Acasă Educație & Învățământ Grid Modorcea („cel mai important scriitor român în viață și cel mai...

Grid Modorcea („cel mai important scriitor român în viață și cel mai prolific din istoria literaturii române, după Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu”, SUA – New York): Serviciul de consultanță, punte vitală pentru reforma învățământului românesc. Scrisoare deschisă Ministrului Monica – Cristina Anisie

118
3

Suntem intelectualii acestei țări. Câți om mai fi de soi. Ne va judeca istoria dacă nu ne mișcăm, dacă stăm în expectativă, dacă suntem cu Nu înainte, dacă îi dăm cu hăhăială… E timpul să ieșim din Las Fierbinți. Va propun o dezbatere pe o tema fundamentală, cea mai șubredă la români: Educația.

 

De multe ori, în corespondența mea de la New York, m-am referit la învățământul din Statele Unite, am arătat cum se desfășoară el aici, în special la un liceu standard, The French High School of New York, un fenomenal colegiu din Manhattan, sigur, o instituție privată, care oferă diplome bilingve, în franceză și engleză (BFA), având 1.350 de studenți de diferite naționalități (65). Se reflectă toată planeta aici, cu viitorul ei.

În memoriile mele către Miniștrii Învățământului (de la Marga la Andronescu), cărora le-am propus o reformă a învățământului românesc după acest model, am arătat cum învățământul american, recte francez, se bazează pe film. Civilizația imaginii a cuprins omenirea, nu mai poate fi ignorată, aproape din fașă oamenii se folosesc de mijloace vizuale, ecrane mici și mari. Iar în America, filmul a devenit o industrie, la paritate cu fabricile de mașini și armament. În toate mișcările sale, copilul e bombardat cu imagini.

Așa și la școală. Fiecare elev are un computer în față și lecțiile cele mai dificile, chiar de înaltă dificultate științifică, se transmit prin filme educative. Orice se poate preda prin film. Iar dintre toate simțurile, văzul, cum spunea Hegel, este simțul superior, simțul teoretic îl numea el, alături de auz. Copilul reține cel mai bine o lecție prin imagini. Însăși tabla tradițională este un ecran, care anticipează filmul. De aceea și învățământul tradițional se baza pe imagine (material didactic sau ilustrativ).

Acest tip de învățământ se face de când Platon a lansat mitul peșterii, care este prima camera oscura, pe suportul căreia s-a inventat cinematograful. Avantajul filmului este enorm. Învățământul american, implicit cel occidental, a speculat acest mijloc modern de comunicare și învățămăntul pe bază de film a devenit alfabetul viitorului. De la Budapesta și până la Tokio programele de educație se desfășoară pe bază de film.

La Liceul francez din New York mi-am prezentat și eu filmul Brâncuși – cioplitorul de suflete (pe care și americanii, nu numai francezii, îl consideră francez!), având șansa să arăt locul unde Brâncuși a văzut lumina zilei și de unde și-a luat zborul.

Liceul are o sală de proiecție fantastică, la concurență cu sala de sport. Se află în mijlocul clădirii și este și sală de spectacol, de conferințe etc.  Și directoarea liceului, săptămânal, priectează acolo câte un film pentru elevi. Sala are 500 de locuri. La fiecare proiecție este invitat un mare actor, de regulă cel care joacă în film rolul principal. Eu am participat la o proiecție cu invitată Marion Cotillard, dar și la o proiecție Lars von Trier, cu prezența actriței preferate, Charlotte Gainsburg.

După proiecție are loc un dialog cu actorul invitat. Ce se întâmplă este memorabil, nu se poate uita. Imaginați-vă că în programa școlara de la noi este trecut studiul romanului Pădurea spânzuraților. Și se proiectează ecranizarea lui Liviu Ciulei, cu invitatul de onoare Victor Rebengiuc, car face dezvăluiri despre rol. Fiți siguri că elevii nu vor uita toată viața această întâlnire.

