Acasă Opinii Săracă ţărişoara mea, România! (III). Cele zece porunici. Corespondenţă de la fostul...

Săracă ţărişoara mea, România! (III). Cele zece porunici. Corespondenţă de la fostul deţinut politic, Prof. dr. Florentin Scaleţchi, analist politic, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (Naţiunile Unite)

59
0

M-am născut aici, în România, în oraşul port la Marea Neagră, Constanţa. Este ţara pe care nu am părăsit-o niciodată şi nici în viitor nu mă bate gândul să o fac, chiar dacă din cauza unor mentalităţi greşite şi a unor indivizi fără suflet şi caracter am suferit cu vârf şi îndesat aici, unde am crescut, m-am format şi afirmat ca cetăţean al acestui stat. Şi, deşi de-a lungul vieţii am avut multiple oferte de a-mi alege o altă ţară, am refuzat să fac acest pas. De ce? Fiindcă am învăţat la şcoală şi ştiu de la istorici că mă trag dintr-un popor european care încă trăieşte acolo unde a văzut lumina zilei pentru prima dată. Mă trag dintr-un popor care a cunoscut scrierea înaintea tuturor. O dovedesc tăbliţele de la Tărtăria. Stră-străbunicii mei ştiau  să se semneze încă cu 7000 de ani în urmă, în timp ce scrierea sumeriană a apărut o mie de ani mai târziu.

Cu foarte mult timp, probabil cu mii de ani în urmă, de când s-a format acestor popor, luminaţii acestei ţări au gândit şi au lăsat ca „moştenire” veşnică naţiunii române 10 (zece) porunci, menite păstrării identităţii naţiunii noastre peste veacuri.

Iată cele zece porunici:

  1. Daţi copiilor noştri nume românesc.
  2. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti.
  3. Limba românească este o moştenire din bătrâni şi, totodată, o avere care nu trebuie să se piardă niciodată.
  4. Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-le de la gură la gură ca să le ştie fiecare.
  5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile, precum şi toate lucrurile din vechime.
  6. Nu uitaţi, la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la români.
  7. Fiţi mândri că sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.
  8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate  liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.
  9. Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte.
  10. Ca buni români, nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi.

Acum, haideţi să încercăm să vedem ce a mai rămas şi ce se mai păstrează în zilele  noastre din aceste porunci, adevărate pilde de înţelepciune strămoşeşti.

  1. Daţi copiilor noştri nume românesc.

Câţi dintre români mai dau azi nume româneşti copiilor, nume purtate de marii conducători ai acestei naţiuni sau de sfinţii religioşi creştin-ortodocşi? Vă spun eu. Puţini, foarte puţini!  Sunt nume pe care le regăsim cu certitudine la generaţia celor de peste 50 de ani. În epoca modernă poate în mediul rural mai regăsim astfel de nume, dar la oraş părinţii aleg să le dea copiilor nume de flori, de actori, cântăreţi sau sportivi celebri nu numai la noi, ci chiar de pe întreg mapamondul.

Şi nu se rezumă la un singur prenume, ci la cât mai multe, chiar şi câte 3-5, care mai de care mai caraghioase. Câţi români din tânăra generaţie mai poartă nume precum Decebal, Vlad, Mircea, Ştefan, Mihai, Ion, Ilie, Constantin, Dumitru, Vlad, Elena, Irina, Maria, Paraschiva, Veronica etc., nume biblice, de foşti conducători, mari cărturari, clerici luminaţi, sau voievozi, domnitori şi regi care ne-au condus de-a lungul secolelor? Vezi Doamne, ne-am europenizat, ba mai mult, chiar ne-am globalizat! Şi ca să închei într-o notă de glumă-amară, că tot suntem cu toţii în plină stare de alertă, am auzit că românii din etnia romă ar fi dat deja odraslelor lor în această perioadă nume precum Pndemia, Covit, Sars, Izoleta, Coronavirus, etc.

E jalnic, fraţi români !!!

  1. Păstraţi-vă graiul, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti.

Faptul că în zilele noastre limba română este singura limbă naţională, consemnată şi în Constituţia României, este un lucru extraordinar. Toate instituţiile de învăţământ din ţară, de la creşe, cămine, grădiniţe, gimnazii, colegii şi facultăţi, predau în limba română, spre meritul întregului popor. Deşi, odată cu trecerea timpului lexicul limbii române s-a îmbogăţit, s-a cizelat şi adaptat la noile condiţii sociale, economice şi culturale, totuşi ea îşi păstrează filonul genetic lăsat moştenire de strămoşii noştri. Cât priveşte portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, din păcate, le mai întâlnim prin satele din nordul ţării, în Ţinutul Bucovinei, unde încă se mai sărbătoresc vechile tradiţii. În rest, destul de rar mai vezi prin sate bătrâni care stau pe o bancă, în faţa porţii casei, îmbrăcaţi în constum naţional specific zonei.

În zilele noastre putem vedea, totuşi, constumele  tradiţionale pe regiuni  sau zone doar la muzeele tematice, precum Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Satului sau Muzeul Satului de la Sibiu, dacă ne facem timp să mergem ori să ne ducem copiii. De asemenea, mai vedem portul românesc la cântăreţii noştri de muzică populară cu ocazia unor evenimente, cum ar fi Zilele comunei şi, desigur la emisiunile TV de folclor, precum Etno TV, Favorit, Hora şi, de ce nu, la Ora satului. Din păcate s-au piedut multe din tradiţiile acestui popor printr-o grăbită globalizare şi o dezvoltare economică asimetrică, dublate de un snobism al generaţiilor de azi, cărora nu li s-au cultivat sentimente de mândrie şi respect pentru valorile româneşti, generaţii  care îmbrăţişează haotic tot ce vine din afara graniţelor spaţiului mioritic!

  1. Limba românească este o moştenire din bătrâni şi, totodată, o avere care nu trebuie să se piardă niciodată.

Chiar este o moştenire din bătrâni care nu a putut fi elimninată şi nici nu a dispărut, chiar dacă marile imperii – Roman, Otoman, Ţarist, respectiv, Sovietic,  şi-ar fi dorit acest lucru, totuşi,  nu s-a reuşit, noi rămânând o insulă de sorginte latină într-o „mare slavonă”! Din acest punct de vedere ne putem mândri că în prezent limba română a fost acceptată ca limbă oficială la UE, cât şi la NATO.

  1. Nu cumva să se piardă, daţi-le de la gură la gură ca să le ştie fiecare

Generaţiile actuale sunt mult mai sărace în număr de etnografi care să fie preocupaţi de folclorul românesc, să cutreiere prin satele ţării pentru a găsi vechi poezii, vechi cântece, chiuituri, basme şi proverbe româneşti. Trebuie să recunoaştem că marele nostru noroc, ca popor, l-au constituit generaţiile care, deşi au trăit într-o perioadă deosebit de dificilă în comunism, totuşi, au avut o preocupare constantă pentru etnografie şi folclor. Cinste lor, că au lăsat atât în muzee, în case memoriale, dar şi în bibliotecile ţării diverse culegeri cu texte, cântece, proverbe, poezii, mai vechi şi mai noi ale strămoşilor noştri, un adevărat tezaur al genezei şi evoluţiei culturale româneşti.

  1. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile, precum şi toate lucrurile din vechime

Din acest punct de vedere, e cert că am avut o importantă revigorare a credinţei oamenilor în Dumnezeu şi reîntoarcerea la Biblie, la Vechiul şi Noul Testament, la calendarul creştin-ortodox, la biserică şi la slujbele religioase făcute cu sfinţenie de preoţii noştri. A fost posibil acest lucru după 50 de ani de Ateism, declarat şi cultivat de comunism, şi în exces de dictatorul Ceauşescu, care a demolat  zeci, sute de biserici ortodox-creştine din România şi i-a îndepărtat pe oameni de religie şi biserică.

Religia a fost introdusă în programa şcolară, ceea ce nu este deloc rău, ci e o întoarcere la originile noastre şi la o educaţie binevenită  pentru copiii noştri.  Cât de pline sunt în zilele noastre bisericile cu ocazia sărbătorilor creştine, precum Crăciunul, Paştele, Rusaliile, Sfânta Maria sau Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel! Lucruri de altfel mai mult interzise în vremea comuniştilor.

