Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Nota redacției. Iubirea este un sentiment complex și puternic de afecțiune, atașament, compasiune și devotament, manifestat față de o persoană, un animal, o cauză, sau chiar o activitate, implicând atât emoții (dorință, pasiune), cât și alegeri conștiente, acțiuni, încredere, sprijin reciproc, și dorința de a fi aproape de celălalt, fiind fundamentală pentru conexiunea umană. Ea se diferențiază în iubire romantică, platonică, familială, și include elemente de pasiune, intimitate, angajament, și respect.
S-a pus, se pune și se va mai pune de mii de ori aceeași întrebare sacramentală: Ce este iubirea? S-au dat mii și mii de răspunsuri și interpretări, dar oricum definițiile și semnificațiile nu au satisfăcut deopotrivă și pe îndestulate pe toată lumea. Oricum mai rămâne ceva ascuns, ceva tainic, ceva de neânțeles și inexplicabil. Ce o fi acest ceva atât de negăsit și atât de greu de descoperit? Din enigmatica sa percepție, totuși se strecoară la suprafață o energie magică de ordin ideatic substanțializată și esențializată emoțional-sentimental-meditativ-contemplativ și merituos în mod apogeic senzațional, incandescent, seducător de îmbietor, cuceritor și copleșitor la nivel de spirit pur numit iubire. În iubire se intersectează în regim cumulativ și transcendental esențialul cu substanțialul, adică metafizicul cu fizicul în ipostazele lor combinate original dar nu originar, adică fizic–metafizic în postura lor terestră obiectiv – subiectivă. Acesta este modul ancestral de interpretare a iubirii. , inclusiv iubirea se identifică cu ancestralul ființei umane manifestat și încorporat în toată complexitatea potențialului ei ontogenetic acumulat pe tot parcursul evoluției sale istorice. Ancestralul aparține ființei, manifestat, deci prin și în complexitatea sa integră, organic încorporată și încifrată în sine ca intrinsec al sine-lui ființei.
Din acest punct de vedere, așadar, de fapt, el este iubirea de sine. Astfel iubirea ca atare se manifestă în și prin forma ei intrinsec-organic-ancestrală ca iubire de sine. În acest sens iubirea ține de primordial–ideea în absolut de origine dumnezeiască (vezi Petru Ababii, „Iubirea de sine și demnitatea umană”, Jurnalul Bucureștiului, 19 XI 2025). Altfel spus iubirea umană este o parte din iubirea lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu a dăruit iubirea Sa oamenilor nu din nimic, ci din iubirea de sine a Lui intrinsec și demn de sine, iubitor de sine, dar iubitor și de oameni. Iubirea de sine a lui Dumnezeu este însuși Dumnezeu ca „Eu sunt cel ce sunt”. Atunci care este calea, cum se transformă și cum se face transferul iubirii de sine a omului în iubirea sa față de un alt om, căci în definitiv despre această iubire este vorba. Ea interesează ca atare. Iubirea trebuie să aibă și are o origine și nu vine de nicăieri, ci de undeva, din ceva ca ceva în Regim Ce și Regim Cum împreunate.
Regimul „Ce este componenta metafizică a iubirii”, iar Regimul „Cum este componenta sa fizică”, devenite ambele în acest fel prin adiacență, potrivire și îngemănare combinativă, ceea ce numim Marea și Adevărata Iubire față de alt om. Combinarea acestor doi factori deveniți indispensabili este transcendentală, adică introspectivă-încifrare prin intersectarea lor-stare/situație numită empatie– caracteristica de bază fără de care iubirea față de altul este imposibilă. Aceasta este empatia altfel zis acceptarea fără menajamente, reținere sau respingere a necesităților altui om, celui iubit pentru a fi satisfăcute. Care necesități, a cui stare trebuie satisfăcute în mod empatic a omului iubit de către omul care iubește? Bineînțeles a iubirii de sine a ființei iubite.
Nota redacției. Empatia este capacitatea de a înțelege și a simți emoțiile altora, punându-te în locul lor (a te pune în „papucii” celuilalt) pentru a le percepe perspectivele, fără a confunda emoțiile lor cu ale tale, fiind esențială pentru relații sănătoase, comunicare și conexiune, și implică a oferi suport și validare, nu neapărat soluții. Există diverse tipuri, precum cea cognitivă (înțelegerea gândurilor), emoțională (simțirea emoțiilor), somatică (reacția fizică) și o formă de compasiune empatică (dorința de a ajuta).
