Acasă Concerte „Master Chorale” (Corespondență din Raleigh – Carolina de Nord – SUA) ...

„Master Chorale” (Corespondență din Raleigh – Carolina de Nord – SUA) de la Vavila Popovici (poet, prozator, eseist, SUA – Stamford, Connecticut)

Suntem în preama Sărbătorilor de iarnă. Printre alte bucurii, Muzica, cu limbajul ei universal reușește să ne smulgă din realitate.  Nevoia de muzică, în special în aceste zile premergătoare Sărbătorii Nașterii Domnului, o simțim ca o certitudine a vieții noastre spirituale.  Posibilitatea de a asimila o fărâmă din marile valori sonore ale culturii universale, dezlănțuite cu farmecul trăirii în sălile de spectacole, ne-a determinat să căutăm în aceste zile programul Master Chorale și să ne procurăm bilete pentru concertul din acest an–Joy of the Season (Bucuria sezonului), unul din seria concertelor acestei formații, concert cu care ne-am obișnuit de câțiva ani, el fiind programat în preajma Sărbătorilor Crăciunului, dar care ne-a lipsit acești doi ani din cauza Pandemiei.

Am plecat de acasă când se înoptase. Fusese o zi în care toamna tocmai plecase, lăsând iarna să-și readucă regatul, cu frigul și cu surprizele ei. Încă nu mirosea a iarnă. Pesemne că era mai departe și mai avea drum de străbătut până la noi, dar era frig. Redescoperisem totuși în aceste zile farmecul lunii decembrie, lună care își croiește drum spre puritate, în așteptarea fulgilor de zăpadă și a celor mai frumoase sărbători ale anului. Mașina gonea, prin mintea mea treceau versurile poetului român George Bacovia, cel care a redat sentimentul iubirii refugiat în odaie, apărat de frigul iernii, poetul burgului Bacău din țara mea România, unde zăpada se așternea curând în straturi mari: „Te uită cum ninge decembre…/Spre geamuri, iubito, privește –/Mai spune s-aducă jeratic/și focul s-aud cum trosnește./Și mână fotoliul spre sobă,/La horn să ascult vijelia,/Sau zilele mele–totuna –/Aș vrea să le-nvăț simfonia./Mai spune s-aducă și ceaiul,/Și vino și tu mai aproape,–/Citește-mi ceva de la poluri,/Și ningă…zăpada ne-ngroape./Ce cald e aicea la tine,/Și toate din casa mi-s sfinte,–/Te uită cum ninge decembre…/Nu râde…citește-nainte

Versurile le pusese cineva pe muzică și cândva le cântam acompaniată de clapele pianului…Întunericul nopții se instalase destul de brusc, orice melancolie a naturii parcă fugise, dar sufletele noastre căutau atmosfera caldă, frisonantă a sălii de concerte a orașului Raleigh din Carolina de Nord. Am străbătut cu mașina drumul până la clădirea unde urma să ascultăm acest concert. Străzile erau ornate cu diverse șiruri de beculețe colorate, în diverse forme, după imaginația fiecărui instalator, făcându-ne să ne simțim că parcurgem un drum de poveste. Luna, ca o felie de portocală, lumina palid cerul.

În ziua de 13 decembrie a acestui an 2022, „Master Chorale” din statul Carolina de Nord își susținea concertul anului, în clădirea „Maymandi” din orașul Raleigh.   Master Chorale din Carolina de Nord este una dintre organizațiile corale majore din sud-estul Statelor Unite, interpretează capodopere coral-orchestrale de foarte mulți ani; sub conducerea lui Alfred E. Sturgis din 1993, cu un repertoriu divers din perioada Renașterii, până la cea din perioada Contemporană. Soliștii sunt selectați prin audiție, formează o bogăție colectivă de oameni cu pregătire înaltă și experiență. Master Chorale colaborează în mod regulat cu alte orchestre simfonice, companii de operă și balet.

Fondată ca societatea oratoriului Raleigh în 1942, Corala s-a transformat într-un grup major regional de arte care lucrează cu peste 250 de artiști-muzicieni în fiecare sezon, ajungând la un public anual de peste 10.000 de pasionați de arte corale. Acest Concert este o comemorare a celor 80 de ani de prezentare a muzicii corale în orașul Raleigh. Participă peste 200 de muzicieni la această corală din acest an,  voci: soprane, tenori, alto și bași-baritoni, plus o gamă mare de instrumentiști.

