Acasă Carte In memoriam Constantin Brâncuși: 145 de ani de la nașterea sa. „Brâncuși...

In memoriam Constantin Brâncuși: 145 de ani de la nașterea sa. „Brâncuși în America”, cel de-al 109-lea volum al scriitorului Grid Modorcea

Sărbătorim în acest an 145 de ani de la nașterea (19 februarie) lui Constantin Brâncuși, artistul român considerat axis mundi al artei moderne. În întâmpinarea acestei aniversări, ne bucură să anunțăm un eveniment editorial: Brâncuși în America, a 109-a carte a scriitorului, cineastului și criticului de artă Grid Modorcea.

Este un dar făcut de autor tuturor iubitorilor de artă din România, care n-au beneficiat de ediția engleză a acestui volum. Brâncuși în America este ediția în limba română a cărții Brancusi in America. The catalogue of the „Unknown Works”, apărută în limba engleză la celebra companie americană Amazon, în 2014. Dar ediția română are texte și ilustrații noi, prezența operei lui Brâncuși în America fiind adusă la zi.

Dragostea românilor pentru Constantin Brâncuși este atât de mare încât nimeni din țară nu a dorit să publice această carte în limba română, deși autorul a oferit-o gratis editurilor din România, Fundațiilor „Brâncuși” din țară, Uniunii Artiștilor Plastici, Editurii Institutului Cultural Român, Ministerului Culturii, Muzeului Național de Artă și altor instituții culturale. Nu a existat nici o curiozitate măcar. Compania americană Amazon a publicat-o imediat.

Apariția cărții în limba engleză a stârnit interesul unui brâncușolog ca Teja Bach, care a dorit cartea, iar autorul i-a trimis-o la adresa indicată. Teja Bach a fost prieten cu Barbu Brezianu, important brâncușolog român, cel care l-a îndemnat pe Grid Modorcea să scrie o astfel de carte, inexistentă până acum în Europa și nici în America, țara despre care Brâncuși a spus:Without the Americans, I would not have been able to produce all this or even to have existed (interviu apărut în „The New York Times” cu ocazia retrospectivei pe care Guggenheim Museum i-a organizat-o, expunându-i 59 de lucrări, sculpturi, desene și guașe, vernisată pe 25 octombrie 1955).

Da, Brâncuși nici n-ar fi existat dacă nu era America, marii ei colecționari, care i-au achiziționat operele, l-au numit „pionierul artei moderne americane”, l-au făcut să nu mai aibă grija zilei de mâine, fiindcă sărăcia este cea care l-a alungat din țară pe Brâncuși și miopia autorităților față de opera și talentul său, începând cu respingerea bustului lui Carol Davila și ajungând până la incapacitatea guvernului român, sub prim-ministrul Cioloș, de a achiziționa lucrarea simbol Cumințenia Pământului  (un circ imens cu bani de la populație, nerestituiți nici azi).

Dragostea românilor față de Brâncuși a fost așa de mare încât statul comunist i-a respins donația, Atelierul parisian din Impasse Ronsin, numindu-l pe Brâncuși „artist decadent”, și l-a obligat să-și ia cetățenie franceză la bătrânețe, a vrut să-i demoleze Coloana Infinitului legând de ea lanțuri trase de tractoare socialiste, demolare care s-a produs totuși în libertate, gestionată de triada Caramitru-Varia-Iliescu, care au pus la lucru macarale, au culcat romboiedrele la pământ și urma să le încarce în vagoane și să le transporte departe de destinația pe care le-a hărăzit-o Brâncuși. Noroc de protestul a 200 de intelectuali români , care au mers la fața locului și au împiedicat acest transport. Aceste adevăruri nu se scriu în fișa lui Brâncuși pe Wikipedia, e o fișă plină de mizerii și minciuni,  la fel cum un „ciot”, cum o numea Barbu Brezianu pe Doina Lemny, o intrusă în brâncușologie, s-a opus sistematic cercetării operei necunoscute a lui Brâncuși, care întregește și explică mai bine opera sa consacrată, adevăr evident acceptat și de Barbu Brezianu, și de Teja Bach, și de casele Christie’s și Sotheby’s de la New York, fiindcă e un fapt notoriu ca un mare artist să lase în urma sa opere necunoscute sau neterminate, cum a demonstrat Metropolitan Museum cu expoziția Unfinished.

