Acasă Apararea drepturilor cetatenilor Gătiţi cu apa de la robinet clorinată (in)suficient în vederea unei potabilizări...

Gătiţi cu apa de la robinet clorinată (in)suficient în vederea unei potabilizări (in)corecte? Riscul vă aparține în întregime!

Majoritatea oamenilor au ales să bea doar apă îmbuteliată, participând astfel la megaescrocheria secolului de bună voie, existând însă şi câțiva, destul de mulți, care se încăpățânează și încă folosesc apă de la robinet. Fie direct, fie obținută prin filtrări mai bune sau mai proaste. Riscurile la care ne expunem în acest caz sunt însă destul de mari. Generaţii întregi au crescut bând apă de la robinet fără nici un fel de probleme. Dacă şi mai ales cum le-a afectat acest lucru sănătatea, este acum greu de apreciat. Însă cercetări recente arată că, deşi este potabilă, apă de la robinet nu este chiar inofensivă. În anumite condiţii, poate fi chiar dăunătoare.

Clorinarea, este o tehnică de potabilizare specifică lumii a III-a, afirmă unii. Alții, o folosesc încă, și asta utilizând cantități sporite  de clor activ față de noi! Și nu o consideră deloc că fiind învechită. Vorbim aici de Statele Unite. Am auzit cred cu toții sintagma „clorul din apă are potenţial cancerigen” O aberație mai mare nu se poate întrucât nu clorul activ ci materialele organice în reacție cu clorul pot da astfel de substanțe. Dar…de unde aceste substanțe organice dacă autoritățile își fac corect datoria iar sursele de alimentare sunt corect alese? Iată un subiect de dezbatere extrem de interesant.

Apă de la robinet este teoretic și sperăm și practic clorinată suficient în vederea unei potabilizări corecte. Asta nu înseamnă însă că apă neclorinata nu era potabilă, însă dacă reţeaua de distribuţie este veche, pot exista în apă microorganisme care să se dezvolte în rețea, iar menirea clorului este de a le distruge sau inactivă. Pe lângă această mică problema mai avem una: avem probabil, în vechile rețele private chiar şi ioni de plumb, plumb provenit din  ţevile de plumb din care se făcea la început distribuția. Practic, reţeaua de distribuţie a apei este atât publică cât şi privată. Chiar dacă apă vine microbiologic pură din reţeaua publică, această se poate contamina în momentul în care întră în cea privată, însă această chiar nu este o regulă. Uneori însă, din cauza fisurilor din conducte, apa vine gata contaminată!

O problemă rămâne însă: clorul, clorul activ pe care îl conţine apă tratată, și care reprezintă un factor cu potenţial cancerigen ridicat. O parte din acesta se elimină dacă lăsăm apă într-un vas acoperit la temperatura camerei, însă o altă parte se combină, în timpul gătitului, cu materia organică existența şi astfel apar și alte substanţe periculoase gen trihalometani. Dacă în fructe și legume mai avem și alte substanțe organice „împrumutate” vremelnic de la pesticidele și ierbicidele utilizate în agricultură atunci situația virează brusc de la roz la roșu–avem un avertisment clar. Apa trebuie clorinată pentru a evita apariţia unor riscuri mari de contaminare biologică. Însă clorul nu prea se mai foloseşte în lume. Există tehnologii mai moderne şi mai puţin nocive. Clorinarea a rămas o tehnică de lumea a III-a spunea prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi (autor a unor tratate de specialitate în domeniul alimentului, alimentației, nutriției umane, biotehnologiei, publicând peste trei sute de lucrări științifice în țară și străinătate). De aceea este ideal să nu bem apă de la robinet! Oare să fie această o invitație subtilă în a bea apă cu diverse scurgeri din PET (Poli Etilen Tereftalat-aparținănd grupului de poliesteri, fiind un tip de materie primă plastică derivată din petrol)?

Putem spăla cu apă de la robinet fructele sau vasele, dar să nu gătim cu ea, în special hrana copiilor. De băut, o putem însă bea. Depinde însă de reţea. De exemplu, dacă sursă de unde bei se află la începutul liniei de distribuţie, vei avea o apă „foarte clorinată”, iar dacă sursă se află la capăt, apă va fi „subclorinată”. Nimic mai adevărat decât această afirmație.

Cum spălăm așadar corect fructele și legumele pentru gătit? Iată câteva reguli!

  • spălați-vă întotdeauna pe mâini înainte să spălați vegetalele;
  • spălați și vegetalele pe care le curățați de coajă sau pe care le tăiați (cum ar fi pepenele), deoarece prin intermediul cuțitului bacteriile pot ajunge de pe coajă în interior;
  • spălați vegetalele sub un jet de apă rece, preferabil frecandu-le suprafață cu mâna sau cu un burete aspru;
  • puteți folosi o soluție din o parte oțet și trei părți apă filtrată în care să țineți vegetalele timp de o ora pentru a elimina pesticidele și ierbicidele
  • legumele cu suprafață neregulată trebuie ținute obligatoriu câteva minute în apă filtrată (ex: salată, broccoli, conopidă);
  • în final, fie le clătim cu o apă filtrată sub jet abundent, fie le ținem un timp în apă filtrată, că să eliminăm în totalitate eventualii compuși gen THM.

Deși nu ne-am fi gândit niciodată, este important că apă utilizată la spălarea fructelor și legumelor să fie filtrată, pentru că altfel nu facem decât să îndepărtăm niște substanțe chimice și să le înlocuim cu altele la fel de toxice sau poate chiar mai periculoase. Dintre cele care pot rămâne pe vegetale și pe care le introducem astfel în organism cele mai periculoase sunt azbestul și plumbul (provenite din țevile vechi), clorul aflat în cantități mari în apă potabilă (asta dacă sursă este aproape de stația de tratare), dar și pesticidele/ierbicidele aflate în pămîntul în care sunt îngropate țevile de apă potabilă și care ajung în acestea prin micile fisuri/spărtur/îmbinări neetanșe pe care le are acum orice țeavă veche. Ajungem așadar să spălăm fructele pentru a îndepărta pesticidele…tot cu pesticide!

Aceiași contaminanti se regăsesc însă și în mâncarea gătită pentru care este folosită apă de la robinet, deoarece prin fierbere nu se elimina decât chisturile de Giardia; clorul, sedimentele, metalele grele, azbestul, pesticidele și insecticidele nu se elimina prin fierbere și ajung să fie astfel introduse în organism, împreună cu mâncarea gătită, ceaiul sau cafeaua la care este folosită apă de la robinet. Pentru a avea o apă sigură este necesar să ne instalăm un filtru de apă performant, care să poată garanta prin teste și certificări internaționale că poate curată apă potabilă de toate impuritățile. Filtrul este de preferat să funcționeze pe baza de cărbune activ vegetal, pentru a păstra mineralele din apă atât de utile pentru organism și a reține compușii organici. Rețineți, clorul din apă influenţează puternic activitatea tiroidei şi poate genera grave dereglări ale acesteia.

Gătiţi cu apa de la robinet clorinată (in)suficient în vederea unei potabilizări (in)corecte? Riscul vă aparține în întregime!

Nota redacției