

Se spune că omul se „complace” între emoții și raționamente. Raționamentul este partea de cuget care îl menține pe individ în cadrul stabilit de un echilibru ce îi asigură echivalentul numit viață ca un produs al conlucrării/compromisului extremelor de dreapta sau de stânga ale felului său de a fi, iar emoția este sentimentul pe care-l trăiește la un apogeu sau perigeu al cedărilor reciproce mediei tributare ale acestora. Reținem că emoția/sentimentul devine astfel o capacitate graduală a intensității aplicării în cotidian a raționamentelor. Atunci când spunem, preocupați fiind de anumite stări ale gândirii în terțe situații conjuncturale, că trebuie să minimalizăm emoțiile și să revenim pe tărâmul raționamentelor lucide și reci, nu facem altceva decât să apreciem un anumit grad al trăirii emoționale, adică să ne coborâm la cea mai mică temperatură a ei, nicidecum să o părăsim definitiv.

Nu e corect a se considera emoția inferioară raționamentului. Ori, raționamentul este emotiv aflat în diverse trăiri tensionate ale emoției. Nu există raționament lipsit de emoție, așa cum nu există emoție irațională. Oricât de rațional s-ar considera pe sine omul, el întotdeauna se va găsi în una dintre stările emoționale ale raționalului. Există așadar un factor care determină diversificarea trăirilor emoționale ale raționamentului. Acesta nu poate fi decât legat nemijlocit de satisfacție (de plăcere).
Plăcerea emoțională este gradul superior al aflării omului în raționamente. De aceea emoția este superioară oricărui raționament, cu toate că nu putem face o distincție separată și specifică între ele, deosebirea fiind una de formă și nu una de fond. Din acest motiv nu trebuie să ne temem atunci când suntem conduși/preocupați în totalitate de emoții, căci ele reprezintă culmi ale raționamentelor trăite în cele mai incandescente stări/forme ale lor. A fi glacial/inert cu desăvârșire, adică a fi pur rațional și a nu ne supune emoțiilor nu este cea mai mare virtute a omului de altfel imposibil de realizat. Dimpotrivă, a fi emotiv, a trăi emoția din plin și a ne bucura de ea, este o mare virtute, pentru că toate cele vii din această lume cunosc emoțiile și se supun lor, omul fiind acela care le savurează în cea mai mare măsură și în toată plinătatea lor. Prin aceasta el se deosebește radical de toate celelalte viețuitoare.
Plăcerile pur fizice țin mai mult de satisfacerea necesităților biologice ale omului. Acestea alcătuiesc emoțiile inferioare. Ele sunt legate nemijlocit de raționamentele de natură pragmatică din categoria așa numitelor percepții somatice inferioare calculate la rece și puțin mobile. Cu cât omul se detașează mai mult de ele, ridicându-se în sferele superioare ale senzațiilor complexe, el cunoaște sentimentele emoțiilor de înaltă ținută sufletească, a așa numitelor percepții spirituale. Nu încape îndoială că raționamentele temperaturilor joase ale emoțiilor somatice sunt acelea la care ne cheamă să ne întoarcem cei mai mulți la actul pragmatic social, pe când adevăratele culmi ale simțirii, omul le atinge numai trăind emoțiile superioare pe care le transformă din categorii pur fizice în categorii spirituale. Astfel emoțiile spirituale sunt, de fapt, emoții de o înaltă ținută morală. De aceea nu trebuie să subapreciem emoțiile și pe oamenii emotivi. Din categoria acestora fac parte în primul rând toți acei înzestrați cu spirit creativ artistic, indiferent din ce breaslă de creație fac parte.
Emoțiile spirituale constituie una din categoriile frumosului, fiind legate de simțire și plăcere. Dacă se educă simțirea pentru frumos, omul va avea parte de emoții pozitive de înalt rang spiritual, astfel influențând benefic și întreaga sferă emotivă a lui. Emoțiile pot fi cultivate dar și controlate, dându-se prioritate emoțiilor superioare prin neglijarea celor inferioare. În rezultat, atingând o stare desăvârșită emotivă, omul va fi capabil să fie pe cât de emotiv, pe atât și de rațional în cultivarea, controlarea și folosirea ei. Acesta va fi omul viitorului-omul cu un înalt cuget emotiv. Dintre ei, oamenii de creație și în special poeții sunt producători și purtători de emoții preponderent pozitive. Ei îmbină în stil metaforic raționamentul cu sentimentul emotiv, dând naștere unor creații poetice de înaltă și sublimă ținută emoțional-cognitivă și spirituală. Pentru a apropia, captiva cititorii dar și a ne face mai sensibili și mai senzuali, ei trebuie să cultive cât se poate de mult simțul frumosului prin apropiere de artă.
Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.
Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.
Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).
Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)
Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)

- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…


























