Pentru cunoscători, profesorul Sergiu Klainerman nu are nevoie de nicio prezentare. Publicul larg însă nu este familiar cu numele său. Deși este un matematician de origine română care studiază și predă în Statele Unite de mai bine de patru decenii, în cel mai performant și competitiv departament de matematică din lume, la Princeton University, prezența sa în dezbaterea publică în general, și cu atât mai mult în dezbaterea românescă, a fost aproape inexistentă. De două luni însă, pe fondul schimbărilor rapide și agresive din spațiul american, profesorul Klainerman a luat mai multe poziții publice explicite în favoarea libertății de expresie și gândire. În mai multe articole, care au fost traduse și pe Marginalia, profesorul Klainerman a condamnat mișcarea woke și cultura anulării, fenomene asociate stângii radicale și progresiste din Statele Unite. În interviul de mai jos, dat pentru Marginalia, profesorul Klainerman discută originea și implicațiile mișcării woke pentru cercetarea academică și viitorul universițăților americane și europene, modul în care profesorii se pot apăra în fața noului totalitarism woke și asemănările dintre această mișcare și regimurile comuniste din Europa de Est.
Profesorul Sergiu Klainerman s-a născut la București în 1950. A urmat cursurile liceului „Petru Groza”, actualul Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București, pe care l-a absolvit în 1969. S-a înscris apoi la Facultatea de Matematică din cadrul Universității din București, pe care a terminat-o în 1974. După absolvirea facultății, a reușit să plece în Statele Unite, la New York University, pentru a-și continua studiile doctorale în matematică. Într-un interviu pe care i l-a acordat lui Jean-Michel Kantor în 2019, profesorul Klainerman spunea despre studiul matematicii în perioada comunistă că „izolarea [matematicii din România] a condus la sărăcie în alegerea subiectelor, formalism feroce și absența teribilă a intuției”.
Profesorul Klainerman și-a finalizat studiile doctorale în 1978, sub îndrumarea a doi dintre cei mai renumiți matematicieni americani din a doua jumătate a secolului XX, Fritz John și Louis Nirenberg, cu o teză intitulată Global Existence for Nonlinear Wave Equations. Pentru următorii doi ani, profesorul Klainerman a fost Miller Research Fellow la University of California, Berkeley.
Din 1980, profesorul Klainerman a început să predea la Courant Institute of Mathematical Science, din cadrul New York University, unul dintre cele mai prestigioase centre de cercetare în matematică din lume. Din 1986, Sergiu Klainerman primește titlul de profesor, iar din 1987 până în prezent este Eugene Higgins Professor of Mathematics la Princeton University.
Printre numeroasele sale distincții și afilieri instituționale, profesorul Klainerman este membru al Academiei Franceze de Științe din 2002, membru al Academiei Naționale de Științe din Statele Unite ale Americii din 2005, fellow al Academiei Americane de Arte și Științe din 1996 și fellow al Societății Americane de Matematică din 2018.
- Domnule profesor Klainerman, în ultimele articole pe care le-ați publicat pe platforme precum National Review sau Quillette, v-ați poziționat ferm împotriva mișcării woke. Considerați această mișcare un flagel atât pentru performanța academică și cercetarea științifică, cât și pentru acele „idealuri vechi ale Revoluției Americane”. Spuneți-ne, vă rog, care au fost reacțiile pe care le-ați primit din partea colegilor dvs. de la Princeton și din mediul academic în general?
Spre surprinderea mea, am primit numai feedback pozitiv. Ținând seamă de reacțiile pe care le-au primit alții care au vorbit public împotriva acestei demențe, eram pregătit să fiu atacat, poate anulat chiar, dar cumva nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Bănuiesc că activiștii woke de la Princeton s-au gândit că este mai eficient pentru scopurile lor să mă ignore pur și simplu. Pe de altă parte, am primit multe e-mail-uri de susțintere. Mulți oameni m-au felicitat pentru îndrăzneala de a lua o poziție publică, în timp mi-au mărturisit că se tem să facă ceva similar. Această frică de a-ți exprima public poziția este cât se poate de reală și foarte îngrijorătoare și, desigur, mă trimite cu gândul la situația pe care am trăit-o în România în timpul lui Ceaușescu.
- Credeți că mișcarea woke și cultura anulării sunt fenomene care au potențialul de a fi exportate și în alte medii universitare, altele decât cele americane?
Fenomenul este universal: teoria critică neo-marxistă cu numeroasele ei manifestări, dintre care cea mai vătămătoare este teoria critică a rasei, a infectat o mare parte din mediul universitar occidental, în special umanioarele. În acest moment, boala pare mai agresivă în țările anglo-saxone, precum Statele Unite, Canada, Marea Britanie sau Australia, dar nu am nicio îndoială că țările din Europa continentală sunt expuse aceluiași pericol în creștere. Franța l-a cunoscut din plin – dărâmarea statuilor, schimbarea numelor și incendierea mașinilor au devenit deja o rutină de ceva timp.
