Etichetă: Los Zodiaco”

Multumesc prietenilor mei fideli pentru ajutorul primit în timpul investigațiilor mele, Comisarului Pépé (PP), Magistratrului-Instructor Ege (EG), Juranalistilor  de investigație Abelino Fuentes Gonzales, Basilio Pérez, Lance Calvera, precum si Anchetatorilor  (privati - private investigator) Luis Abenicio si Zeferino Zachariah. Pe 20 octombrie 1981, la puțin timp după alegerea lui François Mitterrand în funcția de cel de-al 21-lea Președinte al Republicii Franceze (21 mai 1981-17 mai 1995), în discursul său, cunoscut ca cel „de Cancún” (Mexic), acesta spunea: „Salutări celor umiliți, emigranților sau celor exilați de pe bucata llor de pământ, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Salutări celor care sunt persecutați sau torturați, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Salutări celor sechestrati sau dispăruți și asasinați, care vroiau să trăiască și vroiau să trăiască liberi. Salutări preoților brutalizati, sindicaliștilor încarcerați, șomerilor care își vând sângele pentru a supraviețui, indienilor vânați pe teritoritoriile lor, muncitorilor fără drepturi, țăranilor fără pământ, rezistenței neînarmate, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Tuturor, Franța spune: Curaj, libertatea va învinge. Și dacă Ea spune acest lucru, înseamnă că aici aceste cuvinte au sensul lor.” Mai mult ca sigur că în timpul acestui discurs, Mitterrand nu și-a imaginat niciun moment, faptul că o tânăra franceză Florence Cassez (n.1974), încarcerată la Centro Femenil de Readaptación Social din Tepepan (aria metropolitană Mexico City) timp de 7 ani, va repeta în gând, zilnic, acest discurs, pe de-o parte și că arestarea acesteia va avea ca efect, încordarea, peste un sfert de secol (la maximum), a relațiile diplomatice, economice și culturale franco-mexicane, pe de altă parte.Ironia sorții face că deși eliberarea acesteia a fost pusă la cale de către Președintele al Franței Nicolas Sarkozy (n.1955, în funcție între 16 mai 2007-15 mai 2012), care a acționat „energic″ în acest dosar, amenințându-l pe Felipe Calderón Hinojosa (n.1962, în funcție între  1 decembrie 2006 - 30 noiembrie 2012) pe toate planurile (diplomatic, politic, economic și chiar militar !), anulând și festivitatea „Anul Mexicului″ care urma să aibă loc în Franța în 2011 (dedicat lui Florence Cassez), roadele acestui eveniment istoric (atât pentru Franța cât și pentru Mexic), să fie „culese” de către sucesorul său, discipolul preferat a lui François Mitterrand, François Hollande (n.1954, în funcție între 15 mai 2012 - 14 mai 2017), cel mai titrat președinte al celei de a V-a Republicii Franceze (până în prezent). Considerată complice al lui Israel Vallarta Cisneros (șeful unei bande de kidnapping cunoscut sub numele de  „Los Zodiaco”) și arestat pe 8 decembrie 2005, în urma unui proces care va dura 18 luni (februarie 2006 – octombrie 2007), pe 25 aprilie 2008, Florence Cassez va fi condamnată, după 6 luni de „deliberare″, la 96 de ani de închisoare (recluziune criminală), pentru participarea ei la 4 răpiri (4 x 20 de ani pentru fiecare răpire), 8 ani de detenție (criminală) pentru asociere de răufăcători (bandă de kidnapping) și câte 4 ani pentru deținere ilegală de arme de foc (arme letale), respectiv, pentru deținere ilegală de muniție (de război) de către o Curte a Tribunalul Penal din Mexico City. După ce pe 26 iunie 2008 Curtea Supremă de Justiție a Mexicului respinge casarea sentinței, pe 4 martie 2009, Curtea de Apel îi reduce pedeapsa la 60 de ani de recluziune criminală, pe care ea urma s-o ispășească într-un centru de detentie pentru femei (Centro Femenil de Readaptación Social din Tepepan - aria metropolitană Mexico City). După un incredibil, lung, anevoios și inedit demers politico - juridic, poate, fără precent, din partea autortăților franceze (pe care îl prezint detaliat in articol), pe 23 ianuarie 2013, Curtea supremă de Justiție (compusă din 5 magistrați – judecători) va anula, în