Acasă Educație & Învățământ Dr. biolog Péter Lengyel (expert în conservarea biodiversității): „Arborele Genealogic al Tuturor Viețuitoarelor”

Dr. biolog Péter Lengyel (expert în conservarea biodiversității): „Arborele Genealogic al Tuturor Viețuitoarelor”

De către

Thomas Csinta, Chief Editor J-B (Journal of Bucharest), Private investigator & Press attached OADO (Organization for Human Defence-United Nations-Ecosoc) Paris

20 martie 2023

712

Înțelegerea paternurilor de diversitate este posibilă doar în lumina teoriei evoluționiste, apte de a percepe corelația dintre variatele date produse de observațiile faptice. Pentru naturaliști este evident că toate ființele care au existat și există pe Planetă, împreună cu cele care vor exista în mod natural, sunt înrudite între ele. Constatarea asta o poți face pe baze morfologice, de anatomie comparată, paleontologice, biochimice, genetice, etologice șamd. Ai de a face cu un uriaș arbore filogenetic, o schiță care se bazează pe genealogia tuturor viețuitoarelor; la bază, în urmă cu circa 3,8 miliarde de ani, are o entitate inițială primordială, apoi se ramifică în fel și chip, în trunchiuri separate, în crengi groase, în crengi mai subțiri, în ramuri.

La vârful ramificațiilor există speciile actuale, grupate în categorii de variate feluri, pe familii, ordine, clase, încrengături, regnuri. Speciile actuale sunt vârfurile de azi ale nenumăratelor ramuri ale unicului arbore genealogic care a evoluat pe acestă Planetă. Unele filiere evolutive au dispărut pe traseu, nu doar specii ci și familii, ordine șamd, astfel că ele nu mai au nici un reprezentant actual; vârfurile acelor ramuri nu ajung la orizontul de timp al erei actuale. Unele grupe au avut radiații adaptative în paleozoic, altele în mezozoic șamd, dar acum ele sunt reprezentate doar de amintiri, fosile. Fosilele sunt atât strămoșii formelor actuale, cât și forme care au existat cândva, dar au dispărut fără a lăsa urmași. Pe arborele genealogic, diferitele ramuri prezintă diferențe mari în privința numărului de ramificări, a vitezei cu care se transformă diferitele linii filetice, a stabilității altora, a dispariției unora dintre ele șamd.

De unde vine idea de arbore filogenetic? Observarea cintezelor (mockingbirds) de pe insulele Galapagos, diversificate dar asemănătoare, a făcut posibilă înțelegerea de către Charles Darwin a faptului că ele provin din strămoși comuni, care au venit de pe continentul sud-american, învecinat.

De aici nu a fost departe extrapolarea la ideea că toate păsările cântătoare au un strămoș comun, sau că toate mamiferele au un strămoș comun, toate vertebratele au strămoș comun… și până la urmă, toate vietățile au un strămoș comun unic. Darwin a înțeles existența unui arbore genealogic-filogenetic, cu crengi și ramificații, vârful ramurilor fiind speciile actuale.

Teoria evoluționistă a lui Darwin a explicat esența numeroaselor constatări preexistente, atât din domeniul morfologiei comparate care constata existența unor organizări similare (bauplan) ale diferitelor tipuri de organisme, cât în privința biogeografiei, a taxonomiei etc. Studiile comparative ale diferitelor linii filetice au dus la crearea unor idei despre strămoșul lor comun, iar momentele când au fost găsite fosile ale acestor ființe despre care se știa că trebuie să existe, a fost o mare victorie a spiritului uman: în 1861 a fost descoperită prima fosilă de Archaeopteryx, cu caractere intermediare între păsări și reptile, care deși nu este neapărat urmașul comun, este apt la perfecție să arate cum trebuia acesta să fie.

Adică, spiritual uman a fost capabil să previzioneze existența acestei forme intermediare între reptile și păsări, a vietăților care existau pe vremea când reptilele dădeau naștere formelor aviare. Nenumărate alte forme de trecere au fost descoperite pe parcurs, azi noi având la dispoziție un arbore genealogic destul de detaliat, unii ar zice extrem de detaliat, care ne arată care a fost traseul transformărilor evolutive de la apariția vieții până la momentul actual.

Dr. biolog Peter Lengyel (expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii), este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la„ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.