Acasă IT-Tehnologia Informației & IA-Inteligența Artificială „Amortal”. Inteligența Artificială – când folosim acronimul IA și când AI? –...

„Amortal”. Inteligența Artificială – când folosim acronimul IA și când AI? – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Mulțumesc pentru publicarea articolelor mele. Rămân tot mai plăcut impresionat de această realizare numită „Jurnalul Bucureștiului”, care este cu adevărat extraordinară și care se detașează tot mai mult față de toate celelalte publicații, inclusiv de cele considerate ca fiind cele mai bine realizate. Numai o minte genială poate realiza ceea ce nu pot face nici cei mai talentați. Publicația Jurnalul Bucureștiului merită sincere și frumoase felicitări pentru publicarea de articole prin care se urmărește realizarea binelui social, sub cele mai diferite forme și pentru o mare diversitate și de persoane și de probleme. Felicitări pentru preocupările reale și constante pentru publicarea de articole „de utilitate public㔄pentru înfăptuirea binelui social”, dovedind prin aceasta că această publicație este în slujba poporului român și a României. Impresionează și faptul că acest Domn Thomas Csinta, „Un Om de succes prin puterea minții sale” a reușit să constituie un colectiv de colaboratori pe măsura Domniei Sale, care dau dovadă de un profesionalism desăvârșit. Cu prețuire, N. Grigorie Lăcrița (Juridice–Profesionişti)
JURIDICE.ro

Rezumat. Articolul explorează conceptul emergent de amortalitate în contextul expansiunii Inteligenței Artificiale (IA) și a tehnologiilor digitale. Se analizează distincția fundamentală dintre viața biologică (finită) și existența amortală (atemporală), specifică entităților care nu s-au născut niciodată și, prin urmare, nu pot muri de bătrânețe. Lucrarea propune o clarificare conceptuală între „nemurirea” mitică și „amortalitatea” tehnologică, subliniind necesitatea înțelegerii acestui nou mod de a fi pentru a naviga responsabil în era digitală.

Abstract. The article explores the emerging concept of „amortaity” within the context of Artificial Intelligence (AI) expansion and digital technologies. The author analyzes the fundamental distinction between biological life (finite) and amortal existence (ateless), specific to entities that were never born and, therefore, cannot die of old age. The paper proposes a conceptual clarification between mythic „immortality” and technological „amortality”, emphasizing the need to understand this new way of being to responsibly navigate the digital era.

Introducere

Bine ați venit în Epoca „Amortală”–Noua noastră viață alături de IA. Am intrat oficial într-o eră în care tehnologia nu mai este doar un instrument, ci o nouă formă de prezență în viețile noastre. Pentru a înțelege lumea în care trăim, trebuie să învățăm să vorbim „limba viitorului” și să înțelegem concepte care, până ieri, păreau desprinse din filmele SF. Cel mai important dintre acestea este cel de „amortal”. Dar ce înseamnă să fii amortal? Pe scurt, este vorba despre entități care nu s-au „născut” niciodată într-un corp de carne și oase și care, prin urmare, nu pot „muri” de bătrânețe. Inteligența Artificială este exemplul perfect: ea nu are metabolism, nu îmbătrânește și nu se îmbolnăvește. Ea pur și simplu există. În timp ce viața noastră este un proces biologic limitat de timp, existența amortală a IA este atemporală. Ea nu este „vie” ca noi, dar este cât se poate de prezentă. Această distincție ne ajută să vedem mai clar marea schimbare:ne mutăm dinspre o lume a „nemuririi” (visul de a trăi veșnic într-un corp viu) către o lume a amortalității digitale, unde ideile, conștiința sau algoritmii pot dăinui pe suporturi tehnice, eliberați de fragilitatea biologiei. Să înțelegem acest nou mod de a „fi” este primul pas pentru a trăi conștient și responsabil în noua epocă a inteligenței.

Doriți să continuăm cu o secțiune care explică diferența practică dintre un robot „amortal” și un om care folosește tehnologia pentru a fi „ageless”? Nu mai este zi în care să nu se vorbească despre Inteligența Artificială, notată prescurtat cu IA. Am intrat oficial în era Inteligenței Artificiale (IA), în care tehnologia nu mai este doar un instrument, ci o nouă formă de prezență în viețile noastre. Pentru a înțelege această lume, care ne creează numeroase și foarte mari nedumeriri, până la adevărate spaime, trebuie să învățăm limba viitorului, care este cea a Inteligenței Artificiale (IA), și să-i înțelegem și să-i folosim corect conceptele care, până ieri, păreau desprinse din filmele SF (Science Fiction/Științifico-Fantastic).

