Motto: Îmi place să merg în ploaie pentru că nimeni nu mă poate vedea plângând.
Mr. Beans alias Rowan Atkinson
Trăim ora când avocații nu vor magistrați în câmpul tactic.
Pârț, asta în România lui Ponta.
De fapt, așezarea lumiii pe glob e o pisică ce se joacă cu Australia.
În politica dâmbovițeană nu contează ce faci, doar să fii, căci nu degeaba a devenit Nenea Iancu nemuritor în istoria literară și mai actual ca niciodată.
Are românu’ o cultură a oportunismului la un nivel extraordinar de profitabil din orice poziție, doar în scena politică să se miște și-i atrage pe șperțari mai ceva ca felinarul muștele, bărzăunii șamd.
Ceva de speriat, nu alta.
Dar această manifestare grosolană a puterii ne caracterizează de mai mult timp, de unde tragem concluzia că românu-și schimbă ideologia ca pe nădragi, dar tradiția sau izmenele niciodată. Un veritabil primitiv, iobag sau vechil prin cultură, da mare domn prin formație, ceva de speriat.
Însă drama finală se consumă la nivelul societății demo care tace mâlc și se descurcă „onorabil” în funcție de arsenalul p-c-r existent și de tovalul cât mai consistent; indiferent că-l cheamă Iliescu, Născase, Ponta, Veo sau Gheo, tot ce ar trebui să ascundem la fundul sacului social, îl punem în frunte și ne „mândrim” cu dânșii ca moldovenii de maroniul din capu la uliță. Minune mare oameni buni, nu alta, chiar dacă pesedeu învinge sau pierde sub limită, e tot în frunte și sperțăreala nu tinde să dispară never din cultura românașului demo, social democrat si liberală în același timp.
Haideți să dau exemple concrete.
Asta ca să nu fiu acuzat de futai ideologic.
Pe perioada campaniei pentru prezidențiale au circulat mai mulți clovni, fiecare cu aia a mă-sii. Site-ul Coaliției pentru Modernizarea României prezidată de Alexandru Cumpănașu a fost copia identică a site-ul Serviciului Român de Informații.
Adică, site-ul SRI a fost plagiat puțin de site-ul Coaliției lui Cumpănașu. Descoperirea a făcut-o Codruța Simina.
De altfel, Cumpănașu a devenit „omul de casă” al SRI în vremea când instituția era condusă de George Maior, cel care l-a introdus în cercurile serviciilor fiind Gabriel Oprea.
Când Maior și Oprea au înființat Academia de Științe ale Securității Naționale, celebra ASSN, Cumpănașu era vizat pentru a conduce un Institut de Relații Diplomatice care urma să fie înființat în cadrul ASSN. Alexandru Cumpănașu a fost prezent la toate evenimentele publice organizate de ASSN. El apare în poza de grup făcută cu ocazia conferinței de prezentare a ASSN din data de 17 iunie 2015, fiind așezat chiar în rândul al doilea, în spatele lui George Maior.
Una dintre cele mai importante organizații membre ale Coaliției pentru Modernizarea României este Consiliul Național al Rectorilor, din care fac parte toți rectorii universităților din România, care este condus de Sorin Cîmpeanu, rectorul de la Agronomie, și el academician în ASSN și un apropiat al lui Maior și Oprea.
Cumpănașu este cunoscut ca un apropiat al lui Gabriel Oprea.
În perioada în care acesta a fost ministru de Interne, a pus la dispoziția Asociației pentru Implementarea Democrației un spațiu în sediul central al MAI.
Ministerul a plătit toate utilitățile, fapt reclamat de Curtea de Conturi în urma unui control. Un nenea cercetătoar de seamă, între două înghițituri de vin nobil, ne întreba dacaă am verificat cumva dacă nu e copiat după un site al CIA, FSB, BND, MI5 ori MI6, Mossad ori alt service de renseignement” (DGSI, DGSE – franceze), că toate doar se ocupă de același domeniu al informațiilor. Mai exact ne îndeamna să prindem avioane cu plasa de fluturi. În altă ordine de idei, ca un aviz amatorilor, adică persoanelor care stau liniștite că li s-a distrus dosarul la Revoluția de fapt hărmălaia din decembrie 89, sau chiar înainte fiindcă erau membri PCR, zilnic se ling dosare la CNSAS, deci zilnic pot apărea surprize.
Dacă vreți să stați epoleți pe creier.
Cartoteca CIE era complet separată de CID (Centrul de Informare şi Documentare) care era folosit de unităţile interne ale Securităţii.
Adevărul este relativ. Acele vremuri nu le-au trăit oricine.
Majoritatea au mâncat kkt. Au fost fricoși. Au fost lași. Și după 1990 l-au ales pe Iliescu și PSD (sau alte excrescente comuniste, precum Băsescu).
Adevărul este cam ciudat.
Sunt curios, unde vor duce aceste dezvăluiri.
N-am încredere până la capăt.
Este multă mizerie pe parcurs.
Numărul exact al turnătorilor nu contează și nici dacă erau sau nu intelectuali. Contează că erau mulți și nu puteai avea încredere aproape în nimeni. Chiar credeți că era cineva obligat să fie membru PCR?
Nu, nu era. Dar cine nu era pierdea avantaje materiale și profesionale.
Pe artiști nu îi înțelegeam- dacă aveau talent ar fi putut răzbate și fără să facă politică. Dacă ar fi fost uniți. Dacă.
Și acum stau și cuget ce se întâmpla dacă ar fi fost o revoluție.
nu, n-a fost să fie revoluție.
A fost o lovitură de stat, inițiată, organizată și ordonată de o putere străină și executată de către Securitatea și Armata Română, prin înaltă trădare.
Astăzi, la 30 de ani distanță, este târziu și inutil.
Și am mai fost și alte milioane. Milioane cărora ne-a fost frică de ziua de mâine, de vecini, de prieteni, frica de a ne șopti gândurile la closet în fața unicului martor, imaginea propriei neputințe privindu-ne trist din spatele oglinzii.
Am fost lași, canalii, am colaborat, turnat și distrus semeni, am aruncat în pușcării și am distrus cariere, visuri și speranțe.
Dar din noi toți, cei mai de nesuportat, mai de negândit, mai abominabili și mai murdari au fost ăștia.
Milioanele, jegoasele milioane de turnători. Și mai sunt încă.
Lăfăindu-se astăzi în lumina adevărului, grohăind, guițând și rupându-li-se de ceilalți, tot așa cum se lăfăiau atunci în mocirla minciunii roșii, grohăind și clefăind cu plăcere lăturile aruncate de bestiile comuniste, punând straturi, straturi de osânză pe ei.
Din ce în ce mai multe straturi, mai groase, mai la vedere, ca pe o dovadă a calității lor de oameni școliți sau nu, dar oameni…. de omenie!
Buni și cinstiți tovarăși băi t-ar-su! Aș mai zice ce-aș mai zice și aș mai continua, c-aș mai avea ce, dar mi-e c-oi vărsa.
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