La Institutul de teatru și Film pe care l-am absolvit, asta era și metoda profesorilor mei, a lui Florian Potra, în special, care proceda așa după modelul învățământului italian, pe care  îl cunoștra bine. El invita la cursurle lui câte o personalitate. Așa i-am cunoscut pe Marin Preda, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Theodor Mazilu, Henry Wald, David Esrig și aceste întâlniri m-au marcat, nu le pot uita.

Dar acest tip de educație estre dificil, fiindcă este greu să găsești personalități disponibile la fiecare curs. Dar mici filme cu lecția pe care vrei să o predai, se pot face, sute de filmulețe, iar ele nu au moarte. Pot fi reluate la nesfârșit. Cu o investiție mică, se poate face o educație mare!

Dintre toți miniștri pe care i-am căutat și le-am oferit proiectul meu de reformă a învățământului românesc, nu a reacționat decât unul singur, Remus Pricopie. Pentreu acest tip de învțământ nou, eu am realizat și două manuale. I le-am oferit d-lui ministru să le multiplice. El a fost extraordinar de receptiv, fiindcă are studii în America și știa lecția, dar nu avea manuale, plus că mi-a împărtășit ceva cumplit: „D-le Modorcea, știți ce face un ministru al învățământului în România?! Cu ce mă ocup eu?! Nu, dar bănuiesc, i-am spus. Nu bănuiți. Mă ocup de mafia din minister! E ceva cumplit să te ocupi numai de intrigile din interior, de grupulețele de aici, nu mai ai timp și pentru învățământ”.

Bref, a spus că lasă mafia și se ocupă de implementarea acestui proiect. A chemat o inspectroare și i-a spus să multiplice volumele mele și a hotărât să înceapă „experimentul”, așa l-a numit el, la Liceul teoretic „Jean Monet” din Capitală, pe care îl consideră cel mai avansat. A investit în computere, să aibă fiecare elev un computer pe bancă, pregătea momentul cu grijă, dar s-a întâmplat nenorocirea politică, adică a fost schimbat înainte de a începe să aplice acest proiect. Poate că mafia din interior a aflat ce vrea să facă și l-a mătrășit! Mafia din interior avea relații la putere, cum are și azi. Gangsterii ei țin cu dinții ca nimic să nu se schimbe, fiindcă o reformă serioasă i-ar lovi în plex!

Și a venit în loc Madame Ecaterina Andronescu, veșnica ministresă și împăciuitoristă, care a fost ca o mobilă, nu s-a mișcat în direcția reformei, nu a făcut nimic. Cum să continui ceva când miniștrii se schimbă precum caii la poștalion și nimeni nu duce mai departe ce a făcut bun precedentul!? Dar acest drum este obligatoriu dacă România dorește să ajungă la nivelul educativ al țărilor avansate, altfel iese din istorie. Dacă România va merge pe calea occidentalizării, cei care apără cu dinții vechiul sistem de învățământ, mai devreme sau mai tărziu vor sucomba. 

Deci cheia învățământului românesc este să găsească sau să creeze punți, să se ridice la nivelul învățământului american și occidental. Și eu am fost profesor de matematică, și am învățat de la Grigore Moisil și Solomon Marcus că matematicienii arabi, cu Avicenna în frunte, își predau lecțiile pe bază de poveste. O ecuație se poate transpune în limbaj epic. Lecțiile mi le gândeam ca pe niște mici povești, mici filme. Cum ajungi de acasă la școală și pe drum se întâmplă un mic accident, poate fi echivalat printr-o formulă.

Și soția mea a fost profesoară de literatura română, de limba rusă și engleză la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, iar în America, la New York, a avut o catedră de literatura română la o universitate. Ba la Columbia University exista o catedră plătită de guvernul României pentru americanii care voiau să învețe limba română, cu scopul de a veni în România și de a lucra aici. Din nefericire, România a desființat această catredră, ea nu mai există. O mare crimă morală. Banii se duc pe apa sâmbetei, adică la funcționarii de la ICR, care taie frunză la câini.

