Festivalul „Ziua Porților Deschise la Domeniul Otetelișanu”, conacul unde s-a născut Petrache Poenaru – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D). Corespondență de la Ion Nălbitoru (membru al UZPR și LSR)
Notă. Ne adresăm în primul rând compatrioților noștri români din diaspora care au fost arestați și plasați în detenție provizorie (ca „preveniți”) în Franța, înainte să fi angajat, deja, un avocat care să-i reprezinte, dar și celor care deși sunt asistați de un avocat, întâmpină dificultăți în comunicarea cu autoritățile de anchetă (franceze) datorită problemelor lingvistice (cu caracter socio- judiciar) cu care se confruntă. Să nu uitați că într-o mare majoritate de cazuri, sunteți victimele unor interpretări neadecvate și neadaptate ale infracțiunilor comise (indiferent de procedură: corecțională sau criminală), ceea ce agravează incadrarea voastră juridică și ca urmare pedeapsa la care veți fi condamnați. Contactați-ne pe site-ul nostru: oadd.ro
Conacul Otetelișanuse află în Benești, Vâlcea, și aparține de orașul Bălcești. Pe 10 mai 2026 am avut onoarea să particip la Festivalul „Ziua Porților Deschise la Domeniul Otetelișanu”. Evenimentul de anul acesta, 2026, organizat de Historia Renascitaîmpreună cu Fundația Domeniul Otetelișanu,gazda evenimentului, se află la a III-a ediție. Deschiderea a fost făcută de domnul primar Constantin Aleca al Orașului Bălcești și proprietarul imobilului, domnul Valentin Ionescu.
În curtea conacului a fost instalat un cort și tarabe-expoziție cu arme ale epocii fanariote și chiar un loc unde se prepara cafea tradițională turcească, pe nisip. Vizitatori din zonă, dar și din alte părți, după trecerea în revistă a curții conacului, au urcat scara exterioară și au vizitat încăperile acestuia. Într-una din camere aflând-se o familie de boieri. Apoi, la subsol, a fost vizitată crama!
A urmat un program artistic, cu cântece și dansuri folclorice oltenești, susținut de elevii de la școlile din zonă. Între timp am stat de vorbă cu proprietarul, domnul Valentin Ionescu, care ne-a prezentat pe scurt istoria acestui conac: Conacul Otetelișanu este construit în 1698, încă mai trăia Constantin Brâncoveanu,de aceea se și observă stilul brâncovenesc în arhitectura construcției. Conacul a aparținut familiei Otetelișenilor, familie cunoscută mai ales în Oltenia, boieri luminați, cărturari ai vremii respective, cu multe ramuri în București și cam în toată Țara Românească.
Personajul marcant al locului este Petrache Poenarucare s-a născut (1799) și copilărit aici. De ce s-a născut aici? Pentru că mama lui era Smaranda Otetelișanu, sora lui Iordache și Grigore Otetelișanu care erau stăpânii conacului și al moșiei de jur împrejur. Smaranda era căsătorită cu Constantin Poenaru, un boier de rang trei, și ea a preferat să vină și să-l nască pe Petrache aici la conacul fraților ei, unde avea condiții mai bune la vremea respectivă. După cum se știe, Petrache Poenarua fost inventatorul stiloului și secretarul lui Tudor Vladimirescu,(figură emblematică pentru istoria Țării Românești, conducătorul Revoluției de la 1821) dar și pedagog, inventator, inginer și matematician.
Conacul a trecut de-a lungul anilor prin mai multe etape, transformări, în funcție cât de mare era familia boierului. În 1965, după ce a trecut prin faza de naționalizare, a fost restaurat și trecut pe lista de monumente istorice.După anul 1990 au început procedurile de retrocedare și după multe procese, în 2000, a ajuns în proprietatea mea, eu fiind, din partea mamei, rudă cu Otetelișenii. După 1990 în timpul proceselor de retrocedare conacul s-a degradat foarte mult iar din 2000 când l-am preluat am început partea de restaurare și l-am adus la forma actuală. El este administrat de Fundația Domeniul Otetelișanu, pentru că nu puteam să-l administrez de unul singur, și am considerat că un astfel de monument nu trebuie păstrat egoist, cu porțile închise, ci trebuie deschis și redat oarecum comunității, ceea ce se întâmplă acum.