- Cum s-ar putea feri, în acest caz, universitățile din Europa și, de ce nu, din România, de mișcări identice sau similare cu cele din campusurile americane?
Oamenii care se opun acestor evoluții trebuie să înceapă să se organizeze în numele libertății academice și a neutralității rasiale, etnice și religioase. Acestea sunt principiile cel mai ușor de apărat, din simplul motiv că au rămas, pentru majoritatea covârșitoare a persoanelor care nu se ocupă cu acest soi de activism, necontroversate. La Princeton, un grup de profesori, printre care mă număr și eu, punem pe picioare o organizație dedicată apărării libertății de exprimare după modelul NATO – un atac woke împotriva unuia dintre noi este un atac împotriva tuturor. Toți membrii organizației vor sări imediat în apărarea colegului amenințat. Acesta, credem noi, este cel mai bun mod de a contracara atacurile în gloată, deosebit de violente, care au loc pe Facebook sau Twitter împotriva celor care îndrăznesc, în acest context, să își asume o poziție publică. Dar în cele din urmă va trebui să începem să chestionăm motivul mai profund din spatele fenomenului woke, care este prăbușirea încrederii în instituțiile noastre fundamentale. Nu este suficient să apărăm libertatea de exprimare și neutralitatea; trebuie să fim capabili, în același timp, să articulăm o strategie de apărare a culturii occidentale întemeiată pe principii și să avem cutezanța de a vorbi deschis despre asta.
Dincolo de imperfecțiunile sale din trecut și din prezent, ceea ce numim „civilizația occidentală” are în ea însăși o capacitate remarcabilă de auto-îmbunățățire, care a determinat în ultimele secole atât progresele remarcabile în cunoaștere pe care le-am văzut, cât și îmbunătățirea condiției umane. Teoria critică neo-marxistă este un atac împotriva pilonilor civilizației noastre, care sunt:
- Primatul individului, bazat pe respectarea drepturilor de proprietate și domnia legii (rule of law), centrat pe un sistem de proceduri juste bine stabilite care se aplică tuturor în mod uniform, indiferent de viziunile religioase sau politice, de identitatea de grup, de delictele comise anterior sau de acuzații de discriminare bazate pe considerente statistice de grup, nu pe acțiuni individuale.
- Principiile societății civile bazate pe libertatea de exprimare și asociere, libertatea credinței, descentralizarea puterii, mecanismul de checks and balances, precum și pe credința puternică în responsabilitatea personală și rolul formativ al familiei.
- Principiile economiei de piață care, corect aplicate, nu doar că sunt motorul de bază al prosperității generale, dar sunt și garantul libertății și al democrației.
- Încrederea supremă în capacitatea ființei umane de a descoperi Adevărurile universale.
Într-un mod pervers, teoria critică neo-marxistă se folosește de sentimentul de vină al occidentalilor în legătură cu colonialismul și practicile asociate în trecut sclaviei pentru a ataca însuși mecanismul care a făcut posibilă eliminarea sclaviei în societatea occidentală. Cucerirea, sclavia și prada de război nu au fost nici de departe niște practici unice Occidentului, iar faptul că acestea sunt acum universal condamnate, în bună măsură grație activismului occidental, trece adeseori aproape nemenționat.
Prin promovarea relativismului moral și cultural, în maniera sa paradoxal-dogmatică, teoria critică neo-marxistă subminează capacitatea noastră naturală de autoapărare. Din păcate, această perspectivă negativă asupra civilizației occidentale, pe care teoria critică o promovează, domină astăzi școlile și universitățile noastre. În bună măsură, dominația acesteia se realizează prin intermediul unei birocrații care devine din ce în mai puternică și a profesorilor woke care direcționează mințile încă neformate ale studenților și sensibilitățile lor spre această interpretare negativă a istoriei și culturii occidentale. Acest proces va cere din partea noastră mult timp și efort pentru a fi contracarat.
- Sunt suficient de reziliente universitățile americane pentru a absorbi șocul produs de mișcarea woke, fără a afecta pe termen lung pregătirea studenților și cercetarea științifică?
