Am revenit din nou anul acesta în Cuba, de dată asta la Varadero și am putut să compar stațiunea pe care am vizitat-o acum 20 de ani. În prezent sunt 60 de hoteluri de toate categoriile ultimul cel mai mare și mai luxos fiind în curs de construcție așteptînd turiștii americani. Nici nu mai este loc pentru dezvotarea stațiunii, unele hoteluri au început să fie refăcute și reamenajate.
Cuba nu mai este o țară ieftină, un mojito costă 3CUC, o bere 2 CUC, o cină pentru doi între 30 la 60 CUC. O noapte la hotel se poate ridică pînă la 350 euro iar taxiurile sunt tot atît de scumpe că la Paris, băncile au comisioane ridicate, alcoolul este scump. Prețul camerelor la hotel a crescut cu 30% în comparație cu anul trecut.
Turismul sexual în Cuba este în apogeu că de altfel în Thailanda, Madagascar sau Republica Dominicană. În hotelurile de 2 stele și jumătate combinațiile sexuale sunt abundente pentru că începînd de doi ani prietenii cubanezi au dreptul să locuiască în hotel, în același camera cu turiștii străini care le plătesc biletul. Acum a ieșit o nouă lege prin care îndrăgostitul candian trebuie să cumpere o camera separată frumoasei cubaneze.
Cum ajung la hotel bărbațîi canadieni sunt așteptați de prietenele lor cubaneze care au toate un celular modern. Am văzut și situațîi penibile bărbați de 80 de ani cu superbe fete de 16 ani. Există și femei care își aduc băieții la hotel. Un domn din Quebec care își plimbă iubita cubaneză pe motocicletă s-a cazat la casă particulară pentru a evita aceste taxe hoteliere și unde a plătit numai 25 CUC pe noapte. Fetele cubaneze sunt obligate prin lege să aibă asupra lor cartea de identitate.
Am întîlnit un domn la vreo 50 de ani care lucrează vara în construcțîi al cărui vis este să emigreze în Cuba.
Am văzut chiar un birou de imigrare la Varadero și m-am întrebat cine vrea să locuiască în paradisul comunist. A cheltuit pînă acum numai $10.000 și nu a terminat cu formalitățile. Acum regretă că nu s-a căsătorit, o căsătorie costă numai $2000. Ghida ne-a spus că divorțul este ușor în Cuba și se rezolva repede cu puțini bani. Nu este de mirare că societatea comunistă încurajează promiscuitatea și moravurile ușoare! Din start cum ai ajuns pe aeroportul din Varadero la mică farmacie se vinde Viagra pentru « tinerii » capitaliști în căutare de amor. Eram la plajă cînd într-un week-end s-au instalat pe șezlonguri 9 prostituate cubaneze care acostau bărbațîi. Cînd au văzut un soldat, pentru că da soldațîi ne supravegheza tot timpul, au dispărut. Există mafia plajei, personalul inchireaza fără nici o chitanță un șezlong cu doi dolari și vînd băuturi sau mîncare.
Mergi pe stradă la Varadero și te opresc oameni pentru a îți cere t-shirturi sau bani. Stradă principala este inundată de mici magazine cu suveniruri, unul după altul, comerțul devenind o îndeletnicire importantă pentru cubanezi. Concurență este mare și prețurile au scăzut dar marfă este aceeași: șepci Fidel Castro, magneturi, brelocuri, rochițe croșetate, bijuterii, T-shirts cu Che Guevara.
Au apărut și cîteva magazine pentru localnici stil magazin universal. Am intrat din curiozitae și la ușa ni s-a cerut să lăsăm geantă de plajă. Culmea tupeului este că te taxau cu 1 CUC pentru « check inul ». gențîi, mai știu și engleză pe deasupra!! Pe perete dintr-un tablou ne privea Fidel, care savura din cer scenă: « Ce deștepți sunt cubanezii mei să îi păcălească pe capitaliști ». Prețurile nu mai sunt aceleași la toate magazinele. Am descoperit un magazin care avea băuturi cu 3$ mai ieftin. Niște nemți au văzut acest lucru și s-au dus la magazinul care le vindea mai scump unde li s-a dat diferența de bani.
În Varadero sunt multe bănci care bineînțeles aparțin statului, un progres pentru Cuba. Am intrat la banca să schimbăm niște dolari canadieni în CUC (1 CUC este echivalent cu 1 dolar american). Din greșeală fără să mă uit bine i-am dat o bancnotă de $20 cu o mică zgîrietură. Funcționara de la banca a început să o rupă cu o satisfacție extraordinară în față mea,în două bucăți. Bineînțeles că m-am supărat, am căutat în portofel și am găsit o altă bancnotă la care mi-a arătat ceva în neregulă. M-am dus la servicul de reclamațîi unde a venit o tînără care mi-a spus că trebuie să plătesc 16% comision pentru a shimba banii deteriorați. Am plecat pompată și supărată. Deci nu uitați să va aduceți bani noi în Cuba!
Cubanezii stau la coadă și la internet. Cuba este țară ideală pentru “detoxificarea digitală”. Am putut trăi și fără internet o săptămînă!
Toaletele în Cuba (Bănos) sunt o afacere de milioane. Ghida noastră s-a lăudat că în Cuba ei plătesc numai 5 cenți pentru a merge la un spectacol sau meci. Atunci de ce ne cereți nouă 1 dolar american la toaletă am întrebat-o eu. Mi-a răspuns că nu este de acord să dăm atîția bani, costul ar fi de numai 25 de cenți. De dată asta la aeroportul din Varadero nu se mai percepea bani la toaletă, doar noi plătim deja 20 de dolari “departure tax”, taxa care acum este inclusă în prețul biletului pentu a evita cozile nesfirsite la aeroport!
Personalul hotelului mi s-a părut blazat, ostil, poate obosit de atîta așteptare în mai bine! Unii dintre paznici nici nu răspundeau la salutul nostru prietenesc de Ola”.
Am făcut o excursie la Havana pe care nu o mai văzusem de 20 de ani. Totul s-a schimbat în bine, clădirile au fost refăcute, străzile sunt pline de turiști din toată lumea. Pe stradă se vînd alune și un fel de uscatele. Fetele îmbrăcate cu rochii colorate îți percep o taxa dacă îți faci o fotografie cu ele. Soldațîi sunt omniprezenți dar stau în grupuri mici la o discuție, mai puțîn interesați de ce se întîmplă în jur. L-am zărit și pe falsul Fidel Castro, un tip care îi semăna perfect în față palatului guvernatorului și care îți cerea un CUC pentru o fotografie cu el. Mi-a plăcut că au pus pe fiecare clădire cîte o notiția explicativă, cui i-a aparținut proprietatea.
După ce am vizitat o ora și jumătate cele trei piețe importante din Havana ne-am dus la un mic restaurant unde am stat tot atît timp că să mîncăm. Și acolo turiștii sunt jumuliti, pentru un suc au cerut 4 dolari.
După ce ne-a invirtit prin oraș autobuzul ne-a lăsat din nou la cumpărături într-o hala abandonată unde mureai de căldură. Așteptînd să se adune grupul un băiețel de vreo 12 ani s-a repezit la mine să mă îmbrățișeze dar cu o mînă mi-a deschis borsetă în care aveam aparatul de fotografiat. L-am respins și nu a reușit să îmi sustragă ceva. Nimeni din grup nu a apreciat gestul sau.
Inițial voiam să mă duc la Havana singură nu cu grupul dar nimeni nu știa unde mă lasă autobuzul din Varadero. Ar fi fost atît de simplu, pentru că terminalul este în centrul Havanei, lîngă piață Revoluției.
La Varadero este paradisul francofonilor mai ales din Quebec. Aici din cînd în cînd aveți voie la o briza de petrol ars de la rafinerii.
Pe stradă principala din Varadero este o farmacie pentru localnici aproape goală deși ni s-a spus că, Cuba produce singură medicamentele necesare populației. În Cuba aspirinele se vînd la bucată. Am fost inspirată și am adus cu mine o cantitate mare de aspirine pe care le-am dăruit paznicului spre marea lui bucurie.
Deși este o țară socialistă inegalitățile sunt izbitoare. Universitatea din Havana posedă 20 de ordinatore pentru 350 de studenți în timp ce anumiți studenți favorizați posedă computerul saă. În Varadero există vile superbe ale actualei nomenclaturi și chiar mașini noi iar poporul de rînd trăiește în maghernite, 95% din cubanezi sunt proprietari iar 5% închiriază locuința.
Turiștii americani nu s-au îmbulzit să vină în Cuba și nici nu o să vină în curînd. Vizitați Cuba cît mai este abordabilă!
Paulina Popescu (Teacher at Brigadoon Public School, Kitchener, prozator, Preşedinte al Asociatiei Românilor din Triunghiul de Aur-ARTA, Executive Team, Canada – Ontario)
Absolventă a Facultății de Limbi străine (Universitatea București), Paulina Popescu a fost profesoară de limba franceză în Kitchener din provincia Ontario (Canada). Din 2008 colaborează la ziarul Agenda românească cu rubricile: „Întreabă un profesor” și „Impresii de călătorie”. A câștigat două premii literare publicând proză scurtă în limba franceză la Editions David, Ottawa, în volumele „Parcours identitaires” (2005) și „La premiere fois” (2017). Este corespondent (de presă) din Canada al ziarului Jurnalul Bucureştiului.
Alte articole
[…] Numai în Cuba se poate întâmpla (Corespondență de la Paulina Popescu, prozator, preşedintele A… […]