sfârșit, sentința Curtii de Apel, ceea ce va permite  lui Florence Cassez, revenirea, pe 24 ianuarie 2013, în Franța, unde va ateriza pe complexul aeroportuar Paris–Roissy–Charles de Gaule, cu un avion al companiei Air France, în jurul orei 13h30, după cca 7 ani de detenție (captivitate). Pe 21 iulie, ea se căsătorește cu franco –mexicnul Fausto Avilla care a facut parte din comitetul ei de sprijin în timpul detenției sale în Mexic, dar ei doi vor divorța pe 15 octombrie 2016, după ce în 2015 ea va da naștere unei fetițe, Fleur. Acest lucru nu-i va împiedica pe cei doi ca să deschidă în 2018, împreună, la Dunkerque (sub-prefectură a departamentului Nord, în fosta regiune Nord-Pas de Calais - astăzi, Hauts de France) un restaurant cu specialități mexicane ți sud – americane („Les Gens Heureux” – Oamenii fericiți). Faptul că pe 9 decembrie 2019 „superpolițistul” Genaro Garcia Luna, cel care a arestat-o pe Florence Cassez (și care ar fi fost și anchetatorul principal în dosarului ei) a fost interpelat de către FBI, pentru motivul că ar fi protejat membri ai celebrului Cartel de droguri Sinaloa, va relansa ancheta în dosarul ei de kidnapping Los Zodiaco (care, pare că nici n-ar fi existat!), în care aceasta solicită astăzi, sub formă de despăgubire (daune materiale ți morale), pentru ce 7 ani de detenție, mai multor personalități mexicane, suma de 36M$US (cca 30M€). În ceea ce mă privește, personal, eu care am urmărit acest dosar de aproape (în Mexic), niciodată nu am fost convins de nevinovăția lui Florence Cassez. Cu alte cuvinte, este adevărat că ea, într-adevar, a fost legal eliberată, dar nu și faptul că ar fi fost nevinovată. Sorry. Menționez aici faptul că ceasta furie și ura a populației mexicane contra Republicii Franceze (ca de-altfel și contra lui Nicolas Sakozy) era reală și am avut ocazia să o constat și eu, personal, cu mult timp înainte de eliberarea lui Florence Cassez. Cu ocazia investigațiilor mele legate de atacul terorist din 11 septembrie 2001 în SUA, după un deceniu de la evenimentul istoric fără precedent, în vara anului 2011, când, printr-o filiera mai mult sau mai puțîn convențională, am ajuns la Pachuca de Soto (Statul Hidalgo, la cca 100 de km nord de Mexico City), cu ajutorul unui vechi prieten, Matiniano-Rodrigo Martinez, din Mexico City (fost polițist), un profesionist, private detective, influent cu contacte multiple in cadrul serviciilor secrete americane.Undeva, intr-un cartier periferic in sudul zonei metropolitane, nu foarte departe de fostele birouri (dezafectate) ale unei mine de argint, ne-am intalnit la un bar  (izolat si aproape gol), cu un individ pe nume Torrel Miguel Jr., care pretindea ca sora ei, Maria Sandoz, din San Luis Potosi (unul dintre cele 31 de state federale ale Mexicului, langa Hidalgo, tot cu traditie miniera) ar avea un vecin, fost politist, declarat „mort pentru patrie" (in WTC7) de catre „Jandarmii Lumii", in timpul atentelor teroriste de la New York din 11 septembrie 2001 !Aflat la o masa retrasa intr-unul dintre colturile neiluminate ale barului (in care din cauza fumului de tigara, era imposibil sa-l vezi !), mestecand paste picante dintr-o farfurie imensa, cu o sticla de bere desperados in mana stanga (si una sparta pe linga scaunul sau), imediat dupa ce am intrat pe usa, Martiniano a strigat catre el pe un ton prietenos in engleza (sa inteleg si eu): „Is a amigos from France", acesta insa pe un ton furios ne-a replicat, destul de nepoliticos: „France no friend, because Florence Cassez it’s guilty of belonging to the kidnapping gang Los Zodiaco. She is currently serving a 60-year sentence for the crimes of kidnapping, organized crime and illegal possession of firearms, and, on 9 March 2009, during Nicolas Sarkozy’s visit to Mexico, he requested that Cassez be transferred to a French prison, something she may be entitled to under the 1983 Strasbourg Convention on the Transfer of Sentenced Persons, signed by both France and Mexico". La care a adugat in mexicana lui pentru a incheia conversatia: „Esto no es justo. Ella es secuestradora y diabólico, y que debe, se ejecuta la pena de prisión en México, Adios Amigo ! "