Nu o dată soția mea mi-a spus ce diferență există între învățământul pe care l-a studiat și practicat în România și cel american!  Nu există nici o legătură, acolo e alt tip de învățământ: după ce se constată aptitudinile unui elev, el nu mai este bombardat cu alte materii, ci numai cu acelea care îi sunt de folos carierei sale. Parcă ar fi două planete diferite. De aceea, românilor care se duc să lucreze în America nu li se echivalează nici o diplomă. Doctorii pe care-i cunosc au trebuit să urmeze din nou, acolo, facutatea de medicină. Și între timp, mulți se pierd pe drum, fiindcă trebuie să facă tot felul de munci secundare pentru a supraviețui. Ce-i de făcut? Cum să legăm cele două realități? Există vreo soluție care să împace capra cu varză? Există.

Apare acum un element nou, indispendabil, și anume Consultanța (Consiliera Educațională), serviciul de consultanță, care să facă punți între învățământul românesc și cel occidental și american. Un serviciu de consultanță are tocmai rolul de a-i călăuzi pe elevi, pe studenți, pe calea vitală, de a-i învăța cum să facă echivalantul între ceea ce învață aici și ceea ce se învață în Franța, Anglia sau America.

Cei mai buni elevi și studenți din România ajung acolo și se lovesc de o mare nepotrivire, între cele două sisteme de învățământ. De aceea, este necesar ca Ministerul Învățământului, numit acum al Educației și Cercetării, să înființeze acest serviciu de consultanță.  Până când și învățământul românesc se occidentalizează, să existe un serviciu dedicat consultanței, în care profesioniști în materie să facă această punte despre care vorbim.

Și cred că nu este deloc întâmplător faptul că recentul meu periplu în Țara Bârsei și Țara Oltului mi-a oferit prilejul să cunosc un om care se ocupă tocmai de acest domeniu, este specialist în consultanță. Și cu care am vorbit aceeași limbă. Acest caz concret rimează cu proiectul meu trimis miniștrilor români ai învățământului. Este vorba despre Thomas Csinta (Scientist and research professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences, criminal investigative journalist, scientific director CUFR România) născut în România, cu dublă cetățenie (franceză  și română) dar stabilit definitiv în Franța (de peste trei decenii), care activează în cadrul sistemului elitist de învățământ superior „Les Grandes Ecoles”, prin intermediul CUFR România (Consultanță Universitară Franco-Română). Este matematician şi fizician de formaţie pluri- inter-şi transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă, profesor de modelizare matematică şi de matematici aplicate în teoria sistemelor complexe (cu studii si cercetări în studiul fenomenelor socio – umane) și, autor al peste 600 de lucrări cu caracter ştiințifico – dadactic de mare anvergură şi al 47 de cărți în domeniu (gratie cărora peste 1.000 de absolvenţi de liceu și studenţi români au fost admişi în cele mai prestigioase şcoli superioare franceze de înalte studii – „Les Grandes Ecoles” și universităţi de prim rang, de peste un deceniu și jumătate). El vrea să facă minuni pentru România, dar aici se chinuie, fiindcă sistemul nu funcționează.

Iată ce ofertă face chiar în aceste zile CUFR România: Burse de studii pentru pregătirea marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în celebrele și prerstigioasele  școli superioare franceze de înalte studii („Grandes Ecoles”) științifico-inginerești, economico-comerciale și agro-veterinare post-prépa: Polytechnique (X), ENS (Normale Sup), HEC, ESSEC, ESC Paris, EDHEC Business School, EM Lyon, ENV (Veto). Pe toată perioada studiilor în Franța, studenții vor dispune de cel puțin o bursă socială (cca 6.500 €/an) și alocații de stat (din partea primăriei) pentru contribuția la plata chiriei (APLcca  65-70% din costul chiriei și întreținerii). Acest sistem educațional elitist francez, de înalte studii,  este  ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume!

Accesul în sistemul elitist francez de Înalte Studii „Grandes Ecoles” – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani!

