- Medicina modernă evoluează într-un ritm trepidant, noi și noi descoperiri asigură rezolvarea problemelor – odinioară considerate fatale. Specializările în teritorii din ce în ce mai restrânse ale domeniului conduc spre conturarea unor discipline noi, implicit la apariția tratării sui-generis ale celor mai diverse părți ale corpului uman detașate de restul organismului. În cadrul reumatologiei – de pildă – te poți adresa doctorului care se ocupă exclusiv de vindecarea durerilor cauzate de deformările degetelor mâinilor; astfel toate bolile generate de reumatism vor primi terapia adecvată în conformitate cu localizarea lor, ca atare specialistul cunoscător al părții respective al corpului va indica medicația potrivită. Rare sunt cazurile în care un medic are paleta largă a cunoștințelor și poate să răspundă multiplelor întrebări ivite. Cunosc un doctor de familie care este supra-solicitat fiindcă – după opinia celor care au avut norocul să fie pe lista sa – el nu tratează (numai) boala, el tratează pacientul…
- În vederea întrunirii săptămânale a cercului nostru de amici, întrunire de la care nu lipsim decât în caz de boală, prietena mea, mi-a interzis să pun în discuție implantul căruia urmează să i se supună în curând. Fiind vorba de un cerc restrâns de cunoscuți, unde de ani de zile cei prezenți încearcă să se sprijine reciproc în diversele probleme care se ivesc, n-am înțeles reticența ei dar ea mi-a explicat : „când am trecut prima dată prin această experiență, am vorbit în prealabil despre subiect, în mod firesc, cu mai multă lume. Care a fost rezultatul ? Fiecare interlocutoare a cunoscut pe cineva în situație similară și fiecare – fără excepție – a avut de suferit, a leșinat, a avut dureri insuportabile, implantul nu i-a reușit sau a murit de septicemie…”
- Încet – încet, se pare că revenim la viața anterioară „coronei” deși, după opinia multora, traiul nostru va fi diferit de ceea ce fusese înainte… Izolarea ne-a determinat să ne sălbăticim puțin, unii dintre noi dezvoltăm de-a dreptul un soi de ușoară paranoia. Comportamentul cu care ne-am obișnuit în răstimpul îndelungat al carantinei nu se va lăsa remediat cu ușurință. Suntem suspicioși unii cu alții, încercăm să nu ne apropiem prea mult de semenii noștri – ce-i sigur e sigur – suntem tentați să renunțăm la micile bucurii de odinioară. Sperăm, totuși, într-o oarecare ameliorare a situației actuale; poate viața noastră se va întoarce la parametri timpului de mult abandonat dar încă proaspăt și viu în memoria noastră ?
- Trăim sub auspiciul „Coronei” cu noile reguli în speranța că ele nu se vor eterniza, deși, nimeni nu poate prevedea viitorul! Corona face parte din viața noastră, probabil are să mai rămână în preajmă un timp oarecare spre a ne prescrie criteriile potrivit cărora să ne organizăm zilele; (și anii ?) Ar fi de dorit ca forurile internaționale de resort să tragă concluziile corecte de pe urma pandemiei care a afectat practic tot globul și să adopte – spre binele nostru al tuturor – o politică de reconciliere, de ajutor reciproc pe toate planurile. În ipoteza în care – printr-o minune – s-ar realiza o adevărată colaborare în lume, cu toții am avea doar de câștigat…
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)
Alte articole ale autoarei Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
