Acasă Anchete Protejat: Subiect de teză de doctorat. Ziua Internațională a scriitorilor încarcerați. Scriitori...
- Jurnalul Bucurestiului
- Anchete
- Colţul specialistului
- Avocat
- Supliment Cultural
- Carte
- Conferinte, Dezbateri
- Cultura
- Istorie
- Dezvaluiri
- Dezvoltare Personala
- Editorial Jurnalul Bucurestiului
- Invatamant, Educatie
- Investigații jurnalistice
- Stiinta & Tehnica
- justitie
- Literatura
- Opinii
- Parteneri media J-B
- Personalitati
- Psiholog, Sociolog
- Reportaj
- social
- Sondaje, Studii
Protejat: Subiect de teză de doctorat. Ziua Internațională a scriitorilor încarcerați. Scriitori francezi celebri ai celei de-a V-a Republici, „formați” în umbra vieții (în mediul carceral: Alain Caillol, Alphonse Boudard, Albertine – Damien Sarrazin, Charlie Bauer, Jacques Mesrine)
, prieten intim al presedintelui Frantei în exercitiu, Valéry Giscard d’Estaing (n.1926, în functie între 1974–1981, membru al Academiei franceze–Fotoliul no16) si nepot al baronului Édouard–Louis–Joseph Empain (1852–1929, inginer, general de armata, indusrias si om de afaceri belgian– fondator al Companiei generale de transport pe cai ferate pe 1 februarie 1881 si dezvoltator al transportului comun belgian pe cale ferata si al Companiei Cailor Ferate Metropolitane pariziene, pâna în 1945), fiul lui Jean (Johnny) Empain (1902–1946), respectiv, al artistei americane Rozell Rowland (1917–2006), un important reprezentant al „Belgian nobility,” la Paris, PDG (Presedinte–Director General), între 1971–1981, al grupului industrial Empain-Schneider, viitorul grup Schneider Electric SE (grup industrial francez de dimensiune (talie) internationala, creat între 2-4 decembrie 1871), pentru eliberarea acestuia, o celula de criza este formata independent de institutiile guvernamentale ale statului, compus din René Engen (n02 al grupului industrial si patronul prin interim), Robert Badinter (profesor de drept, avocatul grupului industrial, devenit celebru, ulterior, ca aparator benevol al celor condamnati la moarte si simbolul abolirii pedepsei capitale în Franta sub presedintia primului mandat al lui François Mitterrand/1981–1988 si consultant în elaborarea constitutiei românesti post-decembriste), respectiv, Max Fernet (1910–1997, politist francez, fost director al PJ[1]Politiei Judiciare a PP–Prefectura de Politie Paris între 1955 – 1970, iar ulterior, director central al PJ, între 1970–1971), în calitate de „consilier tehnic”.Pentru ca, din motive de precautie si securitate, politistii, vor sa evite, cu orice pret, ca familia baronului sa intre în contact si sa negocieze cu rapitorii, cu atât mai mult cu cât VGE (Valéry Giscard d'Estaing), prin intermediul ministrilor sai, de Interne Christian Bonnet (n.1921, în functie între 1977 –1981) si al Justitiei Alain Peyrefitte (1925–1999, om politic, diplomat si scriitor francez, membru al Academiei Franceze, în functie între 1977–1981, dispunând, înainte, de o serie de portofolii ministeriale: ministrul culturii/2 martie 1974–27 mai 1974, ministrul reformelor administrative/1973–1974, ministrul educatiei nationale/1967 –1968, ministrul delegat al cercetarii stiintifice, al problemelor nucleare si spatiale/1966–1967, ministrul informatiei/1962–1966 si ministrul delegat al repatriatilor/11 septembrie 1962–28 novembre 1962) a si instaurat „situatia (speciala) de criza” care trebuia gestionata în „conditii optime”, astfel încât, viata baronului sa nu fie pusa în pericol.){kind=link}