Toate universitățile americane au investit masiv în politici dedicate diversității și incluziunii care sunt pur și simplu un nume de cod pentru cote pentru anumite grupuri preferențiale. Diversitatea, în acest caz, înseamnă diversitate pe bază de sex, rasă, etnie sau preferințe sexuale, fără nicio referire la diversitatea punctelor de vedere, care în realitate s-a diminuat considerabil în universitățile noastre. Acest lucru a condus la expansiunea masivă a unui corp administrativ a cărui singură funcție este aceea de a împinge în direcția unei tot mai mari „diversități”. Teoria critică, în diferitele sale variante, este ideologia care domină multe dintre departamentele de umanioare și științe sociale și, de asemenea, cea care a condus la înmulțirea grupurilor alcătuite din membrii ai facultății care investesc în activismul social. Mulți oameni, în special aceia din departamentele de științe și inginerie, au fost prea ocupați și absorbiți cu munca lor pentru a băga de seamă ce se întâmplă. În paranteză fie spus, acesta era și cazul meu până de curând, când am început să îmi dau seama de gravitatea tot mai mare a situației în care ne aflăm. Dar din ce în ce mai mulți oameni rezonabili reacționează în acest moment la pretențiile războinicilor pentru justiție socială. Așa că, da, universitățile americane sunt suficient de reziliente pentru a supraviețui, dar nu fără luptă.
- Ați plecat din România la 25 de ani, în plin regim comunist, pentru a urma studii doctorale în matematică la New York University. Ați cunoscut în tinerețe regimul comunist, iar acum aveți deja o lungă experiență de cercetare și predare în Statele Unite. Vedeți vreo asemănare între practicile și obiectivele mișcării woke și cele ale regimurilor comuniste din Estul Europei?
Există atât similarități, cât și diferențe. Comunismul în Estul Europei a ajuns la putere prin forță, impus de armatele sovietice. Mișcarea woke acționează într-un mediu democratic pe care se străduiește din răsputeri să-l compromită. Partidele comuniste, modelate de Lenin, Trotsky și Stalin, au avut un plan bine definit cu privire la cum să preia și să exercite puterea. Nu cred, pe baza a ceea ce am văzut până acum, că actualele cohorte de radicali progresivi au ceva asemănător. Marxismul clasic a criticat ideile liberale ale timpului pornind de la propria teorie a claselor. Mișcarea woke se folosește mai degrabă de identitatea bazată pe rasă, sex etc. O asemănăre evidentă este ura intensă pe care o nutresc pentru capitalism și valorile liberale, împreună cu tendințele totalitare de a-și impune opiniile și de a-i persecuta pe dizidenți. Dar observ, în același timp, asemănări cu național-socialismul – accentul puternic pus pe rasă, deși într-o manieră inversă, iar tacticile brutale ale unor grupuri de felul Antifa ne duc cu gândul la Cămășile brune. Nu e surprinzător că se folosesc de aceleași metode ca cele ale grupurilor împotriva cărora pretind că luptă?
- Credeți că disciplinele care presupun capacitatea de a gândi abstract, precum matematica sau logica, sunt la adăpost în fața valului ideologiei woke?
Din păcate, răspunsul este nu. Există în comunitatea matematică tot mai multe voci care încearcă să promoveze punctul de vedere al teoriei culturale critice, potrivit căruia ceea ce numim „matematică” este, de fapt, un construct cultural euro-centric al occidentalilor albi și un instrument pentru colonizarea minții. Eforturile de a „decoloniza” matematica sunt reale, cu toate că încă marginale. Dar trebuie să rămânem vigilenți.
- În contextul pe care l-ați prezentat mai sus, ce i-ați recomanda unui tânăr student sau cercetător din România care își propune să urmeze un program doctoral în Statele Unite?
Dincolo de toate aceste probleme, Statele Unite rămăn cel mai bun loc din lume pentru a studia matematica, fizica, chimia, biologia sau ingineria. Teritorii întinse din științele sociale, precum economia sau științele politice, au rămas sănătoase. Umanioarele sunt mai problematice, dar în continuare poți găsi profesori excepționali peste tot. Unui tânăr student preocupat de științele sociale sau umanioare, care ar vrea să studieze în SUA, i-aș sugera categoric să se concentreze mai degreabă pe caracteristicile departamentului unde ar vrea să aplice și pe reputația profesorilor ale căror cursuri ar vrea să le urmeze decât pe renumele universității.
Interviu realizat de Robert Gabriel Ciobanu (student la masterul Philosophy, Politics and Economics, Facultatea de Filozofie, Universitatea din București și Mercatus Center Frédéric Bastiat Fellow).
Alte articole ale profesorului Sergiu Klainerman publicate în traducere pe Marginalia: Sergiu Klainerman: Cum să lupți cu inamicii libertății academice; Sergiu Klainerman: Universitatea Princeton este una dintre cele mai puținrasiste instituții de învățământ din lume; National Review: O propunere modestă pentru schimbarea unui nume
Corespondență de la Emil Stanciu (Senior Editor – Jurnalul Bucurestiului)
