În ultimii ani, am fost încurajați să adoptăm comportamente responsabile pentru protejarea mediului: să reciclăm, să reducem plasticul, s-a luat măsura atașării dopurilor de sticle, toate astea pentru a limita poluarea. Sunt gesturi importante, necesare, care cultivă responsabilitatea individuală și solidaritatea cu natura. Dar, în același timp, o întrebare incomodă se ridică tot mai des: cât valorează aceste eforturi în fața distrugerilor masive generate de conflictele armate?
Eforturile noastre par futile în fața acestei catastrofe ecologice provocată de războaie, care ignoră toate regulile și lasă în urmă un ecocid de proporții. Războiul nu înseamnă doar pierderi de vieți omenești și distrugeri materiale, ci și o agresiune profundă asupra mediului, ale cărei efecte sunt adesea ignorate sau insuficient documentate.
Din 2022, când a început războiul dintre Rusia și Ucraina, pagubele ecologice au ajuns la mai mult de 108 Mld£, la începutul lui 2026. Până acum s-au înregistrat oficial 10.668 cazuri grave legate de mediul natural, potrivit datelor guvernamentale ucrainene. Foarte multe păduri au ars, iar în sol zac capcane explozive necunoscute întinse pe o suprafață imensă. Din cauza acestor incendii și detonațiilor repetate apare poluare masivă în aer, emisiile de 237 milioane tone CO₂ au distrus habitate unice, 35% din biodiversitatea europeană este afectată. Bombardamentele eliberează metale grele, azbest și uraniu sărăcit în sol și ape, cu efecte pe decenii sau secole.
Poluarea nu cunoaște frontiere: în Delta Dunării, loc protejat de UNESCO, o creștere a traficului maritim și deșeurile provenite din conflicte au cauzat cea mai gravă poluare din ultimii 20 de ani, afectând 5.200 km² de sistem ecologic, care găzduiește 3.000 de specii de plante și 4.300 de animale. Luna asta, atacurile rusești asupra centralei hidroelectrice Nistru au cauzat deversarea combustibilului de rachetă în fluviu, ceea ce a creat un risc semnificativ de contaminare a apelor românești. Ministrul român al Mediului a declarat că aceasta este un „ecocid transfrontalier, cu riscuri pentru aer, sol și hrană”. Evenimentele recente din regiunea Orientului Mijlociu, inclusiv conflictul ce implică Iranul, Israelul și Statele Unite, aduc în prim-plan o realitate alarmantă: natura devine o victimă tăcută a războiului. Escaladarea din această lună, cu atacuri aeriene, rachete și drone, a blocat peste 100 de petroliere cu peste 20 de milioane tone de petrol în Strâmtoarea Ormuz, ducând la riscuri majore de scurgeri din cauza loviturilor asupra depozitelor și terminalelor și punând Golful Persic în pragul unui dezastru ecologic major.
Atacurile asupra rafinăriilor și depozitelor de petrol au generat emisii masive de substanțe toxice, ducând la apariția unui fenomen descris de martori drept „ploaie neagră”-o combinație de funingine și compuși chimici periculoși care compromite direct sănătatea populației. Oamenii raportează iritații severe ale ochilor și probleme respiratorii, în timp ce aerul devine, literalmente, irespirabil. În același timp, loviturile asupra infrastructurii maritime au provocat scurgeri de petrol de proporții, perturbând ecosisteme marine fragile. Nave scufundate, pete de petrol care se întind pe kilometri întregi-toate acestea distrug biodiversitatea și compromit resurse esențiale pentru comunitățile locale.
La aceste realități se adaugă și consumurile uriașe de combustibil ale tehnicii militare. Portavioanele convenționale (non-nucleare) pot consuma, potrivit estimărilor, sute de mii de litri de combustibil pe zi, în timp ce aeronavele de luptă, precum F-16, ajung la un consum de aproximativ 5.000 de litri pe oră de zbor. Dincolo de costurile financiare, aceste cifre reflectă o presiune enormă asupra mediului: emisii masive de gaze cu efect de seră, poluare atmosferică și afectarea ecosistemelor marine. Într-un singur teatru de operațiuni, aceste consumuri depășesc cu mult eforturile individuale de reducere a amprentei de carbon, ridicând întrebări legitime despre echilibrul real dintre responsabilitatea cetățeanului și impactul sistemic al conflictelor armate.
Solul și apa, resurse vitale pentru orice formă de viață, sunt contaminate cu metale grele, combustibili și reziduuri chimice provenite din muniție și infrastructură distrusă. Aceste substanțe nu dispar odată cu încetarea conflictului, ci rămân în mediu, afectând generații întregi. Zone naturale protejate, păduri și habitate valoroase sunt distruse de bombardamente și incendii. Într-un context în care multe unităţi funcționale ale naturii erau deja fragile, aceste pierderi vor deveni ireversibile. Experții de la Greenpeace ne avertizează că efectele acestor distrugeri nu sunt doar locale sau temporare. Poluarea se răspândește dincolo de granițe, iar impactul său va fi resimțit pe termen lung, inclusiv de generațiile viitoare.
Termenul „ecocid”–distrugerea deliberată sau masivă a mediului (n. r. apărut în anii 1970, în contextul războiului din Vietnam, termenul provine din grecescul oikos/casă și latinescul cide/a ucide, semnificând literalmente „uciderea casei”, și reprezintă distrugerea ecologică masivă, cauzată de om, care afectează sănătatea și bunăstarea umană sau a ecosistemelor) este tot mai des invocat în astfel de contexte, recunoscut de organizații precum ONU și UE ca potențială crimă internațională, similar genocidului. În cazul Golfului Persic, atacurile asupra infrastructurii petroliere ilustrează perfect această noțiune, cu scurgeri deliberate sau colaterale care devastează sistemele ecologice. Toate acestea ne obligă la o reflecție sinceră. Responsabilitatea individuală este esențială și nu trebuie minimalizată. Fiecare gest contează. Dar protecția mediului nu poate fi redusă doar la acțiuni individuale sau la reglementări aplicate cetățenilor. Adevărata provocare rămâne la nivel global: prevenirea conflictelor, responsabilizarea actorilor statali și integrarea protecției mediului în deciziile de securitate și politică internațională. Altfel spus, nu putem salva planeta doar legând dopurile de sticle, în timp ce războaiele o distrug la scară largă.
Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Articolele prof. univ. dr. Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
