În copilăria noastră exista acest cântec cam milităros: Nicușor are o tobă: bum bum bum/Nicușor bate la tobă: bum bum bum/Nicușor nu are carte: bum bum bum/Doar de tobă are parte: bum bum bum. Acest cântec se lipește ca timbrul de scrisoare de primarul Capitalei Nicușor Dan, căruia bucureștenii îi spun „Plicușor”, iar muncitorii din parcul Cișmigiu „Adormitul”. Bate mereu la tobă că face și drege, dar Cișmigiul e curtea lui, curtea primăriei, pe care a făcut-o praf. După cum arată acest parc, așa e și primarul. Sigur, acum e primăvară, soare, natura ne-a adus verdeața și speranța, dar așa era și astă-vară când Nicușor a bătut toba că repară Podul cel Mare. Așa îi spune, dar el e un poduleț, de câțiva metri. Însă e în centrul parcului și face trecerea, peste lac, dintr-o parte în alta a lui.
E foarte important. Dar toboșarul a blocat această trecere de 10 luni! A tot bătut toba că îl inaugurează în martie, dar martie a trecut, am zis că măcar acum, de Paști, să ne facă surpriza, să deblocheze trecerea, să se poată plimba bucureștenii și oaspeții lor liber, în voie. Dar am întrebat un muncitor care dădea cu pensula peste zidul alb al podului, ce faceți, când e gata, când deblocați trecerea? E gata de Paști? Cică poate la Paștile Cailor. Păi văd că e gata, zic. Ce mai e de făcut? Un fleac, spune el, să ne plătească munca! El se face că ne plătește, noi ne facem că muncim. Până nu ne plătește, nu plecăm de-aici!
Nota redacției. Expresia „La paștele cailor” a intrat în limbajul comun desemnând ceva foarte îndepărtat ca timp, sau niciodată. Această expresie se pare că nu e de regăsit în alte spații culturale decât cel românesc. Zona sa de proveniență e Transilvania. O legendă spune că, atunci când Fecioara Maria îl năștea pe Isus, caii făceau mare gălăgie. Aceasta i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamânde, cu excepția unei singure zile pe an: Paștele cailor. Sărbatoarea este prilej pentru organizarea de târguri și pentru încheierea unor afaceri. De Paștele lor, caii nu sunt puși la căruță, iar în trecut, în unele zone, se faceau slujbe religioase pentru sănătatea animalelor.
Paștele cailor provine din Transilvania și este sărbătorit în zilele când Paștele Ortodox coincide cu Paștele Catolic. Explicația este că în vechime, atunci când Paștele Ortodox nu coincidea cu cel Catolic, țăranii de credință Ortodoxă împrumutau caii de la țăranii de credință Catolică și invers. Atunci când cele două sărbatori coincideau, caii se odihneau, si era Paștele Cailor. Mai are și sensul de „La calendele grecesti”, în latină „Ad calendas graecas”. Expresia fusese atribuită de Suetoniu împaratului roman Augustus. Acesta ar fi afirmat despre cei răi-platnici ca își achita datoriile „ad calendas graecas” (la calendele grecesti); referire ironică la faptul ca grecii – spre deosebire de romani-nu aveau prima zi a lunii din calendar (numita calendae), zi obișnuită de restituire a datoriilor. Calendele reprezintă o sarbătoare a romanilor și nu apare la greci. Din acest motiv „calendele grecesti” reprezintă o sărbătoare care nu a avut loc și nu va avea loc vreodată. Din contră, Paștele cailor este o sărbătoare care cade în aceeași zi cu Înălțarea Domnului sau ziua de Ispas, adică exact la 40 de zile după Paști (joia din săptămâna a șasea după Paști). Mai este cunoscută drept „Joia iepelor”.
O, ca la revoluție! Vă aduceți aminte cum cântau revoluționarii? „Noi de-aicea nu plecăm,/Nu plecăm acasă,/Până nu vom câștiga,/Libertatea noastră! Ce s-a schimbat de atunci? Nimic! Fă-te că muncești, cum i-a spus Caramitru lui Dinescu. Și cum era în regimul trecut, când a apărut pe schelele socialismului multilateral dezvoltat sloganul-ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim! Păi dacă repararea unui poduleț de câțiva metri durează atât, ce să ne mai mirăm că autostrăzile sunt proiecte fanteziste, pentru mileniul următor?! Și bani sunt, mai spunea muncitorul, sunt bani pentru consolidări. Dar de ce nu consolidează cu ei blocurile afectate la cutremur? Cică așteaptă cutremurul următor, să le consolideze pe toate odată!