Burse de studii pentru pregătirea marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în celebrele școli superioare franceze de înalte studii științifico-inginerești, economico-comerciale și agro-veterinare post-prépa: Polytechnique (X), ENS (Normale Sup), HEC, ESSEC, ESC Paris, EDHEC Business School, EM Lyon, ENV (Veto).

Remember: Omagiu și recunoștință unor personalități românesti în cărți de matematici generale si aplicate, prezente în Bibiloteca Națională a Franței „François Mitterrand“ și adresate absolvenților de liceu și elevilor „preparatoriști” (studenți în primul ciclu universitar – Licență) candidați la concursurile de admitere în școlile superioare franceze de înalte studii științifico – inginerești și economico – comerciale.

Imaginați-vă că se creează astfel o rețea planetară de învățământ, o gridophanie educațională https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/remember-omagiu-si-recunostinta-unor-personalitati-romanesti-carti-de-matematici-generale-si-aplicate-adresate-absolventilor-de-liceu-si-elevilor-preparatoristi-studenti-primul-cicl/și astfel de punți se fac și cu America, Anglia și alte țări care au sisteme elitiste de învățământ. Acesta este viitorul, în acest sens trebuie să acționăm.

Doamnă ministru al educației și stimați miniștri de orice rang, acum aveți pe mână fonduri uriașe, țara beneficiză de peste 100 de Miliarde de Euro oferiți de UE (adică exact suma cu care îndatoraseră țara alde Băsescu!), aveți de unde investi și face un învățământ modern, performant. Nu tratați cu indiferență proiectul pe care vi-l propun, nu ignorați o ofertă precum cea a lui Thomas Csinta, așa cum a făcut d-na Ecaterina Andronescu cu memoriile mele. Cât o să mai țină politica asta a ignorării?! Stimați profesori care vă aflați în funcții înalte, aveți grijă la ce vă spun, fiindcă frica voastră că mâine vă veți pierde obiectul muncii mafiote, este întemeitată. Nu mai puneți piedici! Trebuie urgent să schimbați placa!

Învățământul românesc este depășit. Mișcați-vă repede. Nu mai poți merge cu roaba când s-a inventat racheta.   Ceea ce face Thomas Csinta este să învie, să dea un aer nou, proaspăt, acestui învățământ îmbătrânit. El are un cabinet de consultanță, dar plătit de francezi. Dacă acest cabinet ar fi asimilat de Ministerul Învățământului, s-ar produce un pas către normalitate.

Și atenție, doamna Ministru, Ministetrul Educației trebuie să aibă obigatoriu un Studio de film, pentru a împlini toate aceste nevoi cu propriile mijloace, așa cum Patriarhia are pentru imaginea și vocea sa publică studioul „Trinitas”. Biserica a luat-o înaintea învățământului.

Și care ar fi suprema normalitate? Ca oameni entuziaști precum Thomas Csinta, ca reprezntanți ai Ministerului român, să formaze studenți care să studieze în Franța, Anglia sau America, cu scopul de a se reîntoarce în România, să formeze cadre superdotate care să conducă România de mâine, care să conducă sferele ei de cercetare, de producție, sociale și culturale, care să știe să investrească o comoară precum cele peste 100 de miliarde făcute cadou, nerambursabile, adică să ajungem prin acești oameni super pregătiți la nivelul țărilor dezvoltatre. România nouă are nevoie urgentă de o astfel de punte, ea nu se poate întemeia decât pe baza unui învățământ nou, fiindcă nimic trainic nu se poate făuri fără educație.

Grid Modorcea (scriitor român, prezent în mai multe genuri literare – poezie, proză, teatru, eseu, pamflet, critică, scenarii de film, studii filosofice, religioase, jurnalism), autor de dicționare de literatură, film, muzică, arte plastice. Absolvent  al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale-secţia Teatrologie-Filmologie (promoţia 1974), el este primul doctor în filmologie al Academiei de Teatru şi Film, cu teza „Filmul de actualitate ca mijloc de comunicare”.