Ca dragostea românilor să culmineze cu nebunia unor „oameni de bine” și a Ministerului Culturii de a-l dezhuma pe Brâncuși din cimitirul Montparnasse și a-l duce la Hobița, lângă părinții săi, când mormântul lor nu se mai cunoaște, și în condițiile în care Brâncuși e îngropat ca cetățean francez! Noroc de fiul lui Brâncuși, făcut cu pianista Vera Moore, care s-a opus vehement deshumării. Ministerul culturii angajase și un avocat pe bani grei să ajute la acest sacrilegiu. Așa cum sacrilegiu este și faptul că nu mai există casa natală a lui Brâncuși, porțile originale au fost luate de Adrian Păunescu și duse cu el în rai, probabil (la Breaza, la casa fratelui său de acolo). Acestor sacrilegii permanente venite din țara natală, Brâncuși le-a opus creația sa nemuritoare.

Minciunile din jurul vieții și operei lui Brâncuși sunt așa de mari încât Grid Modorrcea s-a decis să publice și ediția română a acestei cărți, să cunoască și românii adevărul. El a mers pe urmele americane ale lui Brâncuși și a oferit spre cunoaștere rodul descoperirilor sale. Este cu totul insolit, absolut necunoscut, episodul Romany Marie, locul unde Brâncuși adăsta ori de câte ori ajungea la New York. El mergea acolo cu Henri Matisse sau Marcel Duchmap, marii săi prieteni. Romany Marie avea un restaurant și un salon de idei, un fel de cenaclu, la care participau toate somitățile timpului. Boemia americană a lui Brâncuși este uluitoare! Impresionantă este și cronologia eshaustivă a tuturor prezențelor lui Brâncuși în America, un adevărat fenomen de care nu a mai beneficiat nici un alt mare artist al lumii!  

Ediția în limba română a fost publicată de Editura Scriitorilor, dar anul trecut Grid Modorcea a făcut propunerea tipăririi ei Editurii Unarte, a Academiei de Artă, să le fie de folos studenților și profesorilor, însă din nou dragostea față de Brâncuși și adevăr este așa de mare încât nici rectorul, nici directoarea editurii nu au manifestat nici un strop de curiozitate. De fapt, cu nesimțirea nu se poate comunica. S-a dovedit și în cazul actualului impostor al Minsterului Culturii, care anul trecut, de ziua lui Bâncuși, a apelat la o cântăreață de muzică ușoară din Moldova să-l facă pe Brâncuși cunoscut tineretului! De ce? Fiindcă ea e mai cunoscută ca Brâncuși printre tineri și a găsit soluția să-l facă și pe Brâncuși mai cunoscut! Mentalitate de ministru PNL! Să nu aibă liberalii un intelectual autentic, un om de carte, să dirijeze cel mai important domeniu al unei țări, cultura!? Poate că în acest an va apela la o cântăreață de muzică populară, care să informeze națiunea că Brâncuși cânta la vioară și din voce mai bine decât solista din Moldova! Bătaie de joc! Acești politruci sunt așa plini de sine, ei nu acceptă nici un sfat profesionist care nu vine din tabăra umilințelor și înregimentărilor politice.

E mai ușor să scrii și să publici o carte decât să comunici cu un oficial din România. Acestor oficiali nu le convine că Brâncuși reprezintă identitatea României, fiindcă ei au sarcina să distrugă această identitate, sunt dirijați să transforme România într-o piață de desfacere pentru produsele străine. Acești oficiali sunt pandemia națională, vor moartea culturii, dovadă că în toate proiectele anunțate de conducerea țării pentru a investi cele 80 de miliarde de euro primite de la UE, nu apare cuvântul cultură.

Simbolic este cazul lui Brâncuși, care nici nu ar fi existat dacă nu erau iubitorii de artă străini să-l ajute. Brâncuși în America este o carte-document și se găsește la librăriile „Sadoveanu”, „Luceafărul” și celelalte librării ale CLB. Fotografiile alb-negru aparțin lui Constantin Brâncuși, care a fost și un mare cineast, iar opera lui necunoscută este o operă de viitor, care menține vie renașterea României.

Redacția Editura Scriitorilor

Articolul precedentThe Heavens…despre conștiința cosmică
Articolul următorEvaluarea clădirilor persoanelor fizice folosite în alte scopuri decât pentru locuinţă (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița)
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.