Macabră glumă, dar care se potrivește pentru „Adormitul”, care nu se mai trezește. Muncitorul zicea, e tare nătâng, bre, nu-i bun de nimic!, și scuipa a scârbă. Ce a făcut bun în Cișmigiu? Numai a stricat. N-a fost în stare să repare ceasul de la bulevard, să cumpere câteva baterii, Izvorul lui Eminescu a ajuns vai de el, e o mizerie, peste tot unde florile erau protejate de plase, a scos plasele și lumea rupe florile. Rahaturi de câini peste tot, tot ce era pază, paznici și cabinele lor, a desființat. Iar lacul, lacul, ce să mai spun? O mândrețe, dar de când cu blocajul, cu podul, nici patinoar nu s-a mai făcut, nici apă în el nu mai există, să se dea măcar copiii cu bărcuțele! Totul e secat, cum e și capul lui. Cap sec! Unde or mai fi oare rațele sălbatice și pescărușii? Îi crește el la primărie? O fi auzit el de Albatrosul lui Baudelaire? Ce-i pasă, bate toba, nu-i trebuie carte, se mulțumește cu bum, bum, bum, și zâmbește fericit, privind pe fereastră că nu mai vede negru înaintea ochilor, cu zdrăngănitul tobei a speriat și ciorile migratoare, care nu se mai întorc acasă, în parc!
Dar crima cea mare pe care a făcut-o nătângul primar al Capitalei este desființarea Zonei Zoo, plină de păsări exotice, unde profesorii și elevii lor făceau lecții pe viu, ca într-un muzeu în aer liber, fiindcă acolo puteau vedea fantasticii păuni și papagali din Africa, dar și divinele lebede albe și negre din Australia. Ca și rațele mandarin sau gâștele califari. Da, Nicușor a bătut la tobă și în loc să mărească gradul de îngrijire al acestor păsări, care făceau din Cișmigiu un parc unic în România și poate și în Europa, a smuls gardul de sârmă protector, a distrus cuibarele păunilor, a speriat toate păsările… După mine potopul!, spune și acum Nicușor, bătând la tobă.
A venit primăvara, vine vara și Podul cel Mare e înțepenit în proiect. Un fleac, dar care arată cine ne conduce, cine conduce această țară la faliment. Trebuie să observăm și să stopăm mizeria. Vine votul, nu mai lăsați incompetenții să vă conducă! Nicușor părea o tânără speranță, dar s-a asociat cu alde Dan Barna, au făcut un partid de buzunar, cu scopul să avanseze ei, unul a ajuns europarlamentar și peste noapte am aflat că a început să fie cercetat pentru fraudă în fondurile europene, iar Nicușor a avansat primar! Primarul Capitalei. Al 2-lea om în stat. Adică dacă avionul închiriat de Johannis când a plecat spre Soarele Răsare ar fi deraiat, Nicușor, prin lege, ar fi trebuit să conducă țara până la noi alegeri. Am fi avut în loc de un Dulap, un Adormit. O țară așa de frumoasă, un mare dar de la Dumnezeu, condusă de niște somnambuli! Dar a venit Paștele, care înseamnă Viață, Înviere, Speranță, Trezvie, iar noi le urăm tuturor cititorilor noștri, Paște fericit! Da, urarea e valabilă și pentru Nicușor, care ne răspunde, îl auziți? Nicușor bate la tobă: bum bum bum/Toată ziua vrei nu vrei,
Bate-n tinicheaua ei: bum, bum, bum…
Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, cel mai prolific autor român în viață, SUA–New York)
Nota redacției. Autorul articolului face o confuzie care trebuie lămurită. Conform Constituției României, nu primarul Capitalei este „al 2-lea om în stat”, dar președintele Senatului României ales să prezideze ședințele Senatului și care înlocuiește (interimar) Președintele României, dacă acesta din urmă demisionează, este suspendat, incapabil în exercitarea funcției sau moare în timpul mandatului. El continuă să fie Președinte al Senatului, în timpul interimatului la președinția țării și acționează ca președinte al României până la alegerea noului președinte.
- Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
- Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
- Grid Modorcea filmografie
- Grid Modorcea IMDB
Indiggo Twins (Gabriela & Mihaela Modorcea) – May our new composition „New Life in You” lift all your pain to reign in Christ always!
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