Dedic această carte memoriei unchiului meu Joe Banyay, absolvent al Academiei Tehnice Militare din Viena (Austria), fost membru în Consiliul de Administrație al Companiei Alcan (din 2007, Rio Tinto Alcan) și Senator de British Columbia (Canada), care angajat în Wermacht, sub comandă lui Erwin-Johannes-Eugen Rommel („Der Wüstenfuchs/Vulpea Deșertului”) în cel de-al Doilea Război Mondial, a luptat alături de acesta în Nordul Africii (Magreb) și care la sfârsitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 m-a introdus în haosul  labrintului  social-politic și economic al Statelor Unite Mexicane (de care era profund atașat), o  imensă „gaură neagră” în Noua Ordine Mondială, care  din punct de vedere semiotic, nu respectă reguli și nici principii, în care „corupția generalizată în cadrul instituțiilor guvernamentale, precum și legăturile acestora cu organizațiile criminale de narcotraficanți și kidnapping, fac din acestea o lume aparte, fără limite, imposibil de gestionat, indiferent de culoarea politică, respectiv, de credința leaderilor politici care sunt și care, ulterior,  vor veni la putere!".

Pe 20 octombrie 1981, la puțin timp după alegerea lui François Mitterrand că cel de-al 21-lea Președinte al Republicii Franceze (1916 -1996,  în funcție între 1981-1995),  în discursul său, cunoscut că cel „de Cancún” (Mexic), acesta spunea: „Salutări celor umiliți, emigranților sau celor exilați de pe bucata lor de pământ, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Salutări celor care sunt persecutați sau torturați, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Salutări celor sechestrați sau dispăruți și asasinați, care vroiau să trăiască și vroiau să trăiască liberi. Salutări preoților brutalizati, sindicaliștilor încarcerați, șomerilor care își vând sângele pentru a supraviețui, indienilor vânați pe teritoriile lor, muncitorilor fără drepturi, țăranilor fără pământ, rezistenței neînarmate, care vor să trăiască și vor să trăiască liberi. Tuturor, Franța spune: Curaj, libertatea va învinge! Și dacă Ea spune acest lucru, înseamnă că aici aceste cuvinte au sensul lor.” Dedic acest articol de investigație jurnalistică memoriei unchiului meu Joe  Banyay (1920-1997), absolvent al Academiei Tehnice Militare din Viena (Austria), fost membru în Consiliul de Administrație al Companiei Alcan (din 2007, Rio Tinto Alcan) și Senator de British Columbia (Canada), care sub comanda lui Erwin Johannes Eugen Rommel („Der Wüstenfuchs/Vulpea Deșertului”), în cel de-al Doilea Război Mondial a luptat în Nordul Africii (Magreb) și care la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 m-a introdus în haosul  labrintului  social-politic și economic al Statelor Unite Mexicane (fiind profund atașat de acestea!), o  imensă „gaură neagră” în Nouă Ordine Mondială, care  din punct de vedere semiotic, nu respectă reguli și nici principii, în care corupția generalizată în cadrul instituțiilor guvernamentale, precum și legăturile lor cu organizațiile criminale de narcotraficanti, respectiv de kidnapping, fac din acestea o lume aparte, fără limite, imposibil de gestionat, indiferent de culoarea politică, respectiv, de credința, leaderilor politici care sunt, sau/și care, ulterior,  vor veni la putere! Ironia sorții face că deși eliberarea lui Florence Cassez a fost pusă la cale de către Președintele al Franței Nicolas Sarkozy (n.1955, în funcție între 16 mai 2007-15 mai 2012), care a acționat „energic″ în acest dosar, amenințându-l pe Felipe Calderón Hinojosa (n.1962, în funcție între  1 decembrie 2006 - 30 noiembrie 2012) pe toate planurile (diplomatic, politic, economic și chiar militar !), anulând și festivitatea „Anul Mexicului″ care urma să aibă loc în Franța în 2011 (dedicat lui Florence Cassez), roadele acestui eveniment istoric (atât