Astăzi, după 30 de ani de la căderea „cortinei de fier”, în România s-au construit sute de biserici, capele, monumente religioase, ca o reparaţie morală a tot ce a demolat sinistrul regim comunist. S-a construit, ceea ce cu adevărat lipsea acestui neam şi era nevoie pentru un popor care în proporţie de 80% este creştin-ortodox, o  Catedrală a Neamului în Bucureşti, în Dealul Spirii.

Într-adevăr, una din preocupările noastre ca popor este să conservăm tot ce am moştenit de la strămoşii noştri, toate monumentele istorice,  cetăţile, castelele, casele memoriale, mânăstirile, siturile arhitecturale precum Sarmisegetuza, toate pline de istoria acestui popor străvechi, să le trecem pe lista UNESCO şi să accesăm fonduri europene pentru refacerea şi conservarea lor.

  1. Nu uitaţi, la orice pas sau lucrare, că sunteţi români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la români!

Sigur că aşa ar trebui să ne comportăm oriunde ne-am afla în lumea asta, fără să ne fie ruşine, fără sentimentul înferiorităţii, dar mai ales să nu ne denigrăm noi înşine ţara! Dar nu  numai că nu am „făcut cum trebuia”, ci am reuşit să ne evidenţiem cu lucruri din cele mai rele:

  • Am distrus industria şi economia şi ne-au rămas destul de puţine lucruri cu care să ne impunem în pieţele internaţionale.
  • Am produs o generaţie de ATI-şti care au performat în lume, chiar la firme de top precum Microsot. M-aş bucura să se laude că sunt români!
  • După ce am asistat la cel mai mare jaf al României, cu flota maritimă şi de pescuit oceanic, am rămas cu o armată de navigatori cu diverse calificări, care azi, au ajuns să lucreze pe nave sub pavilioane străine, pe toate meridianele lumii. Să spunem cu mândrie că suntem români şi buni navigatori!

Nu la fel de bine ne cade şi nici nu ne vine să spunem că suntem români, când auzim de jafuri şi furturi făcute de compatrioţii noştri, de clanuri de infractori care fac trafic de carne vie, de droguri sau terorizează lumea cu un comportament asocial. Ce să zici, când mai vezi cum compatrioţi de-ai tăi cerşesc la intersecţii, la intrarea în marketuri sau restaurante, prin toată lumea şi mai ales în Europa.

E o ruşine cu care nu ne putem mândri noi, românii! Cât priveşte cumpăratul de la români, de mult a fost abandonat. Am trecut de la momentul în care dictatorul Ceauşescu exporta şi vindea, la preţuri de nimic, tot ce era românesc, în goana disperată după valută ca să plătească datoriile externe, înfometând la propriu naţiunea, la o agresivitate fără seamăn a diverselor hipermarketuri din întreaga lume, de unde românii achiziţionează mărfuri din toată lumea, numai din România nu. Altfel spus, cumpărăm produse, uneori de calitate îndoielnică, de la toţi străinii, în timp ce tot ce este românesc, mai ales produsele agroalimentare, nu se regăsesc pe rafturile marilor magazine. Este o realitate a economiei de piață care a acaparat România şi care a fost posibilă prin complicitatea şi sub oblăduirea celor care au condus destinele acestei ţări de trei decenii încoace. Halal patriotism şi susţinere a românilor noştri!

  1. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a  luptat cu toate  liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.

Nu suntem şi nici  nu am fost o mare putere, un imperiu, care să înglobeze în structura lui zeci de teritorii, etnii şi rase, dar ne-am păstrat ţara şi limba cu demnitate timp de milenii! Am fost în schimb un popor ospitalier şi tolerant cu toate etniile şi cu toţi cei care ne-au invadat ori ne-au vizitat ţara de-a lungul secolelor. Am avut abilitatea şi înţelepciunea nativă să ne păstrăm limba şi portul şi să fim noi cei care i-am învăţat pe toţi cei care ne-au trecut pragul, să-şi însuşească şi să studieze  în limba cea frumoasă românească. Acesta este cu adevărat  un motiv de mândrie pentru poporul român!

      8. Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a  luptat cu toate  liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.