Alfred E. Sturgis este este dirijorul acestei Colale, pe care l-am mai văzut în urmă cu trei ani, adică înainte de Pandemie, un dirijor foarte solicitat, a cărui versatilitate și experiență extinsă îi permit să călătorească confortabil într-o mare varietate de experiențe muzicale. În prezent este director muzical al Master Chorale din Carolina de Nord, al baletului Carolinei și al orchestrei Tar River. Este cunoscut ca un artist energic, puternic colaborativ, pozitiv, cu o mare experiență în operă și teatrul muzical. Ajunși în  clădirea de Concerte, ni s-a făcut un control serios corporal și de bagaje, după care am urcat treptele care ne-au condus în sala de cencerte Meymandi, sală cu 1.700 de locuri, toate ocupate în următoarea jumătate de oră. Acum este sala concertelor simfonice din Carolina de Nord, anterior, concertele fiind ținute în Memorial Auditorium. Denumirea sălii este după numele mamei medicului și filantropului din Raleigh, Dr. Assad Meymandi, sală cu o acustică excelentă.

Dirijorul a început prin a face o scurtă prezentare, în care a rostit cugetarea de Desmond Mpilo Tutu (1931-2021), un arhiepiscop anglican emerit de Cape Town, activist împotriva apartheid-ului din Africa de Sud, primul african de culoare care a ocupat funcțiile de episcop și arhiepiscop: „Descoperirea unei mai mari bucurii nu ne salvează de inevitabilitatea greutății și a necazului. De fapt, s-ar putea ca plânsul să ne fie mai suportabil, și vom râde cu o mai mare ușurință. Poate de asta suntem mai vii. Cu toate acestea, pe măsură ce descoperim mai multă bucurie, ne putem confrunta cu suferința într-un mod care înnobilează mai degrabă decât amărăște. Avem greutăți fără a deveni duri. Avem inima frântă, fără să fim înfrânți.” Concertul a fost grandios. S-a auzit glasul instrumentelor cu coarde și arcuș, a celor de suflat, cu coarde ciupite, coarde lovite (pian), instrumente de percuție, aerofone (orga).

În prima parte a concertului am ascultat Corul simfonic cu piesele: „A Carol Fantasy” (John Alexander), „Surge, Illuminare, Jerusalem” (Giovani Pierluigi da Palestrina), „I will Light Candles This Christmas” (Kim Arnesen), Hodie (Matthew J. Armstrong). A urmat Corul de Cameră, cu piesele: „Riu,Riu, Chiu” (Anon. Edited by Noah Greenberg), „The Chanukah Song” (Stephen Schwartz and Steve Young)–Splendidă cântare!, „The Blasts of Chill December” (James Bassi). Și din nou Corul simfonic cu piesele: „All My Heart This Night Rejoices” (Trevor Manor), „Noel!” (Gordon Thornett), „Once In Royal David’s City” (Duane Funderburk) având ca solistă pe Olivia Schwager–mezzo soprană.

În a doua parte am ascultat Corul Tinerilor, cu piesele: „Red and Green” (Maddy Prior, Joan Szymko), „Patapan” (French traditional–Jon Washburn), „Repeat the Joy” (Kyle Pederson). A urmat Ansamblul Brass cu piesa „Deck the Hall Medley” (David T. Clydesdale), apoi Corul de Cameră cu „O Come, All Ye Faithful” (Jacob Narverud), „This Time of Year (Brook Benton and Clyde Otis), „Frosty the Snowman” (Steve Nelson and Jack Rollins). A urmat Corul Simfonic cu piesele: „It’s Beginning to Look a Lot Like Christmas” (Meredith Willson), „Silver Bells” (Jay Livingston and Ray Evans), „We Need A Little Christmas” (Jerry Herman). Și, în cele din urmă–Combined Choirs (coruri combinate) care a răsunat magistral, cu piesa „Joy to the World”-Fericire lumii (Anthony di Lorenzo).

S-a remarcat și Corul Tinerilor împreună cu dirijorul corului, Daniel Monek, care ne-a oferit spre vedere mediul său profesionist pentru tinerii muzicieni, în scopul studierii, pregătirii și interpretării muzicii corale din zilele noastre, ansamblul fiind constituit din elevii claselor a IX-a-XII. Plecând, am confirmat adevărul că muzica simfonică poate fi considerată un magician care ne transformă viața, măcar cea a orelor în care emoționați am uitat de vreme și vremurile zilelor noastre, ea reușind să stârnească imaginația oamenilor sensibili. Și imaginația ne îndepărtează de realitate. Avem nevoie de imaginație pe care unii o consideră, pe drept, ca fiind puterea sufletului. Genul clasic al muzicii emoționează profund, descoperă respectul și bunul gust al omului.  La mulți ani Master Chorale!

Corespondență de la publicistul Vavila Popovici (poet, prozator și eseist, SUA-Stamford, Connecticut), corespondentul permanent al Jurnalului Bucureștiului

„De ce scriu?/Scriu pentru că sunt încă vie,/pentru că scrisul este al celor vii,/pentru că miracolul creației/sălășluiește încă în sufletul meu./Scriu pentru că iubesc viața/și-ți mărturisesc că uneori mi-e teamă/de bătaia de aripă a păsării în agonie…/În acele clipe m-arunc asupra unei coli de hârtie,/ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare/m-arunc …”

Nota redacției

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.