pentru Franța cât și pentru Mexic), să fie „culese” de către sucesorul său, discipolul preferat a lui François Mitterrand, François Hollande (n.1954, în funcție între 15 mai 2012 - 14 mai 2017), cel mai titrat președinte al celei de a V-a Republicii Franceze (până în prezent).Pe de-o parte, pentru ca acesta a încercat un alt mod de „abordare″ al dosarului (mult mai diplomatic!) cu noul președinte al Mexicului Enrique Pena Nieto (n.1966, în funcție între 1 decembrie 2012 - 1 decembrie 2018), care l-a înlocuit pe Felipe Calderon, cu o orientare politica de stânga, social-democrată, iar pe de alta parte, pentru că în momentul eliberaraii lui Florence Cassez, s-a întâmplat (ca urmare a alegerilor prezidențiale din mai 2012) să fie presedintele Franței, în exercițiu.Nu este exclus nici faptul ca daca Sarkozy ar fi castigat alegerile prezidentiale in 2012, rezultatul sa fi fost acelasi: Eliberarea lui Florence Cassez. Sau din contra, ea sa nu fi fost eliberata, daca Calderon ar fi fost reales. Cu toate ca, cu certitudine, climatul politic din ambele tari (castigarea alegerilor prezidentiale din 2012 de catre stanga !) a favorizat pozitiv acest eveniment, considerat istoric, atat de catre presedentia franceza, pe de o parte,  cat si de catre opinia publica franceza, pe de alta parte.Masacrul de la Ayotzinapa a avut loc pe 26 septembrie 2014 la Iguala, în Mexic. Victimele acestuia  au fost studenții de la Escuela Normal Rural Raúl Isidro Burgos din Ayotzinapa, care se deplasau la Mexico City la bordul a 3 autobuze confiscate pentru a realiza o inițiativă de strângere de fonduri. Detaliile masacrului sunt încă neclare, însă, după diversele anchete efectuate de procurorul general, s-a ajuns la concluzia că, după răpire, tinerii răpiți au fost predați unor membri ai unui grup criminal cunoscut din zonă, Guerreros Unidos și ucis. (...). Pe 14 octombrie, leaderul Cartelului din Statul Morelos, Benjamin Mondragón, simțindu-se încolțit de către Poliția Federală, se siuncide, iar marți, pe 4 noiembrie 2014, José Luis Abarca și soția să Maria de Los Angeles Pineda, sunt arestați într-un modest apartament, dintr-un cartier popuar la Iztapalapa (Statul/Ciudad de Mexico), el fiind încarcerat într-o închisoare de maximă siguranță, iar ea, ținută în arest preventiv, timp de 40 de zile, fiind eliberată în aceste zile.„Cuplul imperial”, care deținea 17 propietati luxoase în Iguala, lanț de framacii, un mare centru comercial, precum și un lanț de magazine de îmbrăcăminte de lux,  dormea pe o saltea gonflabilă (sic!), într-un imobil părăsit (abandonat), practic, în  așteptarea  arestării și nu a opus niciun fel de rezistență autorităților polițienești federale.Pe 7 noiembrie 2014, într-un comunicat de presă, Procurorul Jesus Murillo Karam anunță că cei trei ucigași, membri al Cartelului GU, Patricio Reyes Landă, Jonathan Osorio Gómez și Agustín García Reyes sunt arestați și că aceștia ar fi făcut  dezvăluiri complete, evident, numai legat de ceea ce știau sau cu ceea ce ei ar fi fost însărcinați! Conform declarațiilor celor trei (consemnate în procesele verabale din dosarul de instrucție), operațiunea de „carbonizare” a cadavrelor ar fi durat între 14h00-15h00, începând cu miezul nopții (al aceleași zile, în care a avut loc manifestația), iar corpurile carbonizate nu au putut fi manipulate, încă cca 03h00-03h30 datorită căldurii degajate, până la căderea serii, ziua următoare, pe 27 septembrie. Astfel, rămășițele trupești ale celor 43 de studenți-normalieni sunt adunate (și „mărunțite” cu topoare și cuțite!) în jurul orei 18h00-18h30, iar ulterior, stocate în 8 saci de plastic, care în seara zilei de 27 septembrie, între orele 20h00-21h00 vor fi dispersate în răul San Juan din Cocula. Acest lucru ridică și mari probleme tehnico-medicale, în privința identificării ADN-urilor acestor rămășițe coroprale („pescuite” din rău), ceea ce face că apropiații (rudele) studenților să nu fie convinși (în prima faza) că ar fi vorba de aceștia.