aprilie pe stil nou.
Congresul interortodox desfăşurat la Istanbul (Constantinopol) în anul 1923 a hotărât adoptarea calendarului gregorian şi în bisericile ortodoxe, rămânând însă la latitudinea fiecărei biserici ortodoxe autocefale să aleagă momentul oportun pentru această trecere. Tot atunci s-a hotărât ca data Paştelui pentru ortodoxie să se calculeze în continuare după calendarul iulian, până când toate bisericile ortodoxe autocefale vor adopta calendarul gregorian, evitându-se astfel diferenţele liturgice din sânul Ortodoxiei. Sigur, credincioșii obișnuiți vor crede pe mai departe cum au hotărât mărimile. Și se vor închina la fel: cu trei degete. Iar catolicii cu toată palma. Dar ce facem că Lumina pogoară la Mormântul Sfânt numai la Paștele grecilor? Mare încurcătură, Doamne!…
Notă. Alte articole ale ziaristului și scriitorului Viorel Patrichi în Jurnalul Bucureștiului
A se vedea și alte articole ale autorului
Nota redacției (Thomas Csinta-director & redactor șef al Jurnalului Bucureștiului)
Calendarele Iulian și Gregorian au creat „probleme” în plan calendaristic și „Marii Revoluții Socialiste din Octombrie”. Pe 25 octombrie 1917 are loc la Petrograd (Sankt Petersburg) în Republica Rusă, după Calendarul Iulian, cea de-a 2 fază a Revoluţiei Ruse (o serie de evenimente care au condus la răsturnarea spontană a regimului țarist în prima fază, între 23 februarie-8 martie), în care are loc preluarea puterii de către bolșevici și instalarea unui regim leninist („comunist”) având ca efect un război civil deosebit violent, în care bolșevicilor li se opunea Armata Albă și o varietate de alți adversari, printre care menționez Mahnovșcina, Armata Verde, etc.
Însă, conform Calendarul Gregorian, Marea Revoluţie din Octombrie (Revoluția Bolșevică), aceasta va avea loc pe 7 noiembrie 1917 și se va solda cu victoria revoluționarilor și abdicarea „țarului tuturor rușilor” (1894-1917), Împaratul Nicolae al II-lea (Nikolaï Aleksandrovitch Romanov, 1868-19017), care va pune capăt, Impreiului Rus și a Dinastiei Romanov, prin crerea Republicii Ruse cu un Guvern Provizoriu condus de către Cneazul (Prințul) Gheorghi Evgenievici Lvov (1861-1925), înlocuit în urma unor vaste mișcări populare în timpul verii (între 3-7 iulie 2017) cu Alexandre Fiodorovitch Kerenski (1881-1970).
În concluzie, această a 2-a fază a Revoluției Ruse („Marea Revoluţie (socialistă) din Octombrie”), favorizată cu precădere și de către Primul Război Mondial (1914-1918), din data de 25 octombrie 1917 (stil vechi), va deveni 7 noiembrie (stil nou) și este considerată o lovitură de stat (după majoritatea surselor) prin care bolșevicii ar fi preluat puterea cu forță de la guvernul lui Kerenski, care a inaugurat, de altfel, și a doua fază a Revoluției Ruse din 1917 și care la rândul ei va aduce la putere bolșevicii (cu Dictatura proletariatului) și va „genera”, până la urmă, gigantul URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, începând din 30 decembrie 1922), care ulterior (din 25 decembrie 1991) va (re)deveni Federația Rusă (Rusia).
Lovitura de stat ar fi fost organizată de către bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și bazată pe ideile lui Karl Marx și Friedrich Engels este considerată a fi prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea, cu toate că din punct de vederestrict cronologic, este cea de-a doua, ea având loc după revoluția bolșevică reușită de la Tallin, prin care bolșevicii estoni conduși de Jaan Anvelt capturează puterea cu două zile înaintea revoluției bolșevicilor ruși la Petrograd, social-democrații radicali estonieni pierzând-o mai târziu, datorită invaziei armatelor kaiserului.
Astfel, „problemele calendaristice” ale Revoluției Bolșevice au fost generate de faptul că atunci când aceasta debutează este în vigoare încă Calendarul Iulian care avea un declaj de 13 zile față de Calendarul Gregorian. Conform acestui calendar, Marea Revoluție (socialistă) Rusă, începe în noaptea de 24–25 Octombrie, însa conform celui Gregorian, este vorba de noaptea de 6–7 Noiembrie. Instaurat în 46 î.Hr. de către Iulius Cezar (și intrat în vigoare începând din 45 î.Hr.) pe baza calculelor astronomului grec Sosigenes din Alexandria, Calendarul Iulian împarte anul în 365 de zile, grupate în 12 luni, fiecare continând un număr inegal de zile, între 18–31, iar saptamâna în 7 zile. Însa, tinând cont de mișcarea de revoluție a Pamântului în jurul Soarelui, la intervale de 4 ani, apare și cea de a 366-a zi („principiul anilor bisecți” care se termină cu 2 de 6: 66). Cum „Anul Iulian” durează în medie 365 de zile + ¼ de zi, adică puțîn mai mult decât „Anul Solar” (cca 365,2422 zile), de-a lungul anilor (în timp), Echinocțiul de primăvară se decaleaza, iar în secolul al XVI–lea decalajul a atins 10 zile.
Atunci Papa Grigore al XIII–lea hotâreste să treacă direct de la 4 octombrie, la 15 octombrie 1582, iar pentru evitarea unui nou decalaj, acesta decide că anii seculari să nu fie considerați bisecți, cu excepția cazului în care sunt multiplii de 4. Astfel anii 1700, 1800 și 1900 au în componentă lor 365 de zile, iar 2000, 366 de zile. Cum modelul Gregorian nu a fost aplicat de la început decât în țările catolice (Spania, Italia, Franța, Polonia, etc.), în țările protestante (Marea Britanie, Germania, Olanda, etc.), respectiv, scandibave (Suedia, Finlanda, Norvegia, etc.), acesta va fi adoptat începând cu secolul al XVIII–lea. În ceea ce privește țările ortodoxe, ele vor „întârzia” și mai mult în adoptarea Calendarului Gregorian motiv pentru care și Rusia, în timpul Revoluției Bolșevice, utiliza înca Calendarul Iulian și care nu-l va adopta pe cel Gregorian decât începând din 1918, cu toate că Biserica Ortodoxă l-a refuzat întotdeauna pe acesta. Datorită acestei decizii, apar decalaje dintre sfintele sărbători ortodoxe (Crăciunul și Paștele), respectiv, cele catolice (protestante, etc.).
Astăzi, Calendarul Gregorian este adoptat în toată lumea, mai puțîn de către Arabia Saudită (care utilizează Calendarul Hegirei, compus tot din 12 luni și 354, respectiv, 355 de zile, care începe cu primul an al Hegirei, adică cu dată de 15 iunie 622, începutul erei islamice, corespunzând cu dată (stră)mutării Profetului Muhammad/Mahomed de la Mecca la Medina), respectiv, republicile islamice Afganistan și Iran (care utiliezaza Calendarul Persan, un calendar solar, bazat pe observații astronomice mult mai precise decât cel Gregorian care începe în noaptea cea mai apropiată de Echinocțiul vernal determinat pentru meridianul UTC+3h30). Alte țări că Nepal, Etiopia, Vietnam, etc., utilizează măsuri temporale proprii. Ca urmare, Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, a avut loc, de fapt, în Noiembrie.
Articole asociate
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