Bibliografie

Serviciul de consultanță, punte vitală pentru reforma învățământului românesc

Despre  Grid Modorcea

  • „Autorul unei opere impresionante, care îl face cel mai important scriitor român în viață. Eu, ca vechi membru al Uniunii Scriitorilor, îl propun să candideze din partea României la Premiul Nobel pentru Literatură” (Dumitru Dinulescu)
  • „Scriitor și cineast, înzestrat cu fervoare și talent, partenerul unui savuros și substanțial dialog” (Șerban Cioculescu)
  • „Un intelectual fin, un harnic cercetător în ceea ce privește cinematografia, autor de romane șocante și cărți pe probleme de specialitate, autor de dicționare, adevărate puncte de referință în domeniu, și nu în ultimul rând realizator, ca scenarist și regizor, de memorabile filme documentare – și nu numai!” (Mircea Micu)
  • „Un prozator de certă vocație” (Laurențiu Ulici)
  • „Un poet al intelectului” (Constantin Sorescu)
  • „Un fel de polihistor contemporan, autor de romane și dramaturg vizionar, teleast și teatrolog, cineast și filmolog, dar mai ales polemist cu darul caricaturii atât de violent încât mai totdeauna neglijează sau, pur și simplu, uită, de dragul invectivei, cauza nobilă pentru care luptă…”(Mircea Ghițulescu)
  • „Un Saul (Pavel) al dreptei credințe întru film, ca artă… Un voluptos terorist al ideii” (Florian Potra)
  • „Un talent adevărat, solid, sănătos, pe care poți să te bazezi. Eu l-am chemat la Roma să scrie un roman despre românii de aici. Și a scris două. Sunt cele mai incitante cărți scrise despre Italia de un scriitor român” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga)
  • Posesorul unui tir jurnalistic necruțător, ce include pamfletul politic, de moravuri și dezvăluirile de senzație” (Geo Vasile)
  • „Un om binecuvântat, căruia Dumnezeu i-a dat inspirația să scrie cartea Sfânta Treime a poeziei românești” (pr. Constantin Galeriu)
  • „Un om simpatic căruia îi umblă mintea departe” (Jean Georgescu)
  • „Ființă ubicuă care scrie cu patru mâini, dintre care cu două scrie chiar strașnic” (George Pruteanu)
  • „Adversarul numărul 1 al Televiziunii Române, căreia i-a dăruit filme de neprețuit” (Dan Diaconescu)
  • „Unul din marii realizatori de film documentar” (Mihai Miron)
  • „Un om temeinic, un om de carte, un om care muncește, care știe televiziune, știe film… Alăturarea lui de Iosif Sava nu este o exagerare, dimpotrivă” (George Pruteanu)
  • „Un vizionar” (Vlaicu Ionescu, New York)
  • „Un deschizător de drumuri” (pr. Theodor Damian, New York)
  • „O voce inedită în filocalia română contemporană” (Geo Vasile)
  • „Un polihistor sofianic” (Simón Ajarescu)
  • „O enciclopedie vie. Sunt fericit că am trăit s-o văd și pe asta: cartea lui, Shakespeare și Eminescu. Numai el a avut puterea să ne pună oglinda ideală în față, să demonstreze că locul lui Eminescu este lângă Shakespeare” (Radu Beligan)
  • „Un amestec sui-generis de geniu și naivitate” (Ion Cristoiu)
  • „O personalitate covârșitoare” (Mircea Sântimbreanu)
  • „O figură cvasidiabolică dublată de un fel de sfânt apocrif” (Dumitru Dinulescu)
  • „Un preot care predică într-un bordel” (H.R.Patapievici)
  • „Un om căruia îi place spectacolul și face spectacol din orice. Fănuș Neagu sau alții care se supără pe el, nu-i înțeleg esența. El nu are nimic de împărțit cu nimeni, doar că-i place să se joace! E un degustător al ludicului” (Gheorghe Tomozei)
  • „Un prieten din copilărie… din copilăria spirituală” (Horațiu Mălăele)
  • „Un Lope de Vega al României!” (Vasile Blendea)
  • „Un nou Damian Stănoiu care face să se clatine amvoanele” (Ioan Grigorescu)
  • „Un spirit enciclopedic, înzestrat cu vocația sintezei, chemat să realizeze lucrări de referință, un cercetător capabil de un travaliu intens și continuu, autoritatea numărul 1 în critica de teatru și film de la noi. Dacă ar fi tradus, ar fi numărul 1 și în lume, nu mă îndoiesc. (…) Un cineast remarcabil, singurul creator de docudrama din România, autorul, printre altele, al unui film despre Brâncuși, care pentru mine a fost o revelație neașteptată. Un astfel de film aduce o rază de lumină în împărăția politicului grosier, a violenței și sexualității. În sfârșit, mi-am zis, văzându-l pe un post de televiziune, filmul de artă intră pe micul ecran la nivel înalt, cu un film-lecție. Într-o dedicație, eu l-am numit pe Grid Modorcea Mare Academician și i-am oferit un Premiu de Excelență pentru Desenul Ideilor operei sale” (Ion Truică)
  • „Fără el, cultura română de azi e de neconceput. E o voce indispensabilă, care ne pune tuturor oglinda în față, să ne vedem așa cum suntem, fără menajamente. Unora le pare dificil, incomod, contestabil, dar e necesar ca aerul. Dacă Grid Modorcea n-ar exista, ar trebui inventat” (Ion Țugui)