Așadar, iubirea, ca atare, a altuia este ceea ce se asociază metafizic – transcendental perfect sau imperfect cu propria iubire de sine a iubitului. Iar ceea ce trece în acest mod este nu altceva decât iubirea de sine a celui care iubește. Căci cum poate fi percepută iubirea pentru alt om dacă iubirea de sine a omului care iubește nu-și percepe starea și numai apoi prin asemănare și prin transferare transcendental- empatică a iubirii de sine proprii și suprapunere a ei pe iubirea de sine a omului iubit? Astfel iubirea de sine a omului care iubește este unealta mediatoare cu ajutorul căreia, implicit prin ea însăși se produce și germinează actul iubirii– magia dumnezeiască meditativ-contemplativ-metafizică a ei. Așa cum iubirea de sine este în primordial o energie potențială intrinsecă pentru a fi transmisă omului iubit are nvoie de un conductor/fir de legătuură care să unească omul iubitor cu omul iubit. Superconductorul de aur al iubirii este alcătuit din cuvintele de aur pline de magie agfectiv-inductiv-seducătoare pronunțate de către omul iubitor omului iubit.
Nota redacției.Termenul „inconștient”se referă la două concepte principale: o stare medicală de pierdere a cunoștinței (comă, leșin) și, în sens psihologic, la totalitatea proceselor mentale (amintiri, dorințe, instincte) care se desfășoară în afara controlului conștiinței, adesea numit și subconștient. În psihologie, în special în teoria freudiană, inconștientul este o zonă profundă a minții care influențează comportamentul, deși nu-i suntem conștienți. Teoria freudiană, sau psihanaliza, propusă de Sigmund Freud, explică funcționarea minții umane prin rolul crucial al inconștientului, al impulsurilor sexuale (libido) și al conflictelor din copilărie, structurând personalitatea în Id (Sine), Ego (Eu) și Superego (Supraeu). Ea descrie stadii de dezvoltare psihosexuală (oral, anal, falic, latent, genital) și mecanisme de apărare (refulare, proiecție), considerând visele și libera asociere metode de accesare a inconștientului, având un impact major asupra psihologiei moderne, deși multe aspecte au fost revizuite.
Pe faza metafzică iubirea ține de inconștient, fiind aproape agnostică, o premoniție, o anticipație apriorică voinței și independentă de voință asemenea unu fulger, a unui trăsnet venit din bolțile cerului care lovește drept în inimă. De aceea iubrea este irațională, o nebunie amețitoare necontrolabilă, aproape sălbatică, necooperantă și nesupusă. Altfel spus iubirea pentru alt om este aceeași iubire de sine a omului care iubește, extrapolată transcendental pe matricea iubitoare de sine a iubirii de sine a omului iubit, luând în acest fel naștere etajarea, adică dublarea iubirii de sine a celui care iubește. Tocmai acest transfer meditativ – emotiv-empatic-contemplativ este ceea ce se numește unitate de transcendență a iubirii de sine pe altă iubire de sine ca fenomen transcendental (vezi Petru Ababii „Prim adevăr și interpretare” Fenomenul Transcendenței în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”, Chișinău, 2013, p. 256).
