Dr. Radu Pavel, Avocatul Coordonator al Societății Românești de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații, subliniază că recuperarea unui imobil trebuie analizată cu o atenție deosebită, întrucât demersurile juridice diferă în funcție de natura dreptului afectat, de existența sau inexistența unui titlu de proprietate valabil, de situația juridică a imobilului și de calea procedurală ce poate fi utilizată în concret. Potrivit acestuia, complexitatea unor astfel de cauze nu se limitează la simpla formulare a unei acțiuni în instanță, ci presupune o analiză juridică detaliată a actelor de proprietate, a documentației cadastrale, a înscrierilor din cartea funciară, a actelor administrative emise în procedura de restituire, precum și a raporturilor contractuale născute din antecontracte de vânzare-cumpărare sau din acte translative contestate.
În acest context, verificarea istoricului juridic al imobilului, a modalității de dobândire, a eventualelor suprapuneri de drepturi, a situațiilor de coproprietate, a neconcordanțelor dintre situația scriptică și cea faptică, precum și a remediilor legale aplicabile devine esențială pentru stabilirea unei strategii juridice adecvate. Totodată, corelarea etapelor administrative și judiciare, formularea cererilor corespunzătoare,susținerea probatoriului, contestarea măsurilor nelegale și, după caz, valorificarea drepturilor în faza executării silite sunt decisive pentru protejarea intereselor persoanei îndreptățite, astfel încât o situație juridică incertă privind un imobil să nu se transforme într-o pierdere patrimonială suplimentară.
Piața imobiliară generează în mod constant litigii privind restituirea bunurilor preluate abuziv, revendicarea unor terenuri sau construcții, corectarea situației juridice din cartea funciară ori executarea obligațiilor asumate prin promisiuni de vânzare. În dreptul român, recuperarea unui imobil nu reprezintă o procedură unică, ci un ansamblu de mecanisme juridice distincte, care pornesc de la natura dreptului afectat, de la existența sau inexistența unui titlu de proprietate, de la modul în care a fost încălcat dreptul de proprietate și de la calea procedurală adecvată, fie ea întemeiată pe Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, Codul civil, Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 sau Codul de procedură civilă. În practică, pot deveni relevante atât proceduri de restituire și despăgubire, cât și acțiuni de revendicare, rectificare de carte funciară, grănițuire, partaj, executare în natură ori, după caz, acțiunea în constatare, atunci când legea permite doar stabilirea existenței sau inexistenței unui drept. Prezentul articol analizează recuperarea imobilelor preluate abuziv, acțiunea în revendicare imobiliară, litigiile de cadastru și grănițuire, precum și executarea unui antecontract de vânzare-cumpărare și alte aspecte privind recuperarea unui imobil.
Recuperarea imobilelor preluate abuziv–Procedura de restituire, despăgubirile acordate de ANRP și litigii întemeiate pe Legea nr. 10/2001
Recuperarea imobilelor preluate abuziv se întemeiază, în principal, pe Legea nr. 10/2001, completată de Codul civil, care consacră regula restituirii în natură, iar atunci când aceasta nu mai este posibilă, instituie măsuri reparatorii prin echivalent. Regimul juridic al acestor dosare presupune analiza preluării abuzive, a calității de persoană îndreptățită, a succesiunii drepturilor și a documentelor care dovedesc vechiul titlu de proprietate. În numeroase situații, procedura administrativă a fost parcursă parțial sau neunitar, iar dosarele au fost soluționate prin emiterea unor decizii de compensare în puncte nefavorabile de către CNCI, în cadrul mecanismului gestionat de ANRP.
În practică, litigiul apare frecvent atunci când decizia administrativă stabilește un număr de puncte inferior valorii reale a imobilului în raport cu datele relevante din dosar, cu categoria de folosință ori cu caracteristicile construcției și terenului. În asemenea ipoteze, titularul nu este lipsit de protecție, ci poate formula contestație împotriva deciziei ANRP, solicitând instanței anularea sau modificarea actului administrativ și emiterea unei noi decizii conforme cu situația juridică și factuală a bunului. Litigiul nu privește doar cuantumul despăgubirii, ci și delimitarea dreptului recunoscut, întinderea cotelor, identificarea imobilului și corecta valorificare a înscrisurilor din dosarul administrativ. Tocmai de aceea, dosarele de restituire reclamă o analiză atentă a vechiului titlu de proprietate, a actelor de preluare, a documentației de arhivă și a modalității în care CNCI a interpretat datele din dosar.
Atunci când imobilul nu poate fi restituit în natură, justițiabilul trebuie să urmărească nu doar existența unei decizii, ci și legalitatea acesteia, iar contestația împotriva deciziei ANRP devine calea prin care se poate obține reexaminarea măsurii reparatorii și, după caz, majorarea punctajului acordat. În plus, dacă dosarul implică foști coproprietari sau moștenitori, problema poate căpăta și valențe de coproprietate, iar stabilirea cotelor poate influența atât întinderea dreptului recunoscut, cât și valoarea măsurilor compensatorii. În toate aceste ipoteze, esențială rămâne demonstrarea continuității dreptului și a existenței unui titlu de proprietate apt să susțină cererea de restituire ori de despăgubire. Legea recunoaște că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar, iar acest element este fundamental pentru apărarea dreptului de proprietate în fața autorității administrative și a instanței.
Acțiunea în revendicare imobiliară–Compararea titlurilor de proprietate și recuperarea terenurilor, locuințelor sau cotelor de proprietate deținute nelegal
Acțiunea în revendicare imobiliară reprezintă mijlocul clasic prin care proprietarul neposesor solicită obligarea posesorului neproprietar la restituirea bunului. În litigii de acest tip, instanța examinează existența și forța juridică a fiecărui titlu de proprietate, iar atunci când două părți pretind drepturi concurente asupra aceluiași bun, soluția se construiește prin compararea titlurilor și prin verificarea modului de dobândire. În practică, aceste cauze apar frecvent în materia litigiilor privind terenuri, în conflicte privind limite de posesie, terenuri atribuite succesiv, suprafețe ocupate fără drept, apartamente sau case în care o cotă este deținută nelegal ori în cauze în care aceeași unitate locativă a fost transmisă succesiv în condiții diferite.
Din perspectiva Codului civil, revendicarea protejează însăși substanța dreptului de proprietate, iar reclamantul trebuie să dovedească nu doar existența dreptului său, ci și faptul că pârâtul deține imobilul fără titlu opozabil. Acolo unde bunul este stăpânit în temeiul unui titlu de proprietate contestat, cererea se poate întemeia pe un capăt de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, dacă transmiterea s-a făcut cu încălcarea legii, în frauda titularului dreptului ori cu privire la un bun care nu putea fi înstrăinat în mod valabil.
În alte situații, conflictul juridic nu privește întreaga proprietate, ci doar o cotă ideală, situație în care discuția se intersectează cu noțiunile de proprietate comună și coproprietate, iar acțiunea de revendicare se completează, după caz, cu demersuri privind delimitarea cotelor, partajul sau rectificarea înscrierilor. Dacă starea de indiviziune persistă și bunul nu poate fi exploatat normal, poate deveni necesar un partaj judiciar, mai ales când părțile nu ajung la un partaj voluntar. În astfel de cauze, instanța poate analiza existența unui act de partaj, dacă unul a fost încheiat anterior, valabilitatea acestuia și efectele sale asupra bunului litigios. Când nu există acord între titulari, ieșirea din indiviziune poate fi obținută judiciar, iar Codul civil consacră caracterul imprescriptibil al acțiunii de partaj, ceea ce oferă un instrument important în disputele de coproprietate.
În anumite ipoteze limitate, titularul poate recurge și la acțiunea în constatare, dar numai atunci când nu are deschisă o acțiune în realizarea dreptului. Altfel spus, dacă dreptul poate fi direct valorificat prin revendicare, partaj sau rectificare, simpla constatare nu este admisibilă. În mod practic, pentru recuperarea unor cote sau a unei suprafețe determinate dintr-un bun comun, trebuie delimitat dacă litigiul este unul de litigii privind terenuri, de coproprietate, de proprietate comună sau de executare a unui raport contractual, pentru că remediul procedural diferă. Codul civil reglementează atât obligația de grănițuire între vecini, cât și acțiunea în revendicare, iar Codul de procedură civilă permite doar acțiunea în constatare atunci când nu există o altă cale de realizare a dreptului.
Litigii de cadastru și grănițuire–Clarificarea limitelor de proprietate și remedierea neconcordanțelor din documentația cadastrală
Nu orice imposibilitate de folosință a unui imobil pornește din lipsa dreptului, ci, în numeroase cazuri, cauza reală este una tehnică și juridică deopotrivă, respectiv neconcordanța dintre actele de proprietate, situația din teren, evidențele cadastrale și înscrierile de carte funciară. Litigiile de cadastru apar atunci când există suprapuneri de suprafețe, măsurători eronate, identificări incomplete ale construcțiilor, transcrieri greșite în cartea funciară sau discrepanțe între amplasamentul scriptic și amplasamentul faptic. În asemenea situații, recuperarea utilă a bunului nu înseamnă doar obținerea unei hotărâri, ci și alinierea documentației juridice cu realitatea fizică a imobilului. Legea nr. 7/1996 guvernează regimul cadastrului și al publicității imobiliare, iar în paralel Codul civil consacră obligația de grănițuire între proprietarii terenurilor învecinate. Rezultă că titularul unui titlu de proprietate poate fi pus în imposibilitatea de a-și exercita integral dreptul de proprietate nu pentru că i-ar lipsi dreptul, ci pentru că hotarul nu este corect stabilit ori pentru că înscrierea tabulară nu reflectă realitatea.
În cauzele privind litigiile referitoare la terenuri, grănițuirea are rolul de a reconstitui hotarul și de a fixa semnele corespunzătoare, iar acolo unde există înscrieri greșite sau efecte ale unor acte inopozabile, pot deveni necesare rectificări succesive ale evidențelor cadastrale și tabulare. Dacă neconcordanța privește doar existența ori întinderea unui drept și nu există încă premisa unei acțiuni în realizare, se poate discuta și despre acțiunea în constatare, însă aceasta nu poate substitui revendicarea ori rectificarea atunci când legea oferă o cale directă. În practică, disputele de amplasament se combină deseori cu aspecte de coproprietate sau proprietate comună, mai ales când o curte, un teren sau o construcție sunt utilizate de mai mulți titulari fără delimitarea clară a cotelor.
Dacă părțile au încercat deja o împărțire amiabilă, instanța va verifica existența unui act de partaj sau a unei înțelegeri echivalente. Dacă asemenea documente lipsesc ori sunt neclare, conflictul poate evolua spre partaj judiciar sau spre o veritabilă cerere de ieșire din indiviziune. Pe de altă parte, dacă părțile ajung la un acord, un partaj voluntar poate reprezenta soluția eficientă pentru încetarea stării de indiviziune, cu condiția ca delimitarea bunurilor și a cotelor să fie compatibilă cu datele cadastrale și cu regimul de carte funciară. În toate aceste ipoteze, simpla deținere a unui titlu de proprietate nu este suficientă dacă situația tehnică a bunului rămâne neclară, pentru că exercițiul concret al dreptului de proprietate depinde și de exactitatea reprezentării juridice și cadastrale a imobilului. Legea cadastrului stabilește cadrul publicității imobiliare, iar Codul civil impune contribuția proprietarilor la grănițuire. Împreună, aceste reguli explică de ce litigiile de hotar și de carte funciară trebuie abordate simultan sub aspect tehnic și juridic.
Executarea antecontractului de vânzare–cumpărare. Hotărârea care ține loc de act autentic și litigii cu dezvoltatorii imobiliari
În practica imobiliară recentă, o categorie distinctă de litigii privește recuperarea unui imobil promis prin antecontract de vânzare-cumpărare, mai ales în raporturile cu dezvoltatorii imobiliari sau cu vânzători care refuză încheierea contractului final. Din punct de vedere juridic, promisiunea bilaterală de vânzare nu transferă, prin ea însăși, proprietatea, dar creează obligația de a încheia în viitor contractul promis. Atunci când una dintre părți refuză nejustificat perfectarea actului autentic, art. 1669 din Codul civil permite celeilalte părți să solicite instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, cu condiția ca toate celelalte cerințe de validitate să fie îndeplinite și acțiunea să fie introdusă în termenul legal.
În asemenea dosare, verificarea clauzelor din antecontractul de vânzare-cumpărare este esențială: trebuie analizate identificarea exactă a bunului, prețul, termenele, obligațiile de edificare, stadiul autorizărilor, recepția, situația fiscală și eventualele condiții suspensive. În numeroase litigii cu dezvoltatorii, disputa nu se rezumă la refuzul de a semna contractul final, ci privește pretenții suplimentare legate de TVA, modificări unilaterale de preț, întârzieri în edificare, imposibilitatea individualizării bunului sau nerespectarea caracteristicilor promise. În funcție de împrejurări, remediul poate consta fie în executarea în natură a obligației asumate prin antecontractul de vânzare-cumpărare, fie în rezoluțiune, daune-interese sau chiar în anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, dacă între timp a fost încheiat un act ulterior afectat de vicii de legalitate.
Dacă partea interesată obține o hotărâre definitivă, valorificarea acesteia poate continua, când este cazul, prin procedura executării silite, iar în materia predării bunurilor imobile Codul de procedură civilă reglementează mecanismul evacuării și punerii efective în posesie. Astfel, atunci când debitorul nu execută de bunăvoie hotărârea sau nu eliberează bunul, intervine procedura executării silite, prin care creditorul poate urmări realizarea efectivă a dreptului recunoscut. În practică, aceasta înseamnă că recuperarea unui imobil nu se oprește la obținerea sentinței, ci poate continua până la predarea efectivă a bunului și, după caz, până la intabularea dreptului dobândit. Tocmai aici se vede legătura dintre faza contractuală și faza execuțională: un litigiu născut din antecontractul de vânzare-cumpărare poate evolua, dacă debitorul persistă în refuz, într-o cauză în care procedura executării silite devine indispensabilă pentru realizarea concretă a dreptului de proprietate. Codul civil permite hotărârea care ține loc de contract în cazul refuzului nejustificat de a încheia actul promis, iar Codul de procedură civilă reglementează executarea predării imobilelor și evacuarea ocupanților fără titlu opozabil creditorului.
„În materia recuperării unui imobil, alegerea acțiunii potrivite, corecta valorificare a unui antecontract de vânzare-cumpărare, verificarea unui titlu de proprietate și utilizarea adecvată a căilor procedurale, inclusiv a măsurilor împotriva unei decizii administrative sau a procedurii executării silite, trebuie realizate cu atenție pentru a evita pierderea unor termene, promovarea unei acțiuni inadmisibile sau menținerea unor situații juridice neclare asupra bunului.”, a declarat Dr. Radu Pavel, Avocatul Coordonator al Societății Românești de avocatură Pavel Mărgărit și Asociații.
În concluzie, recuperarea unui imobil în România este o procedură complexă, fie că este vorba despre restituirea unor imobile preluate abuziv și formularea unei contestații împotriva deciziei ANRP în raport cu CNCI, fie că este vorba despre revendicarea unui bun pe baza unui titlu de proprietate, despre soluționarea unor litigii privind terenuri, despre clarificarea unei situații de proprietate comună sau coproprietate, despre realizarea unui partaj voluntar, a unui partaj judiciar, a unui act de partaj ori a unei cereri de ieșire din indiviziune, despre folosirea, atunci când este admisibilă, a unei acțiuni în constatare, sau despre executarea unui antecontract de vânzare-cumpărare și, după caz, promovarea unei acțiuni de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului. Recuperarea efectivă a bunului poate implica atât etapa fondului, cât și procedura executării silite, iar apărarea dreptului de proprietate presupune alegerea corectă a instrumentului juridic, în funcție de raportul dintre acte, posesie, publicitate imobiliară și obligațiile asumate de părți.
Notă. Societatea Românească de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații este una dintre societățile de avocatură de top din România, care furnizează servicii juridice de cea mai înaltă calitate. Printre clienții societății de avocatură se află companii multinaționale și autohtone de anvergură. În 2026, poveștile de succes ale societății de avocatură i-au adus recunoașterea internațională din partea celor mai prestigioase ghiduri și publicații internaționale de profil. Astfel, societatea de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații s-a situat în acest an pe locul 3 în România în clasamentul firmelor de avocatură de business cu cea mai relevantă expertiză, realizat de publicația Legal 500. Societatea de avocatură este recunoscută la nivel internațional și de ghidul IFLR 1000 Financial and Corporate 2026. De asemenea, Pavel, Mărgărit și Asociații este singură societatea de avocatură din România recomandată de directorul internațional Global Law Experts din Londra în aria de practică Dispute Resolution.

English version
Dr. Radu Pavel, Managing Partner of the Romanian law firm Pavel, Margarit and Associates, emphasizes that the recovery of an immovable property must be examined with particular attention, since the legal steps differ depending on the nature of the affected right, the existence or absence of a valid title deed, the legal status of the property, and the procedural avenue that may be used in practice. According to him, the complexity of such cases is not limited to merely filing a court action, but requires a detailed legal analysis of the title documents, cadastral documentation, land book entries, administrative acts issued in the restitution procedure, as well as the contractual relationships arising from preliminary sale-purchase agreements or contested transfer deeds.
In this context, reviewing the legal history of the property, the manner of acquisition, any overlapping rights, co-ownership situations, inconsistencies between the documentary and factual situation, as well as the applicable legal remedies, becomes essential for establishing an appropriate legal strategy. At the same time, coordinating the administrative and judicial stages, formulating the appropriate claims, supporting the evidentiary process, challenging unlawful measures and, where necessary, enforcing rights through enforcement proceedings are decisive for protecting the interests of the entitled person, so that an uncertain legal situation regarding a property does not turn into an additional patrimonial loss.
The real estate market constantly generates disputes concerning the restitution of properties unlawfully taken over, the revendication of plots of land or buildings, the correction of the legal status reflected in the land book, or the enforcement of obligations undertaken through promises of sale. Under Romanian law, the recovery of an immovable property does not represent a single procedure, but rather a set of distinct legal mechanisms, depending on the nature of the affected right, on the existence or absence of a title deed, on the manner in which the ownership right was infringed, and on the appropriate procedural avenue, whether based on Law no. 10/2001, the Civil Code, Law no. 7/1996 on cadastre and land registration, or the Code of Civil Procedure.
In practice, restitution and compensation procedures, actions in revendication, land book rectification claims, boundary demarcation claims, partition claims, actions for specific performance and, where the law allows only the establishment of the existence or non-existence of a right, an action for declaration of rights may all become relevant. From this perspective, a real estate claim in Romania may take several forms depending on the factual and legal matrix of the case, and in some matters the effective recovery of the property may also lead to enforcement proceedings in Romania or even to an eviction notice in Romania when possession must be recovered from an occupant lacking an enforceable title. This article analyses the recovery of unlawfully taken properties, the action in immovable property revendication, cadastral and boundary disputes, as well as the enforcement of a preliminary sale agreement and other aspects concerning the recovery of an immovable property.
Recovery of unlawfully seized properties–The restitution procedure, compensation awarded by the anrp, and disputes under Law no. 10/2001
The recovery of properties unlawfully taken over is based primarily on Law no. 10/2001, supplemented by the Civil Code, which establishes the rule of restitution in kind and, where restitution is no longer possible, provides for reparation measures by equivalent compensation. The legal framework governing such files requires an analysis of the unlawful takeover, of the status of the entitled person, of the succession of rights, and of the documents proving the former title deed. In numerous cases, the administrative procedure has been completed only partially or inconsistently, while the files were resolved through unfavourable compensation decisions in points issued by the National Commission, within the mechanism administered by ANRP in Romania. From a practical perspective, a property restitution file often becomes a complex real estate claim in Romania, because the claimant must prove not only the historical right, but also the continuity of entitlement and the exact identification of the asset claimed.
In practice, disputes frequently arise when the administrative decision establishes a number of compensation points lower than the real value of the property in relation to the relevant data contained in the file, to the use category of the land, or to the characteristics of the building and the land. In such a case, the holder is not left without protection, but may challenge the administrative act before the court, requesting its annulment or amendment and the issuance of a new decision consistent with the legal and factual situation of the property. The dispute concerns not only the amount of compensation, but also the scope of the right recognised, the extent of the shares, the identification of the immovable asset, and the proper use of the documents included in the administrative file. This is precisely why restitution files require a careful analysis of the former title deed, of the takeover acts, of the archival documentation, and of the manner in which the administrative authorities interpreted the evidence in the file. In many cases, the preparation of the file benefits from a documentary review comparable to a due diligence report in Romania, especially when the chain of title, succession documents and archival extracts must be correlated with the valuation stage before ANRP in Romania.
Where the property can no longer be restituted in kind, the claimant must follow not only the existence of a decision, but also its lawfulness, because the judicial challenge is the avenue through which the re-examination of the reparation measure and, where appropriate, the increase of the compensation points may be obtained. Furthermore, where the file involves former co-owners or heirs, the matter may also acquire the features of co-ownership, and the determination of shares may influence both the extent of the recognised right and the value of the compensation measures. In all these situations, what remains essential is the demonstration of the continuity of the right and of the existence of a title deed capable of supporting the restitution or compensation claim. The law recognises that persons whose immovable properties were taken without valid title retain the quality of owner, and this element is fundamental for the protection of the right of ownership in Romania before the administrative authority and the courts. For that reason, restitution litigation is not merely about valuation, but about restoring or compensating a proprietary status protected under Romanian law and capable of generating a distinct real estate claim in Romania wherever the authorities failed to recognise it correctly.
Real estate claim actions–Comparison of title deeds and recovery of land, homes, or property shares held unlawfully
The action in immovable property revendication represents the classic remedy by which the non-possessing owner seeks an order compelling the non-owner possessor to return the asset. In disputes of this type, the court examines the existence and legal force of each title deed, and where two parties assert competing rights over the same asset, the solution is built through a comparison of titles and through verification of the mode of acquisition. In practice, such cases arise frequently in land disputes, in conflicts regarding possession limits, successively allocated plots, surfaces occupied without right, apartments or houses in which a share is held unlawfully, or in matters where the same residential unit was transferred successively under different conditions. In these cases, the claim itself becomes a genuine real estate claim in Romania, and in many files the evidentiary basis must be assembled with the same rigor expected from a due diligence report in Romania, especially when several successive conveyances, cadastral entries and inheritance documents need to be reconciled.
From the standpoint of the Civil Code, revendication protects the very substance of the ownership right, and the claimant must prove not only the existence of his or her right, but also that the defendant holds the property without an opposable title. Where the asset is possessed on the basis of a contested title deed, the claim may also rely on a head of claim seeking the annulment of the sale-purchase agreement, if the transfer was made in breach of the law, in fraud of the holder of the right, or in relation to an asset that could not validly be transferred. In this sphere, the judicial analysis directly concerns the right of ownership in Romania, because the court must determine whether the claimant holds the better title and whether the competing deed may lawfully defeat the asserted entitlement. Accordingly, revendication remains one of the principal instruments through which a proprietary real estate claim in Romania may be judicially pursued.
In other situations, the legal conflict does not concern the entire property, but only an ideal share, in which case the discussion intersects with the notions of joint ownership and co-ownership, and the revendication action is supplemented, where appropriate, by steps concerning the delimitation of shares, partition, or rectification of registrations. If the state of indivision persists and the asset cannot be normally used, a court-supervised partition may become necessary, especially where the parties fail to reach an amicable partition. In such matters, the court may examine the existence of a previous partition deed, its validity and its effects on the litigated asset. Where no agreement exists between the holders, the exit from indivision may be obtained judicially, and the Civil Code establishes the imprescriptible nature of the partition claim, which offers an important tool in co-ownership disputes. In English legal terminology adapted to the Romanian framework, such proceedings may amount to judicial partition in Romania, a partition action in Romania, or, where the co-owners reach agreement, a partition agreement in Romania. Depending on the structure of the ownership relationship, the recovery of a share or of a specifically delimited portion of the asset may therefore require not only revendication, but also judicial partition in Romania or a carefully structured partition agreement in Romania capable of ending indivision lawfully.
In certain limited cases, the holder may also bring an action for declaration of rights, but only where no action for performance is available. In other words, where the right may be directly enforced through revendication, partition or rectification, a mere declaratory action is inadmissible. From a practical standpoint, in order to recover shares or a determined surface from a jointly owned asset, it is necessary to distinguish whether the dispute is one of land litigation, co-ownership, joint ownership or enforcement of a contractual relationship, because the procedural remedy differs. The Civil Code regulates both the duty of neighbouring owners to establish boundaries and the revendication action, while the Code of Civil Procedure allows an action for declaration of rights only when no other avenue exists for the enforcement of the right. For this reason, the court will often assess whether the case should continue as a partition action in Romania, whether the parties already attempted a partition agreement in Romania, and whether the proprietary issue may be resolved only by means of judicial partition in Romania.
Cadastral and boundary disputes–Clarification of property boundaries and resolution of discrepancies in cadastral documentation
Not every impossibility of using an immovable asset results from the absence of a right. In numerous cases, the true cause is both technical and legal, namely the inconsistency between title documents, the situation on the ground, the cadastral records and the land book entries. Cadastral disputes arise where there are overlaps of surfaces, erroneous measurements, incomplete identification of buildings, incorrect transcriptions in the land book, or discrepancies between the scriptural location and the actual location on the ground. In such situations, the useful recovery of the asset means not only obtaining a judgment, but also aligning the legal documentation with the physical reality of the property. Law no. 7/1996 governs the regime of cadastre and land registration, while in parallel the Civil Code establishes the obligation of boundary demarcation between neighbouring landowners. It follows that the holder of a title deed may be prevented from exercising the right of ownership in Romania in full, not because the right is missing, but because the boundary is not correctly established or because the land book registration does not reflect reality. In many such files, the cadastral component becomes part of a wider real estate claim in Romania, since the legal title and the technical identification of the asset must ultimately converge.
In cases concerning land disputes, boundary demarcation serves to reconstruct the boundary line and to fix the corresponding markers, while where incorrect registrations or the effects of inopposable acts exist, successive rectifications of cadastral and land book records may become necessary. If the discrepancy concerns only the existence or the extent of a right and there is not yet the premise for an action in performance, one may also discuss an action for declaration of rights, but this cannot replace revendication or rectification where the law offers a direct remedy. In practice, location disputes often combine with elements of co-ownership or joint ownership, especially where a courtyard, land parcel or building is used by several holders without a clear delimitation of shares. Such cases often evolve into procedural forms equivalent to a partition action in Romania, particularly where the technical uncertainty prevents the practical exercise of the right and where a prior partition agreement in Romania is either absent or incapable of clarifying the use and limits of the asset.
If the parties have already attempted an amicable division, the court will verify the existence of a partition deed or an equivalent arrangement. If such documents are missing or unclear, the conflict may evolve into court partition proceedings or into a genuine claim for exit from indivision. On the other hand, if the parties reach an agreement, an amicable partition may represent an efficient solution for bringing the state of indivision to an end, provided that the delimitation of assets and shares is compatible with cadastral data and with the land book regime. In all these cases, the simple holding of a title deed is insufficient if the technical situation of the property remains unclear, because the concrete exercise of the right of ownership in Romania also depends on the accuracy of the legal and cadastral representation of the immovable asset. The Cadastre Law establishes the framework for land registration publicity, while the Civil Code requires the participation of owners in boundary demarcation. Taken together, these rules explain why boundary and land book disputes must be addressed simultaneously from both a technical and a legal perspective. Where indivision is involved, the court may ultimately need to resort to judicial partition in Romania, to examine a pending partition action in Romania, or to verify whether a valid partition agreement in Romania can still resolve the dispute without full adjudication.
Enforcement of the preliminary sale and purchase agreement–The judgment serving as an authentic instrument and disputes with real estate developers
In recent real estate practice, a distinct category of disputes concerns the recovery of an immovable property promised through a preliminary sale agreement, especially in relationships with real estate developers or with sellers who refuse to conclude the final agreement. From a legal standpoint, the bilateral promise of sale does not in itself transfer ownership, but it creates the obligation to conclude the promised agreement in the future. When one of the parties unjustifiably refuses to complete the authentic deed, Article 1669 of the Civil Code allows the other party to request the court to render a judgment substituting for the agreement, provided that all other validity requirements are met and the action is brought within the statutory time limit. In this context, the file often becomes a contractual real estate claim in Romania, because the promised buyer seeks to transform a contractual expectation into an enforceable proprietary position protected under Romanian law.
In such files, verification of the clauses of the preliminary sale agreement is essential: the exact identification of the asset, the price, time limits, construction obligations, the stage of authorisations, acceptance of works, the tax position and any suspensive conditions must all be analysed. In numerous disputes with developers, the disagreement is not limited to the refusal to sign the final agreement, but concerns additional claims related to VAT, unilateral price changes, delays in construction, the impossibility of individualising the asset, or failure to comply with the promised characteristics. Depending on the circumstances, the remedy may consist either in specific performance of the obligation undertaken through the preliminary sale agreement, or in rescission, damages or even the annulment of the sale-purchase agreement, if a subsequent deed affected by legal defects has meanwhile been concluded. Precisely for this reason, a prior contractual review comparable to a due diligence report in Romania is often indispensable in order to determine whether the buyer may obtain performance, termination, damages or a judicial remedy substituting for the authentic deed.
If the interested party obtains a final judgment, the enforcement of that judgment may then continue, where appropriate, through enforcement proceedings in Romania, and in matters concerning the delivery of immovable assets the Code of Civil Procedure regulates the mechanism of eviction and effective transfer of possession. Thus, where the debtor does not comply voluntarily with the judgment or does not vacate the property, enforcement proceedings in Romania intervene as the means by which the creditor may pursue the effective realisation of the right recognised by the court. In practice, this means that the recovery of an immovable property does not end with the delivery of the judgment, but may continue until the actual transfer of the asset and, where appropriate, until the registration of the acquired right in the land book. It is precisely here that the link between the contractual stage and the enforcement stage becomes apparent: a dispute arising from a preliminary sale agreement may evolve, if the debtor persists in the refusal, into a case in which enforcement proceedings in Romania become indispensable for the concrete realisation of the right of ownership in Romania. In this phase, the practitioner may also need to assess whether an eviction notice in Romania is required against the occupant, since the practical recovery of the property may depend on the prior communication and execution of an eviction notice in Romania under the rules governing delivery of immovable property.
The wave of wind and solar projecs transactions in Romania: Legal stages and specific procedures
„In the matter of recovering an immovable property, choosing the appropriate action, correctly relying on a preliminary sale agreement, verifying a title deed and making proper use of the available procedural avenues, including measures against an administrative decision or the use of enforcement proceedings in Romania, must be approached carefully in order to avoid the loss of time limits, the filing of an inadmissible action, or the preservation of unclear legal situations regarding the asset.” stated Dr. Radu Pavel, Managing Partner of the Romanian Law Firm Pavel, Margarit and Associates.
In conclusion, the recovery of an immovable property in Romania is a complex procedure, whether it concerns the restitution of unlawfully taken properties and the challenge of administrative decisions before ANRP in Romania, the revendication of an asset on the basis of a title deed, the resolution of land disputes, the clarification of a joint ownership or co-ownership situation, the completion of an amicable partition, of a court partition, of a partition deed or of a claim for exit from indivision, the use, where admissible, of an action for declaration of rights, or the enforcement of a preliminary sale agreement and, where appropriate, the bringing of an action for annulment of a sale-purchase agreement. The effective recovery of the asset may involve both the merits stage and enforcement proceedings in Romania, and the protection of the right of ownership in Romania requires the correct choice of legal instrument, depending on the relationship between deeds, possession, land registration publicity and the obligations assumed by the parties. In this broader framework, the legal solution may also depend on whether the file requires judicial partition in Romania, a pending partition action in Romania, a valid partition agreement in Romania, or the communication of an eviction notice in Romania in order to secure actual possession.
Note. Pavel, Margarit and Associates Romanian Law Firm is one of the top law firms in Romania, providing high-quality legal services. The firm’s clients include multinational and domestic companies of great magnitude. In 2026, the law firm’s success stories brought it international recognition from the most prestigious international guides and publications in the field. As a result, Pavel, Margarit and Associates Law Firm ranked 3rd in Romania in the Legal 500’s ranking of business law firms with the most relevant expertise. The law firm is internationally recognized by the IFLR 1000 Financial and Corporate 2026 guide. Additionally, Pavel, Margarit and Associates Law Firm is the only law firm in Romania recommended by the international director of Global Law Experts in London in the Dispute Resolution practice area.

French version
Dr. Radu Pavel, Avocat Coordonnateur du cabinet d’avocats roumain Pavel, Margarit et Associés, souligne que la récupération d’un bien immobilier doit être analysée avec une attention particulière, dès lors que les démarches juridiques diffèrent selon la nature du droit affecté, l’existence ou l’absence d’un titre de propriété valable, la situation juridique de l’immeuble et la voie procédurale pouvant être utilisée concrètement. Selon lui, la complexité de telles affaires ne se limite pas à la simple introduction d’une action en justice, mais suppose une analyse juridique détaillée des titres de propriété, de la documentation cadastrale, des inscriptions au livre foncier, des actes administratifs émis dans le cadre de la procédure de restitution, ainsi que des rapports contractuels nés d’avant-contrats de vente ou d’actes translatifs contestés.
Dans ce contexte, la vérification de l’historique juridique de l’immeuble, de son mode d’acquisition, de l’éventuelle superposition de droits, des situations de copropriété, des discordances entre la situation scripturale et la situation de fait, ainsi que des voies de recours légales applicables, devient essentielle pour établir une stratégie juridique adéquate. De même, la corrélation des étapes administratives et judiciaires, la formulation des demandes appropriées, la conduite du probatoire, la contestation des mesures illégales et, le cas échéant, la valorisation des droits au stade de l’exécution forcée sont déterminantes pour protéger les intérêts de la personne habilitée, afin qu’une situation juridique incertaine concernant un immeuble ne se transforme pas en une perte patrimoniale supplémentaire.
Le marché de l’immobilier en Roumanie génère de manière constante des litiges relatifs à la restitution de biens pris abusivement, à la revendication de terrains ou de constructions, à la rectification de la situation juridique figurant au livre foncier ou à l’exécution des obligations assumées par des promesses de vente. En droit roumain, la récupération d’un bien immobilier ne constitue pas une procédure unique, mais un ensemble de mécanismes juridiques distincts, qui dépendent de la nature du droit atteint, de l’existence ou de l’absence d’un titre de propriété, de la manière dont le droit de propriété a été violé et de la voie procédurale appropriée, qu’elle soit fondée sur la Loi n° 10/2001, la Loi n° 165/2013, le Code civil, la Loi n° 7/1996 sur le cadastre et la publicité immobilière ou le Code de procédure civile.
En pratique, peuvent être pertinentes aussi bien les procédures de restitution et d’indemnisation que les actions en revendication, les demandes de rectification du livre foncier, les actions en bornage, les opérations de partage, l’exécution en nature ou, selon le cas, l’action en constatation lorsque la loi ne permet que l’établissement de l’existence ou de l’inexistence d’un droit. Dans un tel contexte, chaque litige immobilier en Roumanie requiert une analyse précise, ainsi qu’un véritable conseil juridique en immobilier en Roumanie. Le présent article analyse la récupération des immeubles pris abusivement, l’action en revendication immobilière, les litiges de cadastre et de bornage, ainsi que l’exécution d’un avant-contrat de vente et d’autres aspects relatifs à la récupération d’un bien immobilier.
Récupération des immeubles pris abusivement–Procédure de restitution, indemnités accordées par l’ANRP et litiges fondés sur la Loi no 10/2001
La récupération des immeubles pris abusivement repose principalement sur la Loi n° 10/2001, complétée par le Code civil, qui consacre la règle de la restitution en nature et, lorsque celle-ci n’est plus possible, institue des mesures réparatrices par équivalent. Le régime juridique de ces dossiers suppose l’analyse de la prise abusive, de la qualité de personne habilitée, de la transmission des droits et des documents établissant l’ancien titre de propriété. Dans de nombreuses situations, la procédure administrative a été suivie de manière partielle ou non uniforme, tandis que les dossiers ont été résolus par l’émission de décisions de compensation en points défavorables par la CNCI, dans le cadre du mécanisme administré par l’ANRP. Dans le domaine de l’immobilier en Roumanie, ce type de dossier dépasse souvent la simple logique administrative et se transforme en véritable contentieux patrimonial portant sur la reconstitution du droit et sur la preuve du titre antérieur.
En pratique, le litige surgit fréquemment lorsque la décision administrative fixe un nombre de points inférieur à la valeur réelle de l’immeuble au regard des données pertinentes du dossier, de la catégorie d’usage ou des caractéristiques de la construction et du terrain. Dans une telle hypothèse, le titulaire ne se trouve pas dépourvu de protection, puisqu’il peut former une contestation contre la décision de l’ANRP, en sollicitant du tribunal l’annulation ou la modification de l’acte administratif et l’émission d’une nouvelle décision conforme à la situation juridique et factuelle du bien. Le litige ne porte pas uniquement sur le montant de l’indemnisation, mais également sur la délimitation du droit reconnu, sur l’étendue des quotes-parts, sur l’identification de l’immeuble et sur la correcte valorisation des pièces du dossier administratif. C’est précisément pour cette raison que les dossiers de restitution imposent une analyse attentive de l’ancien titre de propriété, des actes de prise, de la documentation d’archives et de la manière dont la CNCI a interprété les données du dossier. Dans ce type de litige immobilier en Roumanie, le conseil d’un avocat immobilier en Roumanie devient souvent essentiel afin de structurer correctement la preuve et de contester utilement la décision administrative.
Lorsque l’immeuble ne peut plus être restitué en nature, le justiciable doit surveiller non seulement l’existence d’une décision, mais aussi sa légalité, et la contestation de la décision de l’ANRP devient alors la voie par laquelle il peut obtenir le réexamen de la mesure réparatrice et, le cas échéant, la majoration du nombre de points accordés. En outre, si le dossier implique d’anciens copropriétaires ou des héritiers, la question peut aussi prendre une dimension liée à la copropriété, et la fixation des quotes-parts peut influencer tant l’étendue du droit reconnu que la valeur des mesures compensatoires. Dans toutes ces hypothèses, demeure essentielle la démonstration de la continuité du droit et de l’existence d’un titre de propriété propre à soutenir la demande de restitution ou d’indemnisation. La loi reconnaît que les personnes dont les immeubles ont été pris sans titre valable conservent leur qualité de propriétaire, et cet élément est fondamental pour la défense du droit de propriété devant l’autorité administrative et devant le tribunal. À ce stade, l’intervention d’un avocat en droits de propriété en Roumanie et d’un professionnel en conseil juridique en immobilier en Roumanie permet souvent de replacer le dossier dans son cadre exact, tant sur le terrain du droit de propriété que sur celui de la preuve.
Action en revendication immobilière–Comparaison des titres de propriété et récupération des terrains, logements ou quotes-parts détenus illégalement
L’action en revendication immobilière constitue le moyen classique par lequel le propriétaire non possesseur demande la condamnation du possesseur non propriétaire à restituer le bien. Dans ce type d’affaires, le tribunal examine l’existence et la force juridique de chaque titre de propriété et, lorsque deux parties prétendent détenir des droits concurrents sur un même bien, la solution se construit par la comparaison des titres et par la vérification du mode d’acquisition. En pratique, ces causes apparaissent fréquemment en matière de litiges fonciers, dans des conflits relatifs aux limites de possession, à des terrains attribués successivement, à des surfaces occupées sans droit, à des appartements ou maisons dont une quote-part est détenue illégalement ou dans des situations où une même unité de logement a été transmise successivement dans des conditions différentes. Dans la pratique de l’immobilier en Roumanie, un tel conflit représente souvent un litige immobilier en Roumanie pour lequel le conseil d’un avocat immobilier en Roumanie s’avère décisif dès l’analyse initiale des titres.
Du point de vue du Code civil, la revendication protège la substance même du droit de propriété, et le demandeur doit démontrer non seulement l’existence de son droit, mais également le fait que le défendeur détient l’immeuble sans titre opposable. Là où le bien est détenu sur le fondement d’un titre de propriété contesté, la demande peut être assortie d’un chef relatif à l’annulation du contrat de vente immobilière, si la transmission a été réalisée en violation de la loi, en fraude du titulaire du droit ou à l’égard d’un bien qui ne pouvait être valablement aliéné. Dans cette matière, le raisonnement doit être construit avec la rigueur d’un avocat en droits de propriété en Roumanie, mais aussi avec l’expérience d’un avocat en litige immobilier en Roumanie, car la revendication suppose une appréciation précise de l’opposabilité des actes et de l’antériorité des droits.
Dans d’autres situations, le conflit juridique ne porte pas sur l’intégralité du droit de propriété, mais uniquement sur une quote-part idéale, ce qui conduit la discussion vers les notions de propriété commune et de copropriété, l’action en revendication devant alors être complétée, selon le cas, par des démarches de délimitation des quotes-parts, de partage ou de rectification des inscriptions. Si l’état d’indivision persiste et que le bien ne peut être exploité normalement, un partage judiciaire en Roumanie peut devenir nécessaire, surtout lorsque les parties ne parviennent pas à un accord amiable. Dans de telles affaires, le juge peut analyser l’existence d’un acte de partage déjà conclu, sa validité et ses effets sur le bien litigieux. Lorsqu’aucun accord n’existe entre les titulaires, la sortie d’indivision peut être obtenue par voie judiciaire, et le Code civil consacre le caractère imprescriptible de l’action en partage, ce qui confère une importance particulière au partage des biens en Roumanie dans les litiges de copropriété.
Dans certaines hypothèses limitées, le titulaire peut recourir à l’action en constatation, mais seulement lorsqu’il ne dispose pas d’une action ouverte en réalisation du droit. Autrement dit, si le droit peut être directement valorisé par une revendication, par un partage ou par une rectification, la simple constatation n’est pas admissible. En pratique, pour récupérer des quotes-parts ou une surface déterminée d’un bien commun, il faut déterminer si le litige relève d’un conflit foncier, d’une situation de copropriété, d’une propriété commune ou de l’exécution d’un rapport contractuel, car le remède procédural diffère. Le Code civil régit à la fois l’obligation de bornage entre voisins et l’action en revendication, tandis que le Code de procédure civile n’admet l’action en constatation qu’en l’absence d’une autre voie de réalisation du droit. En pratique, le partage des biens en Roumanie et le partage judiciaire en Roumanie doivent être envisagés avec méthode, à la lumière d’un véritable conseil juridique en immobilier en Roumanie, afin d’éviter le choix d’une action inadaptée.
Litiges de cadastre et de bornage–Clarification des limites de propriété et remède aux discordances de la documentation cadastrale
Toute impossibilité d’usage d’un immeuble ne provient pas nécessairement de l’absence du droit. Dans de nombreux cas, la cause réelle est à la fois technique et juridique, à savoir la discordance entre les actes de propriété, la situation sur le terrain, les données cadastrales et les inscriptions du livre foncier. Les litiges de cadastre apparaissent lorsqu’il existe des chevauchements de surfaces, des mesurages erronés, des identifications incomplètes des constructions, des transcriptions fautives au livre foncier ou des écarts entre l’emplacement scriptural et l’emplacement réel. Dans de telles situations, la récupération utile du bien ne signifie pas seulement l’obtention d’un jugement, mais aussi l’alignement de la documentation juridique sur la réalité physique de l’immeuble. La Loi n° 7/1996 régit le cadastre et la publicité immobilière, tandis que le Code civil consacre en parallèle l’obligation de bornage entre propriétaires de terrains voisins. Dans la pratique de l’immobilier en Roumanie, ces conflits se rencontrent souvent à l’intersection du droit de propriété et des questions techniques, raison pour laquelle l’avis d’un avocat en droit de la construction en Roumanie peut également s’avérer utile lorsque la configuration du bien ou l’implantation des constructions jouent un rôle central.
Dans les affaires relatives aux litiges fonciers, le bornage a pour fonction de reconstituer la limite et de fixer les signes correspondants, tandis que, là où existent des inscriptions erronées ou les effets d’actes inopposables, des rectifications successives des registres cadastraux et tabulaires peuvent s’imposer. Si la discordance ne porte que sur l’existence ou l’étendue d’un droit et qu’il n’existe pas encore les conditions d’une action en réalisation, il peut aussi être question d’une action en constatation, sans que celle-ci puisse toutefois se substituer à la revendication ou à la rectification lorsque la loi offre une voie directe. En pratique, les litiges d’implantation se combinent souvent avec des aspects de copropriété ou de propriété commune, surtout lorsqu’une cour, un terrain ou une construction sont utilisés par plusieurs titulaires sans délimitation claire des quotes-parts. Dans un tel cadre, un conseil juridique en immobilier en Roumanie pertinent et l’intervention d’un avocat en droits de propriété en Roumanie permettent d’identifier la voie procédurale réellement adaptée.
Si les parties ont déjà tenté un partage amiable, le tribunal vérifiera l’existence d’un acte de partage ou d’un accord équivalent. Si de tels documents font défaut ou demeurent imprécis, le conflit peut évoluer vers un partage judiciaire en Roumanie ou vers une véritable demande de sortie d’indivision. À l’inverse, si les parties parviennent à un accord, un partage volontaire peut constituer une solution efficace pour mettre fin à l’indivision, à condition que la délimitation des biens et des quotes-parts soit compatible avec les données cadastrales et avec le régime du livre foncier. Dans toutes ces hypothèses, la simple détention d’un titre de propriété n’est pas suffisante si la situation technique du bien reste incertaine, car l’exercice concret du droit de propriété dépend également de l’exactitude de la représentation juridique et cadastrale du bien. Sous cet angle, le partage des biens en Roumanie suppose souvent, avant tout, une clarification technique préalable, et le conseil d’un avocat immobilier en Roumanie devient particulièrement utile lorsque l’indivision se superpose à des erreurs cadastrales.
Exécution de l’avant-contrat de vente–Le jugement valant acte authentique et les litiges avec les promoteurs immobiliers
Dans la pratique immobilière récente, une catégorie distincte de litiges concerne la récupération d’un immeuble promis par un avant-contrat de vente, surtout dans les rapports avec les promoteurs immobiliers ou avec des vendeurs qui refusent de conclure le contrat définitif. D’un point de vue juridique, la promesse synallagmatique de vente ne transfère pas, à elle seule, la propriété, mais crée l’obligation de conclure ultérieurement le contrat promis. Lorsqu’une des parties refuse sans justification de passer l’acte authentique, l’article 1669 du Code civil permet à l’autre partie de demander au tribunal de prononcer un jugement valant contrat, à condition que toutes les autres exigences de validité soient remplies et que l’action soit introduite dans le délai légal. Dans un tel dossier, l’intervention d’un avocat en droit des contrats en Roumanie ou d’un avocat spécialisé en contrats en Roumanie est particulièrement importante, l’opération relevant à la fois du droit des obligations et de l’immobilier en Roumanie.
Dans ce type de dossiers, la vérification des clauses de l’avant-contrat de vente est essentielle: doivent être analysés l’identification exacte du bien, le prix, les délais, les obligations de construire, le stade des autorisations, la réception, la situation fiscale et les éventuelles conditions suspensives. Dans de nombreux litiges avec les promoteurs, le différend ne se limite pas au refus de signer le contrat définitif, mais porte sur des prétentions supplémentaires liées à la TVA, à des modifications unilatérales du prix, à des retards dans l’édification, à l’impossibilité d’individualiser le bien ou au non-respect des caractéristiques promises. Selon les circonstances, le remède peut consister soit en l’exécution en nature de l’obligation assumée par l’avant-contrat de vente, soit en la résolution, en des dommages-intérêts ou même en l’annulation du contrat de vente immobilière, si un acte ultérieur entaché de vices de légalité a entre-temps été conclu. Dans un tel litige immobilier en Roumanie, le rôle d’un avocat en droit de la construction en Roumanie peut également devenir pertinent lorsque le différend concerne le stade d’exécution des travaux, tandis que le conseil d’un avocat immobilier en Roumanie demeure indispensable pour l’analyse des obligations liées au bien.
Si la partie intéressée obtient un jugement définitif, sa valorisation peut ensuite se poursuivre, le cas échéant, par la procédure d’exécution en Roumanie, tandis qu’en matière de remise de biens immeubles, le Code de procédure civile régit le mécanisme de l’évacuation et de la mise effective en possession. Ainsi, lorsque le débiteur n’exécute pas volontairement le jugement ou ne libère pas le bien, intervient la procédure d’exécution en Roumanie, par laquelle le créancier peut poursuivre la réalisation effective du droit reconnu. En pratique, cela signifie que la récupération d’un immeuble ne s’arrête pas à l’obtention du jugement, mais peut se poursuivre jusqu’à la remise effective du bien et, le cas échéant, jusqu’à l’inscription du droit acquis au livre foncier. C’est précisément ici que se manifeste le lien entre la phase contractuelle et la phase d’exécution: un litige né d’un avant-contrat de vente peut évoluer, si le débiteur persiste dans son refus, vers une affaire dans laquelle la procédure d’exécution en Roumanie devient indispensable à la réalisation concrète du droit de propriété. Dans cette étape, l’intervention d’un avocat en exécution forcée en Roumanie est souvent déterminante pour passer d’un droit reconnu par jugement à une possession effectivement obtenue.
„En matière de récupération d’un immeuble, le choix de l’action appropriée, la correcte valorisation d’un avant-contrat de vente, la vérification d’un titre de propriété et l’utilisation adéquate des voies procédurales, y compris des mesures dirigées contre une décision administrative ou de la procédure d’exécution en Roumanie, doivent être abordés avec attention afin d’éviter la perte de délais, l’introduction d’une action irrecevable ou le maintien de situations juridiques incertaines concernant le bien”, a déclaré le Dr. Radu Pavel, Avocat Coordonnateur du Cabinet d’avocats en Roumanie Pavel Margarit et Associés. Cette observation vaut tout particulièrement dans les opérations relevant de l’immobilier en Roumanie, où l’erreur de qualification procédurale peut compromettre l’ensemble de la stratégie de récupération.
En conclusion, la récupération d’un immeuble en Roumanie constitue une procédure complexe, qu’il s’agisse de la restitution d’immeubles pris abusivement et de la contestation d’une décision de l’ANRP en relation avec la CNCI, de la revendication d’un bien sur la base d’un titre de propriété, de la résolution de litiges fonciers, de la clarification d’une situation de propriété commune ou de copropriété, de la réalisation d’un partage volontaire, d’un partage judiciaire en Roumanie, d’un acte de partage ou d’une demande de sortie d’indivision, du recours, lorsqu’elle est admissible, à l’action en constatation, ou de l’exécution d’un avant-contrat de vente et, le cas échéant, de l’introduction d’une action en annulation du contrat de vente immobilière. La récupération effective du bien peut impliquer à la fois la phase au fond et la procédure d’exécution en Roumanie, tandis que la défense du droit de propriété suppose le choix correct de l’instrument juridique, en fonction du rapport entre les actes, la possession, la publicité foncière et les obligations assumées par les parties. Dans cette logique, le partage des biens en Roumanie, le partage judiciaire en Roumanie et plus largement tout litige immobilier en Roumanie doivent être appréhendés dans leur contexte procédural exact.
Note. Le Cabinet d’avocats roumain Pavel Margarit and Associates a pour clients des entreprises étrangères, des sociétés locales de premier plan et des particuliers à haut revenu. En 2026, les succès du Cabinet d’avocats roumain ont été reconnus par les guides et publications internationaux les plus prestigieux. Le Cabinet a été classé 3e en Roumanie par la publication Legal 500. Le Cabinet d’avocats roumain est également reconnu par le guide financier et corporatif IFLR 1000 2026. Le Cabinet d’avocats roumain Pavel, Margarit & Associates est également le seul Cabinet d’avocats en Roumanie recommandé par le Directeur de Global Law Experts à Londres dans le domaine du règlement des litiges.

Notă. Toate articolele Societății de avocatură Pavel, Mărgărit & Asociații în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
































