- Primăvara aduce cu sine legalizarea multor relații romantice, tinere perechi se perindă în fața autorităților de rigoare pentru a rosti făgăduieli de încredere reciprocă, a promite fidelitate de-a pururi… Renașterea naturii, multitudinea pestriță a florei, plantele care respiră prin răcoarea proaspătă a aerului împrumută o ambianță propice optimismului cu care tinerii vor să pornească mână-n mână pe noul lor drumul ales. Ce poate fi mai frumos decât să asculți susurul apei unui străveziu izvor care să-ți ofere muzică de fond pentru mărturisiri sincere de dragoste ? Iată ce spune Lucian Blaga despre acest subiect: „nu știm ce vrea soarele cu noi !? Dar suntem doi !”
- Numărăm zilele până la sfârșitul săptămânii în așteptarea unui weekend plăcut, numărăm săptămânile în așteptarea concediului anual și numărăm anii în așteptarea unui eveniment însemnat în familie sau în lume. Timpul, acest parametru al traiului nostru–eminamente ireversibil–roade cu tenacitate firul vieții până la refuz. „Carpe diem”–ne îndeamnă Horațiu! Bucură-te de fiecare zi, desigur cu roadele ei, pentru că singura cale de a învinge întrucâtva timpul este să îl umpli cu preocupări diverse spre a te autoconvinge că nu a trecut degeaba. Chiar și așa, la ora bilanțului, la sărbătorirea zilei de naștere când ore și zile se adună în ani, vei scruta timpul trecut și vei constata cu nostalgie și tristețe, mai mult pentru sine: „ce scurt a fost…”
- Contactele interumane care se stabilesc în diverse circumstanțe, creează un tablou pestriț care cuprinde prieteni, amici, cunoștințe dar uneori și persoane ostile sau chiar dușmani. Este imposibil să-i mulțumești pe toți cei cu care ești în legătură într-un domeniu sau altul, diferențele de vederi politice, interesele sau chiar firea, respectiv educația fiecăruia joacă un rol decisiv în determinarea calității relației respective. Ameliorarea, sau, dimpotrivă, deteriorarea relațiilor stabilite pe parcursul anilor, reflectă caracterul partenerilor participanți la dialog, în funcție de generozitatea sau noblețea sentimentelor de care sunt animați în păstrarea conversației la nivelul maxim de politețe–sau nu. Am citit undeva o frază care se potrivește la subiectul în cauză: „omul trebuie să aibă și prieteni și dușmani. Prietenii îl învață ce trebuie să facă iar dușmanii îl obligă să facă ce trebuie”.
- Facem apel din ce în ce mai rar la noțiunea de conștiință! Fie că este vorba despre greșelile comise pe autostradă sau cele din oraș ne liniștim mereu cu circumstanțe atenuante iar numărul victimelor crește. Nu facem apel la conștiință nici în cazurile penale, suntem de acord din ce în ce mai des cu cei ce încalcă legea în mod flagrant! Suntem apatici deși știm că în virtutea inerției asistăm la răsturnarea valorilor. Din păcate, din comoditate, începem să ne obișnuim cu degradarea care ne periclitează viața cotidiană. Am auzit nu demult opinia unui avocat, (!) opinie care suna cel puțin bizar dacă nu straniu, mai ales că dumnealui părea să nu fi glumit: „conștiința mea este curată ca lacrima ! Știți, n-am folosit-o niciodată !”
- După opinia oamenilor de știință, dacă nu se intervine în mod drastic și nu se oprește procesul de încălzire globală, în scurt timp vom fi martorii unor efecte dramatice ale distrugerii Terrei. Suntem pasibili de a asista la dispariția stratului de gheață care acoperă cele două poluri pentru ca, în consecință viteza de rotație a pământului să devină mai lentă. De aici, o serie de schimbări radicale imprevizibile la ora actuală dar ireversibile! Nu-mi aduc aminte numele filozofului care afirma încă de pe la sfârșitul secolului trecut că „omenirea este mazochistă”, dar nu pot decât să fiu de acord cu aserțiunea sa. Da! Omenirea, adică, noi toți cei care suntem contemporani cu devastarea, suntem mazochiști. Ne autosuprimăm…
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)
Alte articole ale autoarei Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