Așadar iubirea celuilalt, de fapt, este iubirea de sine de sine a celui care iubește fiind chiar ea. Concluzia e că iubirea ca atare este o trăire adânc sesizată și percepută ca incandescența unei flăcări arzânde, care apogeic naște ceea ce numim seducție inductivă a iubirii năucitoare, măgulitoare, îmbietoare, cuceritoare și determinatoare, până la urmă, de destin omenesc, menire, sarcină și responsabilitate dumnezeiască. Ce se întâmplă, de fapt, prin inducția seductivă? Are loc inducția / transferul transcendental al metafizicului omului care iubește în fizicul omului iubit. Procesul în sine rezultă deci cu ceea ce se numește seducție, adică cucerirea prin inducție a omului iubit. Aceste componente trăite în ambianța voluptoasă a seducției inductiv – introspective face ca iubirea să fie cea mai înălțătoare percepție gnostic – sufletească, având impact determinant asupra felului de a fi specific și originar al condiției umane, dintre toate celelalte viețuitoare terestre. Deci iubirea de sine este energia care pune în mișcare totul în Univers: este energia edificatoare și iubitoare a tot și a toate a lui Dumnezeu. Drept concluzie deducem, că omenirea va pieri atunci când va pieri în ea iubirea de sine, adică va dispărea iubirea ca atare. În consecință afirmația „Acolo unde iubire nu e, nimic nu e” trebuie înlocuită cu afirmația „Acolo unde
Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova–Chișinău)
Născut la 8 iulie 1947 în Fântâniţa, raionul Drochia, Republica Moldova. În 1972 a absolvit Institutul de Medicină din Chişinău (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova-USMF). A lucrat ca medic generalist în Orhei. Pasionat de filosofie are în palmaresul său o serie de publicații în reviste cu caracter academic și câteva cărţi pe teme filosofice printre care următoarele titluri, toate cu tematică filosofică: Animus Animus-Anima-Anima! sau Narcis Hyperionic, Chișinău, 2005; Trans(multi)culturalismul monoteist sau transcendenţă şi creştinism, 2008; Decodificarea logigramei în iconicul filosofic al lui Petre Ţuţea, 2010; Creştinismul. O descifrare în esențial a Evangheliei după Matei, 2012; Prim adevăr şi interpretare în sens filosofic, sociologic şi literar, 2013; Aforisme, gânduri, reflecţii, 2020, Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane, 2025; Gândirea critică filosofică, sub tipar la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila.
Are numeroase articole şi studii publicate pe platformele Academia Edu şi Cunoașterea Dintre acestea enumerăm: Câteva opinii referitoare la filosofia lui Emil Cioran; Fenomenul transcendenţei în poezia lui M. Eminescu „Unda spumă”; Scrisori Schiller; Unele aspecte ale circuitului vicios al gândirii neoplatoniciste contemporane; Interesul şi rolul lui în formarea omului spiritual; Materialism şi realitatea esteticii; Reflecţii neoplatonice privind realitatea virtuală contemporană; Lumea în viziune transcendental-creştină, Rezolvarea dilemei vieţii este însăşi existenţa vieţii. Viaţa ca existenţă; Taină şi cunoaştere în abordarea temei teoriei generale a sistemelor, Proiectul sinelui şi rămânerea în sine ca proiect şi sens existenţial, Definiţii ale gândirii critice, Meditaţia (comprimată filosofică), Imperfecțiunile democrațiilor şi căile de depăşire a lor.
Colaborează cu reviste din România (Regal Literar, Cunoaşterea ştiinţifică, Ofranda Literară, eCreator, Moldova Literară, Steaua Dobrogei, Cervantes, Contrast Literar, Boem@, Constelații Diamantine, Amfiteatrul Literar, Thymes, Acolada, Apollon, Vâlcea Literară, Melidonium, Antares, Arena Literară, Sintagme Codrene, Luceafărul, Neuma, Polymnia, Mărturii Maramureşene, Cervantes, Urmuz, Mirajul Oltului, Reşiţa Literară, Rotonda Valahă, Cooltartis, Impact), din Spania (Spania Literară), Australia (Revista Emoţii şi lumină), S.U.A. (Revista de spiritualitate şi cultură românească Lumină Lină, New York; Revista Conexiuni Culturale, Cleveland, Ohio), Israel (Jurnal israelian din Tel Aviv), Canada (Destine Literare, Ziarul Observatorul din Toronto), Franţa (Jurnalul Bucureştiului-„Le Petit Parisien” din Paris).
Au scris despre opera sa: Acad. prof. dr. Liviu Pendefunda din Canada, Pr. dr. Theodor Damian din New York, Prof. univ. dr. Thomas Csinta din Paris, Prof. univ. dr. Petru Bejan din Iaşi, Mirela Cocheci, director al Revistei Amfiteatrul Literar, Doina Drăguţ, redactor-şef al Revistei Constelaţii Diamantine, Nicolae Sfetcu, redactor şef al Revistei Cunoașterea Științifică, Iosefina Schirger şi alţii. Are în lucru studii şi articole pe diverse teme filosofice şi de critică literară. (Iosefina Schirger)
Notă. Articolele autorului Petru Ababii în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
