Acasă Sanatate Rahatul dulce, colorat, cu multe E-uri asortat!

Rahatul dulce, colorat, cu multe E-uri asortat!

Pe lângă multele probleme, aparent „obişnuite” pe care le poate provoca un produs obţinut în principal din zahăr rafinat, rahatul de pe piață noastră mai are una. Majoră! Este colorat cu nişte ingrediente-minune, pe care producătorul mai că uită să le menţioneze de fiecare dată când elaborează sau înnoiește … sortimentul. Sau sunt și coloranții utilizați un secret de producţie? Mă îndoiesc! Sincer.

Pănă la un punct, eticheta rahatului de pe rafturi este una cât se poate de … normală pentru România. Spun pentru Românica pentru că producătorul … uită (în mod voit, evident) să menţioneze aici ce arome utilizează şi, un fapt mult mai grav, omite chiar şi numele coloranţilor folosiţi. Și slavă domnului că au niște nuanțe greu, aproape „imposibil” de … uitat sau trecut cu vederea, adcandu-mi aminte de anii ‘90 și celebrele sucuri RIO care apăreau în mai toate reclamele și serialele sau sitcom-urile anumitor posturi TV.

Citim de pe etichetă: „Ingrediente: zahăr, amidon, apă, glucoză, fructoză, albuş de ou(?), arahide(urme), fulgi de cocoș(înveliș), acidifiant  (Acid citric E 330! nu Vitamina C cum greșit cred unii mai … neinformați), aromă identic naturală (adică artificială 100%) și coloranți alimentar(neprecizati în majoritatea cazurilor)”. Cam asta e declarat în mai toate cazurile. Din păcate ….

Notă. Acidul citric (acid tricarbo-1,2,3-hidroxi-propanoic C6H8O7) este un acid tricarboxilic care se prezintă ca o pulbere incoloră, cu un gust acru, ușor solubil în apă, fiind cunoscut și sub numele de sare de lămâie, iar pentru prima oară, a fost produs din suc de lămâie în anul 1784 de Karl Wilhelm Scheele. Ea era deja cunoscută în secolul IX  de alchimiști, ca de exemplu alchimistul arab „Dschābir ibn Hayyān” care a descoperit acidul citric.

Revenind la … coloranții alimentari utilizați. Ei bine, coloranții prezenți, nu putem decât să-i ghicim, fie după nuanțe și intensitate, fie după … experiență, nu-i așa? Pentru că nu apar nici explicit, nici implicit, nici dacă-i cauți cu lupa! Zicala: „Caută acul în carul cu fan!” se potrivește astfel de minune situației. Situație mai mult decât tragi-comică, nu-i așa! Tot de pe etichetă aflăm că dacă vom consumă 100 de grame de produs vom asimila cca. 4 g proteine, 10 g lipide, 80 g glucide, totul cu o valoare energetică de numai 400kcal. Minunat am putea exclamă!

Rahatul este un produs zaharos tradiţional de origine orientală (sortiment de dulciuri originar din făcut din zahăr, arome alimentare și amidon) cu un profil nutriţional dezechilibrat, cu un exces de glucide, majoritatea cu index glicemic foarte ridicat, periculos pentru pancreasul endocrin. Produsul conţine coloranți alimentari nespecificati, în ciuda legislaţiei românești în vigoare, fie ei trecuți sub cod alfa numeric (E-uri), fie cu denumirea chimică.

În țara de origine, acest produs (cu o consistență similară cu a jeleului, fiind însă mai solid, mai lipicios și mai opac) este cunoscut sub numele de lokum sau (arhaic) ca rahat lokum, fiind un produs foarte popular în tot spațiul balcanic.

Observație

Colorantul alimentar folosit ar putea schimba cu totul recomandările pentru acest produs adresat în special copiilor și consumat cu plăcere de adulți. Mai mult, în cutii, sau vărsat, există cel puțin 6 tipuri de rahat colorat (galben, roșu, verde, maro, roz, portocaliu, toate extrem de … intense!) și unul alb-gălbui, teoretic această fiind culoarea naturală, aşa încât este clar că s-au folosit cel puțin 6 coloranţi diferiți. De asemenea, produsul conţine uneori menționată și o sursă de proteină cu înalt potenţial alergen (fie ea reprezentată de albuşul de ou, fie de arahide, fie, uneori, de ambele). Densitatea calorică a rahatului este în general extrem de ridicată, fiind recomandat un consum atent supravegheat de adult. La adult … supraveghează cine poate!

Evident că ar trebui să ținem cont și de banalele arome care, chiar dacă sunt declarate că fiind … identic naturale, nu putem decât speră că nu e așa de grav. Asta per annsamblu. Sau poate că este … dar lipsa datelor ne îngăduie să le neglijăm, cel puțîn deocamdată.

Prin urmare, banalul produs numit rahat, de origine mai mult sau mai puțin turcească, nu este deloc indicat să fie consumat de către următoarelor categorii: supraponderali, obezi, suferinzi de sindrom metabolic (hipertensiune, diabet de tip 2, maladii cardiovasculare), femei insărcinate şi care alăptează, alergici și nu în cele din urmă copii. Produsul este interzis complet diabeticilor datorită eliberării continue în organism a zaharurilor pe o durata îndelungată într-o concentrație mult prea ridicată. Persoanele cu alergie la albuşul de ou sau arahide vor trebui de asemenea să evite produsul cu mare atenție. Restul pot savura în liniște produsul până în momentul în care întră în una din categoriile sus-menționate!

Toate completările din text (inclusiv,hyperlinkuri, videoclipuri, etc.) aparțin redacției și nu autorului (corespondentului), deci eventuale greșeli de interpretare sau confuzii nu pot fi imputate acestuia.