Acasă Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti" Lansarea volumului II din seria „Carol al II-lea – Între datorie și...

Lansarea volumului II din seria „Carol al II-lea – Între datorie și pasiune. Însemnări zilnice (1904-1951)” la Editura Publisol – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe)

Editura Publisol continuă seria „Carol al II-lea-Între datorie și pasiune. Însemnări zilnice (1904-1951)” cu volumul al II-lea.  Noua ediție integrală a Însemnărilor zilnice (1904-1951) ale regelui Carol al II-lea constituie un prețios izvor istoric privind viața celui mai controversat reprezentant al monarhiei române.

Volumul al II-lea al jurnalului regelui Carol al II-lea cuprinde însemnările din perioada 18 septembrie 1939-31 decembrie 1940. Sunt anii de început ai celui de-Al Doilea Război Mondial, în care România a încercat, fără succes, reorientarea politicii externe și păstrarea integrității teritoriale. Prăbușirea Franței se petrece cu puțin înainte de ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940, ce duce la demantelarea României Mari, prin anexarea forțată de către Uniunea Sovietică (URSS) a Basarabiei, a Nordului Bucovinei și a Ținutului Herța. A fost primul pas în dezintegrarea teritorială a României, urmat de pierderea Transilvaniei de Nord-Vest și a Cadrilaterului, provincii cedate Ungariei și Bulgariei, prin voința dictatorilor vremii.  

Cuprins de o „deznădejde cumplită” și gândindu-se „dacă n-ar fi mai cuminte să abdice”, Carol al II-lea, ultimul rege al României Mari, își vede prăbușit Tronul tocmai în anul în care aniversase cu mare fast „un deceniu de glorioasă domnie”. O domnie începută în 8 iunie 1930, cu bune și cu rele, cu transformări politico-administrative de neînchipuit pentru înaintașii săi, dar și cu notabile realizări edilitare și culturale. O domnie ce se va prăbuși în doar câteva zile, la 6 septembrie 1940, întocmai ca un castel de nisip, în mijlocul unei atmosfere de isterie politică și ură socială rar întâlnită în spațiul românesc. După plecarea din țară, jurnalul regal consemnează  pentru posteritate experiențele cotidiene și amărăciunea exilului definitiv al celui supranumit cândva „Voievodul Culturii” (Narcis Dorin Ion)

Colecția „Carol al II-lea-Între datorie și pasiune. Însemnări zilnice (1904-1951)” cuprinde șase volume, atent îngrijite de Marcel-Dumitru Ciucă și Narcis Dorin Ion. Al doilea volum din serie are 512 pagini și poate fi achizitionat la prețul de 59,90 lei. Cartea este disponibila pe Publisol, în librării și magazine on-line (emag.ro, libris.ro, librex.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, bookzone.ro etc) și la chioșcurile de presă. Partener media Radio România Cultural

Notă. În istoria României, regele Carol al II-lea reprezintă unul dintre cele mai dezbătute și constestate personaje. De-a lungul domniei sale (1930-1940), s-au înregistrat numeroase realizări în plan cultural, însă ele au fost umbrite de controversele din jurul vieții private a regelui și de alunecarea țării pe panta autoritarismului. În 1938, în contextul deteriorării situației politice interne și a tensiunilor crescânde în plan internațional, Carol a intuit oportunitatea instaurării unui regim de autoritate personală. Pentru a conferi legitimitate noii forme de organizare a statului, regele și apropiații săi au înțeles necesitatea câștigării încrederii populației. În acest scop, s-a construit un veritabil cult al personalității monarhului, având ca obiectiv crearea imaginii unui lider salvator, al „omului providenţial”. 

Personalitate complexă și interesantă, regele Carol al II-lea s-a remarcat încă de timpuriu prin calitățile sale. Cultivat și inteligent, foarte energic, cunoscător al mai multor limbi străine, Carol era înzestrat totodată cu un real simț politic. De-a lungul vieții sale, el s-a lăsat însă copleșit de excese care au afectat prestigiul Casei regale. În 1925, acesta renunțase la prerogativele de prinț moștenitor și fugise în străinătate împreună cu amanta sa, Elena Lupescu. În atare condiții, Parlamentul l-a numit succesor la tron pe Mihai, fiul lui Carol, în vârstă de numai 5 ani la acea dată. În 1927, regele Ferdinand a murit, iar Mihai a preluat tronul, asistat de o regență. În următorii ani s-a creat un puternic curent de opinie pentru întoarcerea în țară a lui Carol. Astfel, la 6 iunie 1930, acesta a revenit în România, iar două zile mai târziu a fost proclamat rege.

Nota redacției

„Târgu’ Ieșilor” – prin intermediul Universității Apollonia – din nou Capitala Culturală a Cercetării Internaționale. Corespondență de la Pompiliu Comșa (Prof. univ. asoc. Univ. Apollonia, directorul ziarului Realitatea – partener media al Jurnalului Bucureștiului & directorul executiv al Trustului de Presă Pompidu – Iași), membru al Staff al Jurnalului Bucureștiului

Congresul Internațional al Universității „Apollonia” din Iași – Ediția XXXIII (2 – 5 martie 2023)

 

Articolul precedentCe modificari s-au adus cu privire la drepturile consumatorului în România? (What changes have been made regarding consumer rights in Romania?) de la partenerul nostru Societatea de avocatură Pavel, Mărgătit & Asociații
Articolul următor„România prin ochii artistei româno – nipone Ana Scripcariu-Ochiai” (fostă șefă de promoție a secției de Pictură în Ulei a Universității de Arte din Tokyo)
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf