Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Ca orice scriitor de bun simț și autorul nostru și-a devoalat viziunea despre arta scriitoricească într-un volum de eseuri, publicat în 2017, cu un titlu care nu mai lasă nicio umbră de îndoială: Istoria lacunelor. Despre manuscrisele pierdute. Acolo, așa cum îi stă bine oricărui criminal care lasă urme numai din plăcerea de a fi prins, Suceavă enunță formula magică a propriului scris. Ea poate fi înțeleasă, la un prim palier, doar ca o reacție față de golurile culturale din literatura autohtonă, aproape imposibil de umplut. Literatura română e mai găurită decât un șvaițer peste care au dat șoarecii, avem lacune milenare pe care generații după generații încercăm să le acoperim.
Trebuie spus că acest roman nu este prima încercare de a descrie experiențele emigrației nord-americane și cu atât mai puțin despre experiența dispersării globale a românilor din ultimele decenii. Ar fi doar o lacună a criticilor, care nu au făcut destul de cunoscute la noi cărți precum romanul despre experiența exilului american, publicat în limba germană de Cătălin Dorian Florescu (Bărbatul care aduce fericirea) sau memoriile lui Matei Călinescu ori saga istorică a lui Radu R. Florescu. Sunt nenumărate cărți care dovedesc că avem o literatură de calitate scrisă de românii din America de Nord și de către alți concetățeni risipiți prin cele patru zări ale planetei. Din cinci-șase milioane de navetiști globali câți avem mai apar badante doritoare să-și povestească suferințele sau poeți care suspină de dorul țărișoarei.
Avem și scriitori care vorbesc despre experiența marginalizării sau a suferinței plecării, cum este romanul Clandestin al lui Marin Mălaicu-Hondrari, a cărui ecranizare a avut premiera anul acesta și, mai recent, romanul mult premiat Dimineața pierdută al Gabrielei Adameșteanu, despre pățaniile intelectuale ale emigrării economice de după 89. Toate aceste texte „diasporice” se bazează pe senzație amară a „împrăștierii”, a „înstrăinării” și a „desțărării”.
Înainte de această nouă experiență am mai avut așa-zisele „romane ale exilului”, unele scrise de emigranții politici ai deceniilor „întunecate” ale socialismului din România, în care tematica era, de prea multe ori, frustrat-ideologizată. Dar abordarea lui Suceavă este diferită, pentru că acesta este doar la un nivel superficial un roman autobiografic despre emigrația intelectuală. De fapt lacuna pe care o umple autorul este una de perspectivă. Avalon se află la polul opus al unor scrieri despre viața în diaspora ca forme tragice. Spre deosebire de Dumnezeu s-a născut în exil (distins cu Premiul Goncourt în 1960), Jurnalul lui Ovidius la Tomis, ale autorului român (stabilit în SUA) Vintilă Horia, unde omul exilului devenea o mască a durerii, unde povestea era spusă ca o parabolă tragică a suferinței celor care pleacă din țară, în Avalon personajele sunt adeseori joviale și chiar amuzate de traiectoria luată de viețile lor. Aici, cred, se devoalează această „tehnică a lacunei”, care poate să devină relevantă atunci când este practicată ca o absență a punctului de vedere. Suceavă focalizează diferit narațiunea, dintr-un unghi imposibil de văzut dacă nu ai trăit experiența în sine.
În plus mie romanul îmi amintește mai mult de Roxy Music și piesa omonimă din anii 80 decât de tot felul de „avaloane” sofisticate, identificate în cartea lui Bogdan Suceavă. Scrisul acestui prozator, de altfel, este plin de asemenea capcane narative, care, știm de la Genette, nu trebuie să ne distragă de la adevăratul scop al povestirii. Încă din titlu cititorul cu mintea odihnită poate călca în străchinile avalonismului, despre care află orice Wikipedist începător că este un ținut arthurian, unde a fost forjată sabia Excalibur și unde rănile se vindecă în mod magic. Avalon este, însă, și numele unei regiuni de pe insula Santa Catalina, parte integrantă a Californiei, devenind prin extensie o referință alegorică la Statele Unite. Dar „Avalon” este și o Românie pierdută, o patrie la care orice emigrant visează, în care nu poate să se întoarcă, însă, pentru că este ascunsă în nimbul iluziei propriei minți. Avalon, desigur, lumea academică nord-americană, spațiul acela de turn din ivoriu în care poți să rămâi închis o viață întreagă, fără să știi că mai există și altceva. Avalonul este orice dorință subconștientă, dar așa cum „emigranții fericiți” nu există, nici întoarcerea nu este posibilă. Aidoma eroilor din filmele cu ardelenii care pleacă în „Americi”, crezând că se vor întoarce la Poplaca la un moment dat, eroul lui Bogdan Suceavă pleacă peste Ocean să facă un doctorat jurând că va reveni acasă. Ceea ce nu se va mai întâmpla.
Nu în ultimul rând, cheia de boltă a acestui nou roman al lui Suceavă, care a început, după cum recunoaște autorul însuși pe diverse platforme online, ca un jurnal intim, se găsește într-o carte despre cinema. Scris de Hamid Naficy, studiul intitulat „Accented Cinema” și tradus greșit de către importatorii de idei de la noi, conceptul lui Naficy este, simplu spus, acela al existenței unui tip de discurs „cu accent”, pentru că exilații de cele mai multe ori, chiar și atunci când se adaptează și se integrează, nu reușesc să își piardă accentul. Despre găsirea „tonului expaților” este vorba în această devoalare a experienței academice nord-americană, în care epicul pur, unde vedem reconstituite experiențe-cheie ale emigrației, dublat de pasaje speculative și de un spirit ludic și comic, ascunde experiența unică oferită de obiectul magic care este literatura. (Apărut în revista Steaua, nr. 6, 2019)
Doru Pop (profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj). Master în Jurnalism și Comunicare de la Universitatea Chapel Hill, Carolina de Nord, în 2002, și un Doctorat în Filosofie obținut la Universitatea Babeș-Bolyai în 2003, susținând o teză despre filosofia culturii vizuale. A fost bursier Fulbright și Ron Brown în 1995-96 respectiv 2000, și a predat cursuri de film românesc și european la Bard College din New York în 2012 și visiting professor la Universitatea Columbus, Georgia în 2017. Cea mai recentă carte este Romanian New Wave Cinema (McFarland, 2014). A publicat volume de studii si eseuri: „Alegerile naibii. Fals tratat despre metehnele imaginarului politic autohton” (2007), „Ochiul și corpul. Modern si postmodern în filosofia culturii vizuale” (2005), „911. Ziua în care a murit democrația” (2003), „Mass media și democrația” (Polirom, 2001), „Mass media si politica” (2000), „Obsesii sociale” (1998) și un volum de povestiri pentru copii, „Poveștile bunicuței Nana” (2003); a tradus Giovanni Sartori, „Teoria democratiei reinterpretată” (Polirom, 1999); a colaborat la volume colective și scrie comentarii politice, cronică literară și eseu pentru o serie de reviste literare românești.
Bibliografie
- Profesorul Doru Pop (UBB Cluj-Napoca)
- Doru Pop (CV)
- Profesorul Doru Pop (Interese de cercetare)
- Autor Doru Pop (Cărți)
- Alte articole ale profesorului Doru Pop în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