Într-adevăr, ar trebui să fim mîndri de poporul nostru, care a ţinut piept şi s-a luptat cu toate liftele păgâne şi nu numai. Datorită jertfei strămoşilor noştri ţara noastră nu a fost transformată în paşalâc turcesc, ca exemplu al istoriei. Noi am ştiut să folosim diplomaţia, reuşind astfel să fim parteneri, nu slugi, cu toţi cei care au râvnit la aceste meleaguri. Ne-am păstrat şi, atunci când a fost nevoie, ne-am reîntregit ţara doar pentru că acest popor de sorginte tracică şi-a iubit şi apărat patria mamă.

  1.   Ajutoraţi tot ce simte adevărat româneşte.

La această poruncă suntem o naţiune repetentă, atâta timp cât, de mult prea multe ori am pus interesul personal sau de grup înaintea interesului general.  Cine pe cine mai întreabă în ziua de azi dacă simte cu adevărat româneşte?

Cu politici făcute pe picior ori impuse cu forţa, prin tot felul de metode inumane, precum a acţionat Securitatea împotriva întregului popor pentru susţinerea unui regim totalitar, al unui odios dictator şi a unei liote de îmbuibaţi inculţi, cu caractere meschine, nişte comunişti îndoctrinaţi până în măduva sufletelor lor. În această ţară românii i-au pedepsit pe români făcând posibilă existenţa experimentului Piteşti, o închisoare de exterminare a celor care s-au opus regimului comunist, ca şi cum nu erau suficiente celelalte puşcării politice – Gherla, Sighet, Aiud, Jilava cu sinistrul ei Fort 13, Galaţi, Râmnicu Sărat, Periprava sau Poarta Albă. Dar în zilele noastre, mai mult decât oricând, s-a pierdut spiritul de într-ajutorare a celui bogat pentru cel sărac, nu mai există coeziunea familiei cu celelate neamuri! Am fost „infectaţi” cu ură, indiferenţă, indolenţă, răutate şi dispreţ de către conducătorii democraţi, care au minţit, au furat, au înjurat,  au  lovit, au înscenat, au jurat strămb, au folosit discursul dublu – una spuneau şi alta făceau, au umilit şi distrus încrederea în fibra noastră românească. Au ordonat arestări ilegale, şi-au pus slugile să facă denunţuri mincinoase la securitate împotriva adversarilor politici, au numit  în funcţiile cele mai înalte ale statului tot felul de  neica-nimeni, farisei şi obedienţi fără coloană vertebrală au vândut ţara, au dispreţuit şi au umilit naţiunea română. Fiecare dintre cei aleşi la conducerea ţării, au făcut câte ceva din abuzurile menţionate mai sus, dar unul, cel mai nemernic dintre toţi,  le-a făcut pe toate!!

Cu toate acestea, au fost consideraţi de mult prea mulţi români ca fiind cei mai buni politicieni, pe care i-a şi ales, nu numai o dată, ci chiar de de două ori. Poate îi alegeau şi de trei ori dacă acest lucru nu era interzis prin Constituţie!!! Am avut o excepţie, în persoana Preşedintelui Ion Iliescu, care nu a avut la activ trei, ci „două mandate şi jumătate”!  Asta e, poporul decide, el şi-a ales conducătorii pe care i-a meritat!

  1. Ca buni români, nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa lui s-a păstrat binele întregii Românii Mari de azi.

Deşi comuniştii ne-au impus timp de 50 de ani ateismul, credinţa poporului în Bunul Dumnezeu nu s-a pierdut niciodată. Legătura cu Dumnezeu a creştinilor din Grădina Maicii Domnului, cum este considerată România, a rămas la fel de strânsă, puternică şi permanent evocată.  

Dispariţia ciumei comuniste a readus poporul în biserici, disperând teama de a fi  pedepsit pentru simplul motiv că eşti creştin-ortodox. Este clar că binele acestei ţări, a României Mari cum ne place să auzim, a venit întotdeauna de la Divinitate!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

God blase you!

Thomas CSINTA, research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social Sciences and criminal investigative journalist (Press Attached, Organization for the Defense of Human Rights – United Nations)

Corespondenţă de la Prof. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – Naţiunile Unite, fost deţinut politic, condamnat  de două  ori la moarte de  regimul  dictatorului Ceauşescu, pentru complot în vederea trădării,  subminării şi  sabotării societăţii comuniste din RSR.

Articolele autorului Florentin Scaletchi  în Jurnalul Bucureştiului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.