„Un război nou se profilează la granița Prutului – Cel cu limba română” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la omul de cultură Dumitru Sârghie – Mitif (poet, scriitor și jurnalist – membru al UZPR)

În ziua de 2 aprilie a.c., apărea în prestigioasa publicație „Jurnalul de București”, un interviu intitulat „Poezia nu trebuie să fie doar decorativă; ea poate fi și o formă de luciditate”, semnat de corespondentul Ovidiu Dinică, din „Țara Lupilor” adică în leagănul de respirație în care a meditat celebrul diplomat, filosof și sociolog Dumitru Drăghicescu  (1875- 1945). Respondent la întrebările poetului și jurnalistului Ovidiu Dinică (și spun asta cu maximă modestie) a fost chiar subsemnatul. 

Interviu cu Dumitru Sârghie – Mitif „Poezia nu trebuie să fie doar decorativă; ea poate fi și o formă de luciditate” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). De la corespondentul nostru poetul, scriitorul și fotograful Ovidiu-Cristian Dinică (UZPR Râmnicu Vâlcea)

Nu mică mi-a fost mirarea, când, după un timp relativ scurt, un eseist și critic literar de peste Prut, Petru Ababii, autodenumit filosof, căruia îi publicasem, cu prietenie și respect, o cronică literară în revista „Bilete de papagal”, nr. 7-8, serie nouă, se leagă de mine ca boala de omul sănătos.  Am să redau mai jos pasajul care l-a scos din minți pe marele „filosof al culturii contemporane”, străduindu-mă să nu comit un atac la persoană, așa cum domnia-sa a procedat în ceea ce mă privește:

• „– Ovidiu Dinică: Ce vă enervează cel mai tare?
• Dumitru Sîrghie: Lăcomia de sens–adică politețea formală, însoțită de vacuitatea intențiilor. Mă enervează mai puțin greșeala decât aroganța de a pretinde că ai făcut bine când, de fapt, ai făcut rău. Arogantul care se autodefinește drept expert… Mă enervează impostura sigură pe sine. Este una dintre marile comedii ale epocii…” 

Sincer să fiu nu m-a durut tonul caustic și vădit nedrept al „filosofului” din Basarabia-pământ românesc, cât m-a durut războiul pe care confratele meu îl poartă cu limba română. 

Jurnalistul și poetul Dumitru Sîrghie: Absența oricărei reacții ferme din partea Academiei Române, a Uniunii Scriitorilor și a celorlalte instituții fundamentale de cultură față de Legea Vexler reprezintă un act de lașitate colectivă

Spunea celebra scriitoare Tatiana Niculescu despre filosoful Constantin Noica că forța lui nu stă doar în ideile exprimate, cât mai ales în felul în care le spune, într-o limbă românească de diamant: „Noica e un formidabil filosof al limbajului. Nici nu mai stai să te gândești dacă au noimă unele dintre argumentele lui, pentru că felul în care ți le povestește și le expune te fură atât de tare, încât îți pierzi mințile.” Și, da, recunosc faptul că există texte care provoacă dezbatere, texte care nasc idei și texte care, uneori, cu sau fără voia autorului, devin ele însele obiectul unei demonstrații. E dreptul „filosofului” Ababii să nu-l enerveze lăcomia de sens–adică politețea formală, însoțită de vacuitatea intențiilor emise pe gaura gurii de către cei cu care se înconjoară, și nici să-l deranjeze impostura sigură pe sine a lui X ori Y. Ceea ce ne oferă, însă, domnia sa, nu reprezintă o replică la o idee, ci o confruntare directă și prelungită cu însăși limba română, din care aceasta iese, din păcate, profund rănită. Nu suntem în fața unei polemici, ci a unui spectacol involuntar, unde sensul este invocat obsesiv, dar pierdut sistematic pe drum, printre forme greșite, acorduri ratate și construcții sufocate de propriul lor exces.

Didactica Magna sau Cartea lui Iisus – DUMITRU SÎRGHIE

Textul abundă în erori elementare: „condamnânduse”, în loc de „condamnându-se”, „ami expune” în loc de „a-mi expune”, „constientizeză” și „conștientizeazpă” ca forme improvizate ale aceluiași verb, „necăutănd”, „critcii”, „responsabilităii”, „miloane”, „implict”, „acționțnd”, „nenumpratele”, „cotext”, „postpostmderinste”, „peroadei” (aici, ne amintește de „peroada” lui Iohannis) „trimfului”, „următrul”, „persevernță”, „îninte”, „realtăților”. Lista nu este doar lungă, ci simptomatică. Nu e doar o scăpare, e o stare de lucru „filosofică”. La toate acestea se adaugă agramatisme precum „aceiași lăcomie de sens” sau „problemei tratată”, formulări improprii și un haos al punctuației, în care virgulele apar acolo unde nu au ce căuta și lipsesc exact unde ar fi necesare. Din loc în loc, autorul introduce termeni pretențioși, dar improprii sau inexistenți–„hab gnostic” (ah, ce sofisticare lexicală gratuită!), „panmodial”, „metexne”–creând impresia unui discurs savant, care însă nu reușește să se susțină nici măcar la nivelul expresiei.

Ce ne facem când expertul e și el arogant? Reacție (sub formă de pastilă satiric – filosofică) la Interviul cu Dumitru Sârghie – Mitif „Poezia nu trebuie să fie doar decorativă, ea poate fi și o formă de luciditate” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Dr Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău), cu „text corectat (doar) parțial”

În aceste condiții, ironia devine inevitabilă. A vorbi despre „lăcomia de sens”, invocată de subsemnatul ca exces al aroganței, în timp ce pierzi controlul asupra sensului propoziției, este ca și cum ai ține o lecție despre armonie, lovind încontinuu clapele greșite ale pianului. A condamna aroganța altuia, în timp ce îți arogi superioritatea unei conștiințe de sine inexistente, produce nu o critică, ci un efect comic involuntar. Înainte de a aspira la corectarea lumii sau la redefinirea conceptelor, ar fi fost poate utilă o reîntoarcere modestă la regulile de bază ale limbii române, acolo unde sensul începe, nu unde se proclamă.

Cu atât mai mult cu cât, la întrebarea jurnalistului, răspunsul meu criticat de Ababii, este, în sine, limpede și coerent. „Lăcomia de sens” nu vizează dreptul omului de a căuta sensuri, ci impostura de a simula sensul, de a-l afișa ca pe o podoabă retorică, în absența conținutului real. Nu este o condamnare a sensului, ci a goliciunii travestite în sens.

Aroganța despre care se vorbește nu este simpla afirmare de sine, e pretenția de adevăr, acolo unde există eroare, siguranța falsă a celui care nu doar că greșește, dar refuză să-și recunoască greșeala. Aceasta este „comedie”–nu existența opiniilor diferite, ci spectacolul imposturii sigure pe sine. În mod paradoxal, textul care își propune să combată această idee ajunge să o ilustreze. Ababii are intenții generoase, în fond, numai că forma își trădează fondul la fiecare pas. Astfel, în locul unei dezbateri reale, asistăm la o demonstrație involuntară: sensul nu poate fi revendicat prin abundență verbală, nici impus prin emfază, ci se construiește prin claritate, rigoare și respect față de limbaj.

Iar concluzia, inevitabil ironică, capătă o notă aproape tragică. În acest îndelungat „război” cu limba română, au fost învinse și ideile, și instrumentul care ar fi trebuit să le susțină. Nu sensul a fost cucerit, ci risipit. Și poate că aceasta este adevărata „comedie a epocii noastre”: nu că oamenii caută sensul, ci că, uneori, unii îl proclamă tocmai atunci când l-au pierdut. La asta mă refeream când am vorbit de lăcomia sensului în interviul respectiv, Domnule Ababii! „Să trăiți frumos”, cum spunea străbunicul, basarabean de origine, care a murit în timpul sângeroaselor lupte de la Stalingrad, la care a participat, ca reporter de război, și „ultimul gândirist”, Pan. M. Vizirescu, „profesor de emoții estetice”, la Liceul Militar „Ștefan cel Mare, din Cernăuți”…  

Corespondență de la scriitorul, poetul și jurnalistul Dumitru Sîrghie – Mitif (membru al UZPR)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)