Fizician teoretician și matematician de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.
 susține că unele dare ce par a fi dâre de condens lăsate de aeronave militare si civile, dar mult mai persistente decât în mod normal, conțin agenți chimici sau biologici pulverizați în mod deliberat la altitudini mari, în scopuri care nu trebuiesc divulgate publicului larg, în cadrul unor programe clandestine conduse de către oficiali guvernamentali. O versiune populară a acestei teorii susține că unele avioane militare si civile pulverizează elemente chimice, în special aluminiu si bariu, ca o metodă a geoingineriei, în scopuri precum întârzierea încălzirii globale. Această teorie nu este acceptată de către comunitatea științifică, care susține că acestea sunt doar dâre normale de condens lăsate de motoarele aeronavelor și că nu există dovezi științifice care să susțină această teorie. Cred că fiecare din noi au avut ocazia să le observe pe cerul albastru și senin. Acum sunt din ce în ce mai dese, iar vremea e și ea din ce în ce mai de nestăvilit. Să fie oare o pură întâmplare? 1. „Dârele normale” (rezultate în urmă combustiei kerosenului în turboreactoare). Principalul component al benzinei de avion îl reprezintă kerosenul. Acesta este fracțiunea din țiței care distilă între 150– 275 °C. Este un lichid limpede, format din hidrocarburi care conțîn între 6 și 16 atomi de carbon în moleculă. Are densitatea de 780–810 kg/m3. Punctul de inflamabilitate este cuprins între 37–65 °C, iar temperatura de autoaprindere este de 220 °C. Puterea calorifică inferioară este de 43,1 MJ/kg, iar cea superioară de 46,2 MJ/kg. Kerosenul nu este miscibil cu apă, dar este miscibil cu solvenți petrolieri. 2. „Dârele anormale” (rezultate în urmă spray-erii de sub aripi, între turboreactoare)Primii care au sesizat fenomenul au fost americanii, în SUA existând la ora acuala zeci de ONG-uri care cer investigații din partea guvernului și susțîn răspicat că otravă picată din cer nu este doar o teorie excentrică, a conspirației. Totul a început în jurul anului1996, an în care mai mulți cetățeni americani au observat că de la o vreme, dârele lăsate de avioane pe cer s-au înmulțit considerabil, devenind dese și neobișnuit de persistente în comparație cu dârele de combustie normale. De la americani avem și denumirea de Chemtrails, adică „urme chimice”, dată acestor dâre toxice împrăștiate de avioanele mari. În presă au transpirat chiar câteva fotografii controversate care au stârnit multă vâlvă la vremea lor și care înfățișau avioane modificate, stranii, având butoaie în locul pasagerilor. Acestea se disipă foarte greu, uneori sunt colorate, persistența lor pe cer „deranjează" privitorul. Determina o tușe seacă, grea.Un fenomen de acest tip a avut loc în Constanța și în alte câteva orașe situate în sudul țării. Astfel, în primăvară lui 2010, șoferii constănțeni s-au trezit cu un strat foarte fin de praf cărămiziu pe capotele automobilelor. Evident, singurii încântați de acest fenomen au fost patronii spalatoriilor auto care spun că au avut în acea zi încasări cu 200% mai mari decât într-o zi normală de lucru. Neobișnuitul fenomen a stârnit curiozitatea specialiștilor de la Agenția de Protecție a Mediului (APM) care au colectat mostre de praf și le-au dat la analize.){kind=link}