Janina Ilie, Președinta Asociației OR pentru Educație-Cultură-Dezvoltare și Fundraising Manager al Federation of Jewish Communities in Romania (Project Manager at Federation of the Jewish Communities in Romania, experienced Project Manager with a demonstrated history of working in the religious institutions industry, Strong program and project management professional skilled in Nonprofit Organizations, Negotiation, Customer Service, Museums, and Discipleship 9-11 Sf. Vineri Street, 030202 Bucharest, Office Phone:+40213122284, Fax:+40213131028, Mobile: +40761683292/+40758065525)
Nota redacției
Holocaust este termenul care reprezintă cel mai mare masacru din istorie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când au fost asasinați circa 6 milioane de evrei de toate vârstele, majoritatea din Europa dar, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești” au fost persecutați și asasinați evrei și în Asia și nordul Africii, conform programului de exterminare a evreilor plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Între victime, s-au numărat 1,5 milioane de copii. Termenul de „Holocaust” se referă exclusiv la masacrarea evreilor, și nu la alte asasinate-fasciștii și acoliții lor au asasinat și ne-evrei, precum romi, polonezi, cetățeni sovietici și alte grupuri etnice slave, prizonieri de război, homosexuali, Martori ai lui Iehova, negri, adversari politici ai naziștilor și handicapați fizic și mintal Aktion T4. Se estimează că peste 200.000 de asasini ar fi comis crime asociate Holocaustului. Toate ramurile birocrației de stat în regimurile fasciste, sub coordonarea SS, cu îndrumări din partea conducerii Partidului Nazist au fost implicate în logistica și în punerea în aplicare a acestei politici criminale. Uciderile au fost comise în toată Europa ocupată de germani, precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor omului.
Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare denumită „Soluția Finală problemei evreiești”. În urma accederii la putere a lui Hitler, guvernul german a adoptat legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai cunoscute fiind Legile Nürnberg din 1935. Începând cu anul 1933, naziștii au început să pună la punct o rețea de lagăre de concentrare. După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și străini au fost înghesuiți în ghetouri. În 1941, când Germania a început să se pregătească să cucerească noi teritorii înspre est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat. Unități paramilitare specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât circa 2 milioane de evrei în execuții în masă în mai puțin de un an. În prima fază s-a folosit uciderea cu gloanțe, metodă considerată de eficiență scăzută pentru exterminarea unui popor deci, s-a trecut la transporturile cu Trenurile morții– vagoane de vite supra încărcate-spre lagărele de exterminare. Majoritatea celor care supraviețuiau călătoriei erau uciși sistematic prin camere de gazare și incinerare în cuptoare special concepute. Aceasta a continuat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa în aprilie–mai 1945.
Rezistența armată evreiască, deși a existat, a fost limitată. La revolta din ghetoul Varșovia din 1943 mii de luptători evrei neînarmați au rezistat patru săptămâni împotriva armatei naziste. Circa 20.000–30.000 de partizani evrei au luptat activ împotriva naziștilor și colaboratorilor acestora în Europa de Est, în Franța (în Rezistența Franceză, care a dus o campanie de gherilă atât împotriva naziștilor cât și împotriva autorităților franceze de la Vichy) și în alte locuri. Numai în Europa au fost menționate peste o sută de insurecții armate evreiești.
Notă. „Și ce dacă Hitler avea un cult pentru muzica lui Richard Wagner și Karl Orff sau adora compozitorii ruși Serghei Vasilievici Rahmaninov, Aleksandr Porfirievici Borodin, Piotr Ilici Ceaikovski, etc, dar arunci când afirma că „arta evreiască n-a existat niciodată” era, oare, neinformat, neștiutor sau necunoscător a tot ceea ce este frumos în artă. Sau poate avea o „slăbiciune” diabolică pentru ceva ceea ce era rău, stupid, virtual, realmente inexistent? Din păcate, spre ghinionul lui și din fericire spre binele omenirii, ambele „variante” au fost „necâstigatoare” pentru el. Pentru că oricum, Hitler și ideologia să rasială stupidă nu au adus decât nenorocire omenirii, înclusiv, lui însusi.”
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