Grid Modorcea was born in Romania, in 1944. He is a prolific writer, filmmaker and critic – an authorized voice, an erudite author with a polemical vocation. Since 2010, he lives and works in Manhattan, New York. A graduate of two universities in Bucharest, the University of Mathematics (1968) and The Institute of Theater and Film (1974). For 30 years he worked as a film producer and screen writer at the National Cinematography and at the Romanian National Television. He is a Doctor of Arts (PhD), a member of the Filmmakers Union and a member of the Writers Union. He wrote for major newspapers and art magazines in Romania. He founded a film studio, five newspapers and two publishing houses. He has published 86 books – novels, encyclopedias, poetry, essays, including several books about America such as: „Dead for America” (1999), „Crucified in America” (2001), „I’m Sorry, America” (2009) following which, in English: „The American Film” (2012), „Fine Arts in America” (2012), „The Cork”, novel (2013), „Shakespeare and Eminescu” (2014). „Grid Modorcea is a living encyclopedia. I’m glad I have lived to see his book Shakespeare and Eminescu. Only he has the power to create a perfect mirror, to demonstrate that Eminescu’s place is near Shakespeare’s.” (Radu Beligan). He has made over 50 films (docudramas, essays and documentaries), including the following in English: „Brancusi – The Carver of Souls” (1996), „George Enescu – God’s Chosen” (1998), „The Treasure of Faith in the New World” (2001) – Series, „The Way of Salvation” (2001), „Nostradamus” (2002), „A London Series” (2008), „The Mask and the Mirror” (2009). He won national awards for the books „Shakespeare and Eminescu”, „Gopo’s Sight”, „The New Romanian film in the European Context”, „The New Wave of Films”. In 2010, he has received the Magna Cum Laude title for lifetime achievement. He was proposed for the Nobel Prize in Literature by the Romanian Writers Association. International Awards for his films „Brancusi – the Carver of Souls” and „George Enescu – God’s Chosen”. Grid Modorcea is the father of Mihaela Modorcea and Gabriela Modorcea, who make up the duo Indiggo Twins. 

Articolele autorului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului

3 COMENTARII

  1. Interacționam cu autorii articolelor,printr-o bună și prolifica colaborare,pentru atingerea scopurilor,pentru care sunt scrise și distribuite!Nu am mai facut pingback,până acum,deci folosesc cuvinte,care,poate,nu sunt uzuale în acest context!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.