- Jurnalul Bucurestiului
- Anchete
- Supliment Cultural
- Carte
- Conferinte, Dezbateri
- Cultura
- Istorie
- Dezvaluiri
- Editorial Jurnalul Bucurestiului
- Investigații jurnalistice
- Stiinta & Tehnica
- justitie
- Opinii
- Parteneri media J-B
- Personalitati
- Colţul specialistului
- Psiholog, Sociolog
- social
- Sondaje, Studii
Protejat: Subiect de teză de doctorat. Kidnapping de lux. Celebrele răpiri ale celei de-a V-a Republici franceze, din „anii de plumb” (în timpul mandatului prezidențial al lui VGE), care au marcat istoria Franței (Partea I: Maxime Cathalan, Christophe Mérieux, Édouard-Jean Empain)
, al carui membru va deveni din 21 mai 1981, dupa ce este înfrânt la alegerile prezidentiale (pentru un al 2-lea mandat) de catre Mitterrand. Daca acesta pâna atunci nu putea fi sesizat decât de catre presedintele republicii în functie, prim-ministrul, respectiv, presedintii celor 2 camere ale parlamentului (Senatul si Adunarea Nationala), reforma va permite acest lucru si altor 60 de parlamentari (dintre 577) si senatori (dintre 348), sefii grupurilor parlamentare. Din contra, în ciuda faptului ca Giscrad d’Estaing (reprezentant al partidului de centru-dreapta FNRI- Federatia Nationala a Republicanilor Independenti între 1966–1977, iar din 20 mai 1977 al PR–Partidul Republican) nu va fi seful partidului al Adunarii Nationale, deci devine „un presedinte minoritar într-o majoritate”, acesta nu va dizolva parlamentul cu a procedat Charles de Gaulle (pe 10 octombrie 1962) su succesorii sai, François Mitterrand (pe 22 mai 1981, dupa câstigarea alegerilor prezidentiale), respectiv, Jacques Chirac (pe 21 aprilie 1997), dar accepta sa lucreze cu prim-ministri Jacques Chirac (27 mai 1974–25 august 1976, reprezentant atunci al partidului UD-Ve–Uniunea Democratilor ai celei de a V-a Republici) si Raymond Barre (1924–2007, 25 août 1976–21 mai 1981, fost ministru Economiei/1976 –1978, reprezentant al Independentilor). Totusi, aceste masuri care vor contribui (indirect) la cresterea importanta a productivitatii, cele 2 socuri petrloiere din 1973 si 1979, vor genera o criza economica (absenta timp de aproape 3 decenii) care va avea ca efect, printre altele si o crestere semnificativa a somajului ceea ce va pune în pericol (oarecum) „siguranta zilei de mâine”. Într-un asemenea context social–economic si istoric „anii VGE (Vléry Giscard d’Estaing)” au fi marcati de o serie de „kidnapping-uri de lux” în care au fost implicati personalitati importante (de prim rang) din diverse sectoare ale marii industrii franceze (deosebit de) prospere, care au si marcat profund, atât istoria Frantei cât si mandatul prezidential al lui Giscard d Éstaing. [A se vedea si lucrarea autorului: Subiect de teză de doctorat. Ziua Internațională a scriitorilor încarcerați. Scriitori francezi celebri ai celei de-a V-a Republici, „formați” în umbra vieții (în mediul carceral)].Este vorba de celebrele dosare de kidnapping: Cathalan, Mérieux, Empain, Aldo Moro, Revelli-Beaumont, Henri Lelièvre, Jacques Tillier, Éric Peugeot, Charles Petit si Maury-Laribière, dar si cele americane de exceptie, (Charles Lindbergh Jr. si Getty III), iar celebra grupare infractionala Le gang des Lyonnais [Gangul/Banda Lyonezilor–a se vedea pentru detalii articolul autorului: „Jaful secolului” (Partea II). Jafuri remarcabile în Europa, comise cu „arma de foc, violenta si ura” în „anii de plumb”. („Les casses du siècle” européens, avec armes à feu, violence dans les „années de plomb”)] este una dintre organizatiile criminale (de mare anvergura) care s-a în asemenea infractiuni (acte) criminale.Probabil ca este doar o coincidenta ca originea numelui Giscard care provine din cuvântul de origine germana Giskkard, formata de 2 radacini juxtapuse giscl (ostatec– a se vedea Gisèle) si hard (tare, dur).){kind=link}