De fapt bătălia de la Benești a avut loc pe 2 martie 1821, dar fiind prea frig să organizăm acest eveniment, l-am decalat în prima jumătate a lunii mai, anul acesta fiind pe 10 mai. Deci anul acesta este ediția a III-a a festivalului „Cu porțile deschise.” Organizarea în mare parte se datorează celor de la Historia Renascita, o asociație de la Pitești, din județul Argeș. Președintele asociației, domnul Cătălin Drăghici, profesor de istorie, adună oameni pe bază de voluntariat, ei nu sunt actori, dar se implică și se transformă uimitor în rolul boierului, al arnăuților, pandurilor, jupâneselor, slujnicelor. În realitate au alte profesii, deci nu sunt actori.
Apoi a început evenimentul în sine care a fost organizat de Asociația Historia Renascita din Pitești. Domnul Cătălin Drăghici, profesor de istorie și Președintele asociației Historia Renascita, ne spune că au sosit la acest conac cu un proiect de reconstituire a unor elemente de viață civilă și militară din epoca fanariotă, a unui episod petrecut la Conacul Otetelișenilor. Înainte de a face o prezentare a epocii și a tipologiilor civile și militare, spectacolul începe cu un dans militar, de epocă, care a traversat Balcanii și a ajuns în Țara Românească.
A urmat prezentarea „militarilor”: arnăuți, haiduci, panduri și armele de epocă: pistoale de diferite feluri, iatagane de diferite mărimi, pumnale etc. Episodul cu bătălia de la Benești este inspirat din mărturiile boierului Iordache Otetelișanu. Președintele asociației Historia Renascita oferă detalii celor prezenți despre adevărata istorie a evenimentelor care s-au succedat pe aceste locuri: La începutul lui martie 1821, mai multe familii boierești, printre care cele ale fraților Otetelișanu și a lui Petrache Poenaru se retrăseseră la moșia de la Benești, unde fortificațiile și proviziile le-ar fi permis să reziste pe o perioadă de timp. Revolta era deja declanșată în acel moment și panica se instaurase în toată Țara Românească. Tocmai de aceea, toți cei aflați la Benești aveau averile strânse în care și trăsuri, fiind pregătiți a lua drumul Sibiului pentru a scăpa de tăvălugul revoltelor. Nu au mai apucat să o facă, pentru că în 1 și 2 martie vor fi atacați și asediați de grupuri răzlețite din avangarda oștirii lui Tudor aflată în deplasare spre București, grupuri de ,,rebeliști”, o amestecătură de arnăuți și panduri ce au picat asupra conacului în trei valuri succesive, sosite separat și fără cunoștință între ele.
Sunt aduși în scenă și țărani nervoși, înarmați cu securi pentru spargerea porților. Se lasă cu schimb de focuri, cu morți, cu incendieri, cu beții în urma descoperirii buților cu spirt și vin dosite în pivnițe, cu negocieri eșuate și groaznică jefuire până la pânza saltelelor, a celor baricadați inițial înăuntru. Puțin lipsește ca grupurile celor ce au atacat conacul să se încaiere între ele, chit că în fruntea unuia era chiar unul dintre căpitanii principali ai lui Tudor,Hagi Prodan. Doar sosirea slugerului Tudor salvează viețile celor deja jefuiți și aflați la un pas de a intra sub iataganele agresorilor. Tudor e ferm, le oferă protecție și pază până la mânăstirea Horezu, acolo unde slugerul i-a îndemnat să caute adăpost. Tudor nu întârzie să ia măsuri drastice pentru pedepsirea atacului asupra conacului, executând pe loc pe doi dintre capii răutăților și care înfăptuiseră cele mai multe rele și punându-i pe restul să jure că vor înceta a mai face acte tâlhărești.
Apoi, trupa de la Historia Renascita prezintă episodul cu ultimul atac asupra conacului și predarea boierilor. Au fost scene ca la realizarea unui film, cu împușcături de ambele părți, focuri de tun, ambuscade între „rebeliști” și argații boierului etc. Aveai senzația că chiar este o luptă reală! Și când te gândești că acest episod a fost reconstituit nu de actori adevărați, ci de oameni de diferite profesii, dar care iubesc istoria! Protagoniștii acestui evenimentdin cadrul asociației Historia Renascită sunt: Cătălin Drăghici (președinte al asociației și narator al momentului), Alexandru Ionașcu (boier), Andrei Ionescu, Ovidiu Udrescu, Michael Cojocaru, Constantin Vlăsceanu (Garda de arnăuți și argați ai boierului), Gabriel Demeter (preot), Adrian Lixandru (căpetenia zavergiilor), Ghena Luca, Gheorghe Prună, Ștefan Grigore, Marