Acasă Istorie Vizionarul Ionel Brătianu, premierul Unirii de la 1918, un model de lider...

Vizionarul Ionel Brătianu, premierul Unirii de la 1918, un model de lider politic care ne lipsește

De către

Editorial Board of J-B (Journal of Bucharest, Florentina Csinta & Collective) Bucharest

29 august 2021

607

Vizionarul Ionel Brătianu, premierul Unirii de la 1918, s-a născut pe 20 august 1864 la moșia Florica, în județul Argeș, fiind fiul cel mare băiat al liderului liberal Ion C. Brătianu și al Piei Brătianu și frate al viitorilor politicieni Brătianu, Vintilă I. C. (1867-1930, prim-ministru al României în perioada 1927-1928) și Brătianu, Constantin I. C. (Dinu) (1866-1951), inginer, om politic liberal, deputat, ministru român, președinte al Partidului Național Liberal (victimă a regimului comunist din România).

După ce și-a susținut bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București, în 1882, Ion (Ionel) I. C.Brătianu face un stagiu militar de șase luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie și în paralel frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor, urmează clasa de matematici speciale (Mathématiques spéciales) la Școala pregătitoare Saint-Barbe, este auditor extern al cursurilor Școlii Politehnice și studiază apoi la Școala de Poduri și Șosele. Tânărul obține în 1889 diploma de inginer.

Ion (Ionel) I. C.Brătianu se întoarce în țară și se căsătorește cu Maria Brătianu, cunoscută ca prințesa Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru Ioan Cuza, fiul domnitorului Cuza, cu care va avea un copil, pe viitorul istoric Gheorghe (George) I. Brătianu (1898-1953, om politic și profesor universitar, membru titular al Academiei Române), dar cuplul se desparte în scurt timp. În 1907 tânărul liberal se recăsătorește cu Eliza, fosta soție a conservatorului Alexandru Marghiloman și nepoată dinspre tată a ultimului domnitor al Țării Românești, Barbu Știrbei, care era cu șase ani mai tânără decât el.

Cariera politică a lui Ion (Ionel) I. C. Brătianu, devenit în 1909 președinte al Partidul Național Liberal pentru o perioadă de 18 ani, a însemnat asumarea de cinci ori a demnității de prim-ministru al României, fiind în funcție între 9 ianuarie 1909–10 ianuarie 1911, 16 ianuarie 1914–9 februarie 1918, 14 decembrie 1918–1 octombrie 1919, 17 ianuarie 1922–30 martie 1926 și 22 iunie 1927–24 noiembrie 1927.

Premier în momentul intrării României în Primul Război Mondial, Ion (Ionel) I. C. Brătianu fost liderul țării în cele mai dificile momentele ale sale și a fost cel care a condus delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, părăsind însă lucrările congresului în momentul în care negocierile au intrat în impas din pricina presiunilor partenerilor europeni. Includerea unor clauze privind comerţul exterior şi de tranzit, dar și referirea la faptul că „independenţa Regatului României nu a fost recunoscută decât sub anumite condiţiuni” au fost motivele pentru care premierul Ion (Ionel) I. C. Brătianu a protestat, explicând că refuză categoric condiţiile şi limitările impuse doar statelor succesoare ale Austro-Ungariei, nu şi marilor puteri. De altfel, într-o scrisoare pe care i-a trimis-o generalui Henri Berthelot, liderul liberal a reprodus conținutul unui memoriu înaintat Secretariatului Conferinței de Pace de la Paris din 1919 pe 27 mai în care susținea că „România nu ar putea în niciun caz admite intervenția guvernelor străine în aplicarea legilor ei interioare”. În ultimele sale mandate ca premier, Ion (Ionel) I. C. Brătianu a coordonat adoptarea reformei agrare, elaborarea Constituţiei din 1923 și realizarea complicatei reforme administrative din 1925.

Notă. Faimosul om politic Ion (Ionel) I. C.Brătianu (20 august 1864-24 noiembrie 1927militar, om politic, membru de onoare al Academiei Române din 1923), unul dintre celebri membri ai Familiei Brătianu cunoscut mai mult ca Ionel Brătianu, căruia istoria îi atribuie un rol covârşitor în Marea Unire de la 1918 şi în realizarea reformelor ce au stat la baza democraţiei interbelice, a fost nu doar un politician ilustru, ci şi un bărbat căruia îi plăceau femeile. Şi, mai ales cele influente. Una dintre multele aventuri galante ale lui Ion (Ionel) I. C. Brătianu a fost cea cu Maria Moruzi, văduva fiului lui Alexandru Ioan Cuza, Alexandru, o relaţie percepută inclusiv de Ion (Ionel) I. C. Brătianu drept una complicată, după ce iubita sa a rămas însărcinată. „Este cunoscută relaţia sa cu Maria, fosta doamna a lui Cuza. Din această relaţie s-a născut Gheorghe Brătianu, viitorul mare istoric, mort prematur în puşcăriile comuniste”, spune Cristian Cocea, directorul Direcţiei pentru Cultură Argeş. Naşterea copilului său l-a determinat pe Ion (Ionel) I. C. Brătianu să se căsătorească pentru o zi cu principesa Moruzi, un gest prin care l-a recunoscut pe Gheorghe (George) I. Brătianu drept fiul său legitim. La doar o zi după oficierea cununiei religioase însă, Ionel Brătianu a intentat acţiunea de divorţ. Tensiunile ulterioare dintre acesta şi Maria Moruzi l-au ţinut departe pe tată de fiu. Relaţiile au devenit normale abia în 1918, când, rupând zidul ridicat de mamă, între el şi tatăl său, Gheorghe (George) I. Brătianu începe să-l frecventeze pe celebrul liberal, de sfaturile căruia s-a bucurat, în ciuda divergenţelor politice dintre cei doi, în scurta sa carieră de istoric, mult prea devreme curmată de dictatura comunistă. Regina Maria: „A intrat în viaţa mea Ion (Ionel) I. C. Brătianu, singurul om sub patruzeci de ani, pe care … aveam voie să-l întâlnesc” Cea mai frumoasă relaţie a lui Ion (Ionel) I. C. BrătianuI a fost cu Regina Maria, femeia despre care se spune că l-ar fi iubit cel mai mult pe cel mai mare liberal al tuturor timpurilor.