1.jpg)
Am văzut filmul Amsterdam (2022) la trecerea dintre ani, când toată lumea chiuia și mânca sarmale, petrecea în stil românesc, deșănțat, ca la ProTelevizion și alte posturi asemănătoare, un talmeș-balmeș ca la cumătra, cum zic țiganii, încercând pesemne să uite politica lui Șoșolacu și alți rătăciți aleși de o felie de mahala rătăcită, să uite că votul popular a fost trădat, să uite că noul guvern, văzându-și sacii în căruță, își încalcă total toate promisiunile, cică le îngheață, că tot nu mai avem gheață, ca să mai scoată ceva bani de la populație, în timp ce bogații au rămas să fie ca și înainte, adică și mai bogați.
E și ideea din Amsterdam, care ne arată că bogații fac din lumea în care trăim un talmeș-balmeș, conduc lumea din umbră, fac toate jocurile. Aici ei ucid un general, care trebuia să fie prezent la o sărbătoare a veteranilor de război, să țină o cuvântare. Generalul ar fi deconspirat un mare complot, cu focarul în Germania hitleristă, ale cărei experiențe de laborator ar fi dus la destrămarea Statelor Unite. Un complot șocant, al unei mafii internaționale a bogaților, total crazy, pe care cred că nici regizorul David O. Russell, care e și producătorul și scenaristul filmului, nu l-a înțeles, de aceea l-a tratat en passant la finalul filmului (de aproape 3 ore, cu reclame), când în locul generalului ucis, este invitat să vorbească alt general, încă viu, Gil, prieten cu mortul, jucat de Robert de Niro. E același haos ca și în guvernarea României, o ceartă continuă, chiar și la trecerea dintre ani, orice știre ce apare acum, peste o oră e contrazisă sau ridiculizată. Un guvern de paiațe bogate în căutarea unui țap ispășitor!
Nota redacției. Amsterdam, este o comedie dramatică americană din 2022, produs, scris și regizat de David O. Russell. Scenariul este inspirat din conspirația politică (din 1933 în SUA) Business Plot. În rolurile principale îi regăsim pe actorii americani cunoscuți Christian Bale (coproducător și el), Margot Robbie, Chris Rock, John David Washington Robert De Niro, Mike Myers, Timothy Olyphant și Taylor Swift. Filmul urmărește evoluția a 3 prieteni-un medic, un avocat și o asistentă-care se reunesc și caută să descopere adevărul legat de asasinarea unui general american pensionar. Premiera lui a avut loc la Alice Tully Hall pe 18 septembrie 2022 și a fost lansat în cinematografe în Statele Unite pe 7 octombrie de către 20th Century Studios. Filmul a primit în general recenzii negative din partea specialiștilor, care au criticat scenariul și regia lui Russel cu pierderi estimate pentru studio de peste 100 Mil $US.
Acțiunea filmului e plasată în anii 1930, dar surprinde povestea a doi veterani prieteni, un evreu, Burt Berendsen (Christian Bale), și un american de culoare, tot evreu, Harold Woodman (John Washington), care luptă împreună, sunt răniți, internați, sunt îngrijiți de o frumoasă asistentă medicală, Valerie (Margot Robbie), și se reîntâlnesc la Amsterdam, oraș pe rol de oază, neutru în război, deasupra de spațiu și timp, unde arta este regină. Acolo ei sunt martori la moartea, prin otrăvire, a generalului Bill Meekins (cadavrul e filmat ca în Lecția de anatomie a lui Rembrandt), care i-a condus în luptă și acum era invitatul de onoare al evenimentului veteranilor, apoi sunt angajați și îndemnați de fiica lui (jucată de cântăreața Taylor Swift!) să-l descopere pe ucigaș. Așa află că fratele lui Valerie, Tom (Rami Malek), este unul dintre cei mai bogați oameni ai planetei, un fel de Musk, care taie și spânzură, cu zâmbetul pe buze, care stă îngropat în bani, nici nu știe cum îl mai cheamă, azi îl susține pe Trump, iar mâine îi este adversar.
Dominanta filmului este haosul, ca și istoria. Totul e haotic, ca și jocul actorilor. Russell repetă aici stilul din American Hustle/Țeapă în stil american (2013), care este tot un film crazy, axat pe furturi de tablouri, tot un talmeș-balmeș ca la cumătra! Și personajul principal este interpretat de același Christian Bale, care și aici face un rol de Oscar. Peste 30% din filmări sunt prim-planuri, în care personajele stau cu capul într-o poziție incomodă, sucită, de parcă ar sta gata să cadă. Nici un personaj nu-și păstrează echilibrul. Ba Valerie e somnambulă, mereu amețită, numai în scena de dezmăț dansant arată ca o zână, își etalează senzaționala frumusețe. Iar sărbătoarea propriu-zisă, organizată de Burt, este pe muchie de cuțit, fiindcă se petrece un nou atentat, de data aceasta la viața lui Gil, care e pus pe mari destăinuiri, arată cine l-a omorât pe Bill, prietenul lui, aceiași care îl vor omorî și pe el. Dar cu toate acestea, nu se teme, nu fuge de la microfon, fiindcă moare pentru America, țara lui Hopa Mitică, cade în cap și se ridică („make again”)!
Însă această istorie a complotului statal nu este tratată serios, de aceea nu se înțelege mai nimic. Cei 3 prieteni, Burt, Harold și Valerie, sunt pe rând martori, anchetatori și suspecți principali, dar din haosul în care trăiesc, datorită și montajului întrerupt, care taie orice situație, nu lasă să se termine nimic, în stilul lui Guy Ritchie, ajung să scoată la lumină complotul antistatal, dar care, atunci când e să ne lămurească, când acuza asupra bogaților este tranșantă, cade iar în ridicol, în comedie. Burt, rănit în război, își pierduse un ochi, și are în loc un ochi de sticlă. Mereu, în multe situații, dramatice mai ales, ochiul îi cade și e nevoit să-l adune de pe jos. Nu e un ochi viu, altfel ar fi fost strivit între degetele de la picioare ale unei eroine ca Beatrix Kiddo (Uma Thurman) în secvența bătăii din rulotă, în Kill Bill, când îi scoate ochiul adversarei sale, apoi îl strivește!
Și Tarantino tratează cele mai serioase momente din filmele sale cu o poantă, cu mult umor. Într-un film realizat de Sergio Leone, a fost odată în America (1984), se arată cum au devenit evreii mari mafioți ai Americii. Așa și aici, Russell arată puterea de care dispuneau evreii în perioadele antebelică și interbelică. Dar mai mult la nivelul replicii, lăsând spectatorului misiunea să descopere o teorie a conspirației, decât să arate conspirația proprou-zisă. Structura crazy se reflectă și în aglomerația de staruri, care te fac să privești actorul cum joacă, nu ce spune și ce face acolo, în acțiunea filmului (e o greșeală acest tip de distribuție la înghesuială): Christian Bale, Margot Robbie, Andrea Riseborough, Anya Taylor Joy, Chris Rock, Michael Shannon, Mike Myers, Zoe Saldana, Taylor Swift, Rami Malek, Robert de Niro, în rolul generalului veteran de război. În roluri mici, De Niro este imbatabil. Imaginile sepia creează o atmosferă de film noir, în care misterul și suspansul sunt necesare și potrivite pentru o narațiune crazy, ilogică. Nu este un film pentru noaptea de Revelion, unde pe Cinemaraton se transmitea a nu știu câta oară „Astă seară dansăm în familie” (1972), cu „nemuritorii” Dem Rădulescu, Sebastian Papaiani et co. Ce caută în acest film Ioana Bulcă, n-am înțeles niciodată. Dar limbajul crazy este la noi proprietatea lui Geo Saizescu.
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte)
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea îni Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului
