Definiţii
Definiţia dată de Ciurea, Ionuţ (unul din experţii români în analiză grafologică) în articolul „Ce este analiza grafologică”, publicat pe blogul său, este aceasta:
„Analiza Grafologica este ştiinţa care decodifică acest limbaj şi care ne ajută să întelegem personalitatea din scris. Este un test de personalitate, intr-un fel. Şi încă unul dintre cele mai bune teste de personalitate pe care le-am întâlnit. Analiza Grafologică ţine atât de medicina cât si de psihologie. În mod cert, Analiza Grafologica este o ştiintă empirică prin excelenţă. Ea combină un studiu de factori fizici şi emoţionali în încercarea de a înţelege mai bine oamenii. În acelasi timp, nu există doi oameni la fel pe acest pamânt. La fel cum fiecare din noi are o voce diferită, amprente digitale diferite sau aspect fizic diferit, la fel fiecare din noi are un scris de mână diferit de al oricărui alt om.”
Pophal (1949), citat în Constantin (2007) investighează neuropsihic scrisul, mai ales tensiunea psihică dintre centrii motori cerebrali şi gesturile mâinii, care se produce în timpul scrisului.
“”Scrisul este nu numai o mişcare voluntară comandată de creier, ci şi o mişcare automatizată, a cărei regularitate se efectuează sub influenţa centrilor subcorticali. Pophal distinge în aceşti ultimi centri, pe de o parte, palidumul, “rezervorul mişcării”şi sursa detentei şi, pe de altă parte, striatum, care joacă rolul de frână, de inhibiţie”” (p.56).
Athanasiu (1996) detaliază:
„Scrisul constă în „mişcări automate ale braţului, mâinii şi degetului, trebuie considerat ca o gesticulaţie specială, ca o mimică a mâinii, de altminteri de mare fineţe şi precizie. Ca atare, scrisul are aceeaşi valoare expresivă a stărilor emoţionale şi a elementelor sufleteşti permanente, ca şi restul mişcărilor corpului. Dacă orice sentiment, tendinţă, stare sufletească şi chiar imagine vizuală şi auditivă are corespondenţe motrice precise (şi exemplificăm noi prin gestul de a duce la gură o ţigară, la un studiu efectuat, se observă că acesta diferă de la individ la individ, cel căruia îi place să vorbească gesticulând mişcări ample ale mâinii, la fel se va manifesta şi în a duce mâna la gură […]), din a căror evaluare se poate deduce tâlcul fenomenelor sufleteşti, cu atât mai mult va trebui să atribuim scrisului valoare de orientare în cunoaşterea vieţii lăuntrice”. (p.13).
Bagget (2005), fondatorul Handwriting University în SUA, pune la dispoziţia pasionaţilor de grafologie un inventar pe cartonaşe numite graphodecs. Cu ajutorul acestora, zeci de trăsături sunt exemplificate pentru o interpretare sumară..
Alexandrescu (2011) a demonstrat că nivelul şi stabilitatea stimei de sine măsurate grafologic, contribuie la valoarea psihometrică a probei elaborate:
“”1. Nivelul ridicat al stimei de sine indicat de poziţia barei de la „t” faţă de extremitatea superioară şi extremitatea inferioară a corpului literei. Cu cât bara de la „t” este mai ridicată, cu atât SEL este mai ridicat. Pentru observarea trăsăturii, se face o medie a ocurenţelor literei „t” scrisă de mână în text, de fiecare participant în parte. În baza de date, am notat cu o valoare de 2 nivelul stimei de sine scăzut, cu o valoare de 4 nivelul stimei de sine mediu spre scăzut, cu o valoare de 6 nivelul stimei de sine ridicat, iar cu o valoare de 8 nivelul stimei de sine perfect, ilustrat de plasarea barei chiar în vârful superior al literei. Această trăsătură a prezentat relevanţă statistică.
2. Stabilitatea stimei de sine indicată prin cât de mult variază poziţia între ocurenţele barei de la „t”. Spre exemplu, dacă urmărind nivelul stimei de sine, se constată o amplă variaţie a locului unde bara de la „t” se înregistrează, atunci cu cât mai amplă este variaţia şi cu atât mai instabilă este stima de sine. Cu cât mai fixă este poziţia în care se înregistrează la fiecare „t” bara, cu atât stima de sine este mai stabilă. Am notat cu o valoare de 2 variaţia de amploare maximă, cu 4 variaţia de amploare medie, cu 6 variaţia de amploare mică şi cu 8 absenţa variaţiei.”” (pp. 26-27)
Referinţe
Alexandrescu, Ştefan (2011a), Măsurarea psihometrică a stimei de sine (dizertaţie), Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti, rezumat aici.
Ciurea, Ionuţ (n.d.). Ce este analiza grafologică (post pe blog)
Pophal (1949), Ztut Psychophysiologie der Spannungseracheinungen in der Handschift, Greitenvertag, Rudolfstadt, apud Witkowki F., Psychopatologie et Ecriture, Masson, Paris, Milano, Barcelona, Mexic, 1990 pp.30-34, apud Constantin, R. (2007) Grafologie: Personalitatea în scris, Asab, Bucureşti, p. 56;
Athanasiu, A. (1996), Tratat de grafologie. Cunoaşterea personalităţii prin scris, Humanitas, Bucureşti, p. 13;
Baggett, B. (2005), How You Can Analyze Handwriting in Ten Minutes or Less, Handwriting University / Empresse Publishing, Dallas, Texas, USA;
Negru, M. (1999), Tratat practic de grafologie ştiinţifică, Pandora, Bucureşti, România, p. 63.
