Viața fiecăruia este trăită aici și acum, alcătuită din mărunțișurile ei, mici bucurii. Nu am suferit nici de lipsa unor “intrări la rupere”, fără verzale, adică majuscule, jargon de care eram toți mândri până mai ieri. Trecerile prin diferite categorii de presă m-au afectat și ele. Adică, pe scurt spus, pierzi mai mult timp cu căutarea, luând de-a gata, în dauna aprofundării subiectului.
Tot timpul am avut în minte ceea ce marele scriitor și gazetar I. L Caragiale mi-a zidit în minte drept principalele calități ale ziaristului: “Cinste și Gramatică”. Cu greu am deprins să fac diferențe între dinozaurii grei și naționaliștii ușori, adică tineri studioși, patrioți în sinea lor, dar care s-au lăsat antrenați să joace cartea naționalistă. Naționalismul (ca și ortodoxismul feroce) îi face pe unii – inițial, poate, patrioți, dar insuficient de inteligenți – să-și piardă mințile; este o carte jucată pervers pentru a compromite elita țării. S-a mai întâmplat în istorie.
M-am intersectat mereu și cu cei pe care nu i-a văzut nimeni în vreo bibliotecă, care n-au cercetat la viața lor absolut nimic, care n-au profesat, au stat ca un duh, pe deasupra profesiei. Cum la noi, n-am să înțeleg niciodată cauza, toate marile personalități și marii patrioți sunt atacați de niște pseudo-intelectuali care în viața lor nu au făcut nimic bun pentru țara aceasta, dar care, au tupeul și nesimțirea de a ne ataca valorile umane sau de orice alta natură. Sper ca într-o zi să trăiesc de aceea momentul ca vestitul CNSAS să organizeze o manifestare științifica profesionistă dincolo de spectaculosul ieftin, căci numai adevărul ne poate face liberi. Nu m-ar surprinde să constat peste câțiva ani că numărul colaboratorilor astăzi este mai mare decât pe vremea comunistă, din moment ce mereu apar persoane în posturi cheie în statul român sau în diverse instituții sau companii chiar private care dețin putere și averi, dar a căror valoare intrinsecă este îndoielnică. Ar fi cazul ca adevărații “connaisseurs” să lamurească lucrurile.
Dacă în USA, CIA și FBI au competențe total diferite la noi securitatea bagă în aceeași oală toate informațiile. SIE este moștenitorul incontestabil al CIE fost DIE până la fuga lui Pacepa. În 1990 a început schimbarea rapidă a “gărzii” în informațiile externe aducându-se în prim-pan “rezerva de cadre“. Ce s-o mai lungim; oamenii legați de securitatea veche și nouă sunt pretutindeni “unde trebuie“. Trebuie începută desțelenirea sine ira et studio – altfel totul nu e decât o bălăcăreala între găști cu interese concurente. Criza morală a României continuă. Lucrurile sunt foarte murdare. Recent la Praga a avut loc o mare demonstrație împotriva foștilor securiști cehi și a informatorilor. Lumea s-a schimbat.
O Lege a Lustrației trebuie să apară și în România. Până când această lege NU apare, România, românii nu-și vor gasi liniștea nici în mormânt. Deocamdată, la ce avem descoperit, mult zgomot pentru nimic. Centrul de Informații Externe era o structură de spionaj. Rețeaua spionajului constă în cetățeni străini determinați să-și trădeze patria, guvernul sau entitatea față de care are obligația de loialitate. Colaboratorii structurilor de spionaj nu sunt sinonimi ai colaboratorilor structurilor securității interne.
Agenții U.M. 0225 acționau sub acoperirea activităților consulare, consulatele având în atribuții și funcția de protecție consulară a românilor din străinătate, facilitarea intereselor economice, comerciale, culturale ale acestora. Pe la consulate treceau românii care aveau nevoie de sprijin în relațiile cu autoritățile statelor străine. Nci un stat nu a fost, nu este și nu ar trebui, nici pe viitor, să fie indiferent față de etnicii săi dinafara granițelor.
Oamenii au făcut istoria ultimilor 50-70 de ani, dar nu doar oamenii cu nume conspirative. Cei cu epoleți sau cu funcții în PCR mai mult decât oricine. Păi și cu asta cum rămâne, ca-n tren? Cineva spunea că suntem o țară de rahați, țara fiind doar victima. Cu toate astea o iubim. Tu și vecinul sunteți două slugi: una a vechiului regim, alta a actualului. Punctum.
Cu plecăciune, Pompiliu Comsa