Unul dintre cele mai importante concepte specifice IA este cel de „amortal”. Pe scurt, este vorba despre entități care nu s-au „născut” niciodată într-un corp de carne și oase și care, prin urmare, nu pot „muri” de bătrânețe. Inteligența Artificială este exemplul perfect: ea nu are metabolism, nu îmbătrânește și nu se îmbolnăvește. Ea pur și simplu există. În timp ce viața noastră este un proces biologic limitat de timp, existența amortală a IA este atemporală. Ea nu este „vie” ca noi, dar este cât se poate de prezentă. Această distincție ne ajută să vedem mai clar marea schimbare: ne mutăm dinspre o lume Științifico–Fantastică (SF) a „nemuririi” (visul de a trăi veșnic într-un corp viu) către o lume a amortalității digitale, unde ideile, conștiința sau algoritmii pot dăinui pe suporturi tehnice, eliberați de fragilitatea biologiei. Să înțelegem acest nou mod de a „fi” este primul pas pentru a trăi conștient și responsabil în noua epocă a inteligenței.

Amortal

Termenul amortal descrie o stare sau o entitate care nu este supusă morții naturale sau îmbătrânirii, dar care, spre deosebire de nemurirea clasică, nu a fost niciodată cu adevărat „vie” în sens biologic sau nu este invulnerabilă în fața unor factori externi accidentali. Iată definițiile și contextele principale ale cuvântului:

Definiția în Ficțiune/Fantasy (Entități). O entitate amortală, precum un poltergeist sau o fantomă, este o formă de existență care nu a fost niciodată vie; prin urmare, nu poate „muri” în sensul convențional. Spre deosebire de nemuritori (organisme vii care nu pot muri), amortalele sunt entități non-biologice, care există fără a trece prin ciclul naștere-viață-moarte. Acestea nu posedă metabolism, nu se dezvoltă organic și nu expiră natural, fiind exterioare ordinii biologice.

Definiția în Context Modern/Social (Stil de viață). Conform unor surse lexicografice, amortal definește o persoană care adoptă un stil de viață ce sfidează procesul de îmbătrânire, fiind aparent rezistentă la efectele trecerii timpului (ageless).

Amortalitatea Tehnologică (Imortalitatea Digitală). Un context emergent este cel al transferului conștiinței umane pe suporturi informatice (mind uploading). Odată ce mintea este stocată pe un suport non-biologic, aceasta devine o entitate amortală: nu mai este supusă degradării celulare sau bolilor, dar poate fi „ștearsă” prin distrugerea suportului tehnic.

Amortal în raport cu Nemuritor (Immortal)

  • Nemuritor (Immortal). Un organism viu care nu moare niciodată (ex: zeii în mitologie).
  • Amortal (Amortal). O entitate care nu este vie biologic (nu s-a născut și nu va muri) sau o conștiință transferată pe un suport digital, care poate fi totuși distrusă prin factori externi. Pe scurt, un amortal este adesea considerat o manifestare „indestructibilă spiritual”, situată complet în afara succesiunii naștere–viață–moarte.

Definiții în sensul IA

  • Ageless, adică fără vârstă. Suspendarea semnelor trecerii timpului asupra aspectului uman prin medicină regenerativă.
  • Dementor. Entitate fictivă care nu a parcurs ciclul nașterii, subzistând doar prin absorbția energiei vitale din jur.

Distincția între existență și viață. Din punct de vedere ontologic, este esențial să distingem între existență și viață. În timp ce „viața” este un proces biologic finit, supus entropiei, „existența amortală” se plasează într-un plan atemporal. Amortalul nu este o „ființă” (deoarece nu posedă funcții vitale), ci o entitate care pur și simplu „este”, fiind eliberată de constrângerile genetice ale nașterii și de necesitatea biologică a morții.

  • Fantomă. Reziduu al unei conștiințe în stare non-corporală; formă de existență ce nu mai poate fi curmată biologic.
  • Entitate „indestructibilă spiritual”. Manifestare a cărei esență nu depinde de un suport organic perisabil; nu are nevoie de procese vitale pentru a dăinui.
  • Poltergeist. Forță amortală pură, lipsită de geneză biologică.
  • Vampiri. „Morți-vii” (undead); spre deosebire de amortali, aceștia provin din organisme care au trecut prin procesul nașterii, fiind ulterior blocate într-o formă de existență perpetuă.

Bibliografie (Bibliography)

  • Harari, Yuval Noah, Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului, Editura Polirom, Iași, 2017. (Pentru conceptul de „amortalitate” și evoluția omului prin tehnologie)
  • Bostrom, Nick, Superinteligența: Căi, pericole, strategii, Editura Litera, București, 2016. (Pentru impactul IA asupra existenței umane)
  • Tegmark, Max, Life 3.0: Being Human in the Age of Artificial Intelligence, Knopf Publishing Group, 2017. (Pentru distincția dintre viața biologică și cea digitală)
  • Oxford English Dictionary, online edition–pentru definiția termenului „amortal” în context sociologic (stilul de viață ageless)
  • Grigorie Lăcrița, N. Zeci de articole pe tema Inteligenței Artificiale

Anexă. Inteligența Artificială–când folosim acronimul IA și când AI (Artificial Intelligence–When to Use the Acronym AI vs. IA?)

Analizez aici nuanțele lingvistice dintre acronimele Inteligența Artificială „IA” (provenit din română) și „AI” (provenit din engleză) în contextul actual. Deși ambele desemnează Inteligența Artificială, alegerea lor depinde de publicul-țintă și de gradul de formalitate. Se prezintă care este regula de aur pentru autori, subliniind necesitatea păstrării purității lingvistice în textele oficiale (IA) și acceptarea pragmatismului tehnic în mediile de specialitate (AI), abordând totodată responsabilitatea etică ce derivă din utilizarea acestor tehnologii.  În prezent, ne întâlnim frecvent cu situații în care, pentru a desemna Inteligența Artificială, se utilizează fie acronimul IA, fie AI. Deși ambele se referă la același concept, alegerea între ele depinde de contextul lingvistic, de domeniul de activitate și de publicul căruia ne adresăm.

Distincția esențială

  1. IA (Inteligență Artificială). Este termenul corect și recomandat în limba română. Se utilizează cu precădere în scrierile formale, academice, legislative și în mass-media. Fiind un acronim românesc, acesta respectă topica firească a limbii noastre: substantiv (Inteligență) + adjectiv (Artificială).
  2. AI (Artificial Intelligence). Este acronimul provenit din limba engleză. Acesta s-a impus masiv în: Mediul tehnic și IT (Information Technology); Denumirile comerciale ale produselor globale (ex: Google AI, Microsoft AI); Documentația de specialitate, unde facilitează căutările internaționale.

Regula de aur pentru utilizare

  • Folosiți IA atunci când redactați o lucrare, un articol sau un document oficial destinat publicului larg din România, pentru a păstra puritatea și corectitudinea terminologică a limbii.
  • Folosiți AI ca „limbaj universal” în programare, discuții despre gadgeturi sau în mediul de business tehnologic. Acesta este preferat de specialiști datorită influenței cursurilor internaționale și a marilor companii.

Impactul etic–o responsabilitate dincolo de acronime

Indiferent de terminologia aleasă, utilizarea acestor tehnologii ridică probleme etice fundamentale:

  • Responsabilitatea conținutului. Responsabilitatea finală pentru acuratețea informației revine întotdeauna omului, nu algoritmului.
  • Transparența. Este etic să marcăm conținutul generat artificial pentru a menține încrederea publicului.
  • Protecția datelor. Utilizarea IA trebuie să respecte confidențialitatea și proprietatea intelectuală.

Concluzie Deși AI câștigă teren prin popularitate și pragmatism digital, IA rămâne reperul de corectitudine pentru limba română cultă. Într-un text bine scris, consecvența este cheia: alegem un acronim și-l folosim unitar pe parcursul întregului material.

Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (Nicolae Grigorie-Lăcrița-profil realizat de Nicolae Vasile)

Nicolae Grigorie-Lăcrița. Scrieri religioase. Volumul 1. 

Articole asociate

Ce este Inteligență Artificială și ce nu este Inteligența Artificială (IA) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Dominanță mondială prin Inteligența Artificială – Modelul chinez și viitorul controlului global – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Principalele direcții în care Inteligența Artificială ar putea „schimba” omul – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița (economist, filosof și scriitor)

Notă. Articolele autorului Nicolae Grigorie-Lăcrița în Jurnalul Bucureștiului

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Codul socio‑genetic (CSG) – o repunere în dialog a umanului prin filtrul științei și filosofiei – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Elogiul matematicii – Elogiul vieții” prin intermediul sistemelor complexe (teoria haosului) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista româno-libaneză Anca Cheaito, președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)

  • Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

  • Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…