Acasă Teoria conspiratiei „Chemtrail – chemical trail” (TDC – Teoria Dârelor Chimice ca o teorie...

„Chemtrail – chemical trail” (TDC – Teoria Dârelor Chimice ca o teorie a conspirației). Clasificarea dârelor (Partea I)

Teoria dârelor chimice chemtrail (chemical trail) susține că unele dare ce par a fi dâre de condens lăsate de aeronave militare si civile, dar mult mai persistente decât în mod normal, conțin agenți chimici sau biologici pulverizați în mod deliberat la altitudini mari, în scopuri care nu trebuiesc divulgate publicului larg, în cadrul unor programe clandestine conduse de către oficiali guvernamentali. O versiune populară a acestei teorii susține că unele avioane militare si civile pulverizează elemente chimice, în special aluminiu si bariu, ca o metodă a geoingineriei, în scopuri precum întârzierea încălzirii globale. Această teorie nu este acceptată de către comunitatea științifică, care susține că acestea sunt doar dâre normale de condens lăsate de motoarele aeronavelor și că nu există dovezi științifice care să susțină această teorie. Cred că fiecare din noi au avut ocazia să le observe pe cerul albastru și senin. Acum sunt din ce în ce mai dese, iar vremea e și ea din ce în ce mai de nestăvilit. Să fie oare o pură întâmplare?

Clasificarea dârelor

  • „Dârele normale” (rezultate în urmă combustiei kerosenului în turboreactoare)

Principalul component al benzinei de avion îl reprezintă kerosenul. Acesta este fracțiunea din țiței care distilă între 150– 275 °C. Este un lichid limpede, format din hidrocarburi care conțîn între 6 și 16 atomi de carbon în moleculă. Are densitatea de 780–810 kg/m3. Punctul de inflamabilitate este cuprins între 37–65 °C, iar temperatura de autoaprindere este de 220 °C. Puterea calorifică inferioară este de 43,1 MJ/kg, iar cea superioară de 46,2 MJ/kg. Kerosenul nu este miscibil cu apă, dar este miscibil cu solvenți petrolieri.

Combustibilii de aviație constau însă din amestecuri cu peste o mie de produse chimice, în principal hidrocarburi (parafine, olefine, naftene și aromatice), aditivi cum ar fi antioxidanți și deactivatori metalici, precum și impurități. Componentele principale includ n-heptan și izooctan. Că și alți combustibili, combustibilul de aviație pentru motoarele cu piston cu aprindere prin scânteie – sunt descrise prin evaluarea acestora față de octan (cifra octanică-CO). Alcoolul, amestecurile alcoolice și alți combustibili alternativi pot fi utilizate experimental, dar prezența alcoolului nu este permisă în orice specificație a combustibilului de aviație certificat. Deci, gazele de combustie rezultate în urmă combustiei kerosenului, ar trebui să fie compuse doar din CO, CO2 și H2O (apă). Uneori, datorită aditivarii, pot apărea și reziduuri solide, de culoare neagră (asemănătoare funinginii, dar mult mai fine). Acestea se disipă ușor, repede, nu sunt colorate!

  • „Dârele anormale” (rezultate în urmă spray-erii de sub aripi, între turboreactoare)

Primii care au sesizat fenomenul au fost americanii, în SUA existând la ora acuala zeci de ONG-uri care cer investigații din partea guvernului și susțîn răspicat că otravă picată din cer nu este doar o teorie excentrică, a conspirației. Totul a început în jurul anului1996, an în care mai mulți cetățeni americani au observat că de la o vreme, dârele lăsate de avioane pe cer s-au înmulțit considerabil, devenind dese și neobișnuit de persistente în comparație cu dârele de combustie normale.

De la americani avem și denumirea de Chemtrails, adică „urme chimice”, dată acestor dâre toxice împrăștiate de avioanele mari. În presă au transpirat chiar câteva fotografii controversate care au stârnit multă vâlvă la vremea lor și care înfățișau avioane modificate, stranii, având butoaie în locul pasagerilor. Acestea se disipă foarte greu, uneori sunt colorate, persistența lor pe cer „deranjează” privitorul. Determina o tușe seacă, grea.

Un fenomen de acest tip a avut loc în Constanța și în alte câteva orașe situate în sudul țării. Astfel, în primăvară lui 2010, șoferii constănțeni s-au trezit cu un strat foarte fin de praf cărămiziu pe capotele automobilelor. Evident, singurii încântați de acest fenomen au fost patronii spalatoriilor auto care spun că au avut în acea zi încasări cu 200% mai mari decât într-o zi normală de lucru. Neobișnuitul fenomen a stârnit curiozitatea specialiștilor de la Agenția de Protecție a Mediului (APM) care au colectat mostre de praf și le-au dat la analize.

În laborator a fost stabilită prezeta plumbului, cuprului, arsenului, cadmiului, fierului și a altor metale în compoziția prafului cărămiziu, metale care în mod normal nu ar avea ce caută în atmosfera iar inhalarea lor este considerată a fi deosebit de periculoasă, mai ales pe termen îndelungat. Pe termen scurt provoacă dureri de cap, tulburări de somn, tușe seacă, stări de anxietate, nervozitate excesivă, senzația de mâncărime. Fenomene similare au fost înregistrate și în alte orașe, cum ar fi Atena, dar și în unele zone din vestul Europei, în special deasupra Germaniei. După ce, ani în șir, autoritățile nu au făcut niciun comentariu oficial pe marginea discuției legată de aceste chemtrails, recent s-a produs o premieră istorică. Pentru prima dată un oficial al administrației americane a recunoscut că există avioane care împrăștie în mod deliberat substanțe chimice în atmosfera cu scopul de a combate fenomenul încălzirii globale.

Departe de a lămuri problema, declarația oficialului american nu a făcut decât să adâncească și mai mult misterul și să ridice totodată multe alte întrebări care își așteaptă încă un răspuns. Cum rămâne cu populația, cu riscurile la care această este deliberat supusă? Suntem victimele unui atac chimic pe scară planetară, lansat din avioane și disimulat în acele dâre de fum și condens ce rămân în urmă avioanelor cu reacție? Efectul substanțelor chimice răspândite astfel în atmosfera afectează atât mediul cât și sănătatea fiecăruia dintre noi. Cine plătește? Dârele morții, avioanele otrăvitoare, chemtrails sau cum vreți să le numiți, este vorba de același lucru: urme tot mai dese și mai groase față de cele cu care eram obișnuiți în copilărie când urmăream cu privirea traiectoriile avioanelor cu reacție.

Autoritățile aeroportuare au susținut atunci că este vorba de avioane pentru teste iar butoaiele sunt umplute cu apă și au rolul de a ajută la efectuarea unor teste legate de masă avionului, apă fiind eliberată treptat în atmosfera. În diferite colțuri ale lumii au apărut astfel, în mod inexplicabil, depuneri de praf toxic peste zonele locuite, acestea generând moartea, la fel de inexplicabilă, a unor stoluri întregi de păsări sau chiar a unor bancuri de pești. Să fie oare vreo legătură între chemtrails și zăpadă care arde? Sau e și asta tot o întâmplare?

Nota redacției