Acasă Pamflet Pamflet. Democrația sacrilegiului

Pamflet. Democrația sacrilegiului

Aș vrea să scriu cu sodă caustică despre ei, dar nu reușesc.
Fac parte dintr-un grup de complexați, resetați complet de la realitate.
Un fel de roboți bolnavi repetând la infinit un adevăr închipuit de ei.
Asta pentru că avem instituții blegite de politic.
Capo di tutti e unul care a trăit doar din pensia babană a mamei.
Când a fost să se țină pe planetarele lui a dat greș. Provine dintr-un mediu cenușiu spre negru tăciune.
Moș limbist în devenire, a adunat în preajmă personaje similare.
Îi mână în luptă cu îndemnul bășinist ‘’Băi, nea cetățene’’. Cum istoria îi ajunge din urmă pe torționari, grupul atacă doar vârful.
Pe cel mai bun din lume.
Culmea, concetățean, încă, pe plaiurile mioritice.
În budele în care se întâlnesc fac planuri de război și au senzația că trăiesc viața ca o lampă cu flacăra dată la maximum.
Asta pentru că suntem la ora când nu se pune acea bandă izolatoare între atâția gură-cască și câmpul infracțional.
Toată lumea se ține de procese, dar nu și de zidit ceva.
Degeaba vârful face bine, fiindcă acel bine nu le aparține lor, celor născuți printr-un colț al lumii.
Nu le pasă de teama de penibil sau de ipocrizie.
Altul scoate volum după volum, toate cu același conținut, doar cu coperți schimbate. Se pișă pe cititori.
A venit lângă mustăcios pentru că au ce specula de dimineață până seara, plus la loc comanda.
Prostimea nu trebuie să afle nimic esențial.
Printre scuipături și înjurături, ei le fixează zeii.
Critica, dacă o putem cataloga astfel la noi, este o zonă exagerat de liberă. Biata țărișoară a devenit un tărâm al ororilor.
Umbrele lui Farfuridi sunt completate de un sibian și un vrâncean, altminteri talentați, dar cu boală în ei.
Corul nemulțumiților intonează aria ‘’Din această dilemă nu puteți ieși. Am zis’’.
Ne-am săturat de jocurile lor de culise.
În ultimii ani România a devenit un imens teren de joacă pentru unii care duc în derizoriu orice valoare.
Comuniunea lor veninoasă e ca o păpușă defectă și plină de praf. 
  
V-am suportat destul, veneticilor.
Chiar dacă românii au vocația autodenigrăriii. Fotografiați-vă sufletul înainte de a ataca haotic. Litera, în cazul vostru, se visează amantă. La noi e rost mereu de învoială.
Nu e nevoie pentru asta de un revelion la Urziceni. Bucurați-vă că e cald în acest pântec de toamnă. Chiar dacă sprâncenele caută motiv să stea arcuite.
De ce el și nu noi? E toamnă și suntem singuri.
Cu toții însă suntem fii celui mai frumos grai din lume.
Deși avem o clasă conducătoare adunată pe repede înainte. Fiecare veți repeta în gând că vă urmați pretinsul mareșal de mucava.
Dar nu vedeți, deși e clar și din avion, că mustăciosul este un epileptoid cu personalitate greoaie, cu porniri afective foarte puternice, caracteristică brutelor.
Ca el sunt mulți care din cauza strălucirii banului nu-l mai văd pe Dumnezeu.
Dar el există și are grijă de fiecare.
Mă mir cum membrii grupului autoflagelaților n-au un minim simț al ridcolului, preferând să dețină valoarea unui ban găurit.
Acești paraziți trebuie eliminați prin gazare.
Asta dacă nu mă vor reclama și pe mine la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Nu m-ar mira de această nouă faptă a demagogilor lătrători.
Păi să nu le spui acestor nimeni de nicăieri una ca alde’ Cocoșilă? Măcar Moromete și prietenul lui aveau umor.
Paștele mă-sii de treabă. A dracului boală scenarita asta se întinde ca pecinginea și e foarte bine împănată și cu o doză mare de conspiraționism.
Poborul e mulțumit, tace și înghite. 
  
Aș aminti în final versurile-sentință ale lui Adrian Păunescu, dar dacă nici acestea nu o să le placă?
Viscolește sufletul meu, pe sub masă, deși toamna de afară e mai toamnă decât oricând. Detectorul de fum detectează, se pare, tristeți.
Vivat jungla! 
Seful Biroului de Presă al lui Ștefan Popa POPA’S 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.