Bursa – transparența și mitul „vânzării țării”. Corespondență de la Prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi (Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite, partener al Jurnalul Bucureștiului – publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)
Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
În ultimele luni, tema listării la bursăa fost prezentată în spațiul public aproape ca un act de trădare națională, iar ideea că statul„vinde țara” a devenit unul dintre cele mai folosite slogane politice. Totuși, dincolo de discursurile emoționale, realitatea economică este mai nuanțată:listarea la bursă nu înseamnă automat pierderea controlului asupra companiilor strategice, ci poate însemna transparență, investiții și accesul cetățenilor români la acționariat.Interesant este și faptul că unii dintre cei mai vocali critici ai listărilor bursiere sunt,în același timp, investitori activi pe piața de capital, beneficiind chiar de creșterea valorii companiilor listate.
Petrișor Peiu,de exemplu, arhitectul principal al moțiunii de cenzură care a acuzat Guvernul Bolojan că „vinde țara” printr-o listare netransparentă la bursă, este el însuși un investitor important la bursă, având potrivit declarațiilor publice și presei economice un portofoliu estimat între 1,5 și 2 Mil€ cu dețineri semnificative la companii precum Banca Transilvania,Petrom, Romgaz sau Hidroelectrica.
Ipocrizia acestuia devine evidentă prin prisma unor aspecte concrete:
Portofoliu impresionant la companii de stat. Peiu deține acțiuni în valoare de peste 1,5 Mil€ la companii precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica (unicul producător de energie de origine nucleară din Romania), Transgaz, Petrom și Banca Transilvania.
Dublu standard clar. Practica pieței de capital pare acceptabilă și profitabilă atunci când îi generează dividende lui Peiu și oportunități de investiții. Însă aceeași practică a devenit „vânzarea țării” în discursul politic, atunci când PSD și AUR au avut nevoie de un pretext pentru moțiunea de cenzură
Poziția ambiguă față de listare.Peiu afirmă că nu se opune listării în sine, ci metodelor „obscure” și netransparente cum ar fi plasamentul accelerat privat. În realitate, această poziție sofisticată pare să ignore faptul că statul român a mai folosit cu succes plasamentele private, inclusiv prin Fondul Proprietatea.
Ascensiunea averii din piața de capital. Chiar și fără a tranzacționa, portofoliul lui Peiu s-ar fi apreciat semnificativ datorită creșterii indicelui BET (Bucharest Exchange Trading-principalul indice al Bursei de Valori București)cu 60% în 2025 și 20% în 2026. Această realitate contrastează foarte tare cu retorica conform căreia listările ar fi dăunătoare interesului național.
Argumentația domnului Peiupare a fi una strict utilitară:piața de capital este bună atunci când îi servește propriilor interese financiare, dar rea atunci când a putut fi folosită ca instrument politic împotriva unui guvern pe care a dorit să îl demită. Exact această contradicție dintre „domnul investitor Peiu” și „domnul politician Peiu” reprezintă culmea ipocriziei. Această „listare la bursă”,de care tot auzim, poate părea cea complicat pentru mulți oameni sau rezervat doar economiștilor. În realitate, lucrurile sunt destul de simple.
Listarea la bursă înseamnăcă o companie devine deschisă investițiilor publice. Adică o parte din acțiunile companiei poate fi cumpărată de cetățeni, fonduri de investiții sau fonduri de pensii, prin intermediul bursei de valori. Asta nu înseamnă că statul pierde controlul companiei sau că aceasta este „vândută la străini”, cum se spune adesea pe ton cât mai alarmist. De cele mai multe ori, statul păstrează pachetul majoritar de acțiuni și controlul deciziilor importante.
Listarea la bursă înseamnă transparență.O companie listată nu mai poate funcționa „în spatele ușilor închise”. Ea este obligată să prezinte periodic situația financiară, investițiile făcute, datoriile, profitul și planurile de viitor. Practic, o dată la câteva luni, compania trebuie să spună public câți bani a încasat, cum au fost ei cheltuiți, ce proiecte are și ce riscuri există.Această transparență reduce abuzurile și obligă conducerea să fie mai responsabilă.
Înseamnă guvernanță și management profesionist. Investitorii nu își pun banii într-o companie condusă haotic sau politic. De aceea, firmele listate sunt presate să aducă profesioniști la conducere, oameni care știu să administreze eficient și să răspundă pentru rezultatele lor.Pe bursă contează performanța, nu relațiile de partid.
Statul poate păstra controlul companiei. Una dintre cele mai răspândite manipulări este ideea că listarea înseamnă „vânzarea țării”. Nimic mai fals. De regulă, se listează un procent din acțiuni, de exemplu 10%, 15% sau 20%. Statul poate păstra peste 50% din companie și controlul deciziilor strategice. Diferența este că o mică parte din companie devine accesibilă investitorilor, iar compania obține capital pentru dezvoltare.
Pot investi și fondurile de pensii românești.Când o companie importantă este listată la bursă, fondurile de pensii din România pot și ele investi în ea. Asta înseamnă că banii economisiți pentru pensiile românilor pot contribui la dezvoltarea economiei locale și pot produce profit pe termen lung. Cu alte cuvinte, românii pot beneficia indirectde succesul acestor companii.
Orice cetățean poate deveni acționar.Bursa nu este doar pentru milionari. Orice cetățean român poate cumpăra acțiuni, chiar cu sume relativ mici.Astfel, oamenii obișnuiți pot deveni, într-o anumită măsură, coproprietari ai unor companii importante. În multe din țările dezvoltate, investițiile la bursă reprezintă o metodă normală de economisire și participare la economie.
Companiile pot atrage bani pentru investiții fără a depinde de bugetul statului.Un mare avantaj al listării este că firma poate obține bani de la investitori pentru modernizare, tehnologizare, extindere sau investiții noi. Asta înseamnă mai puțină presiune pe bugetul publicși mai puține situații în care contribuabilii trebuie să acopere pierderile unor companii prost administrate.
Listarea la bursănu este un pericol,ci un instrument modern de dezvoltare economică.Ea poate aduce mai multă transparență, management mai bun, investiții și posibilitatea ca românii să participe direct la economia țării.Desigur, orice listare trebuie făcută corect, transparent și în interesul cetățenilor. Dar ideea în sine nu are nimic de a face cu „vânzarea țării”, este deschiderea unor companii către reguli mai clare și către investiții care pot ajuta dezvoltarea lor pe termen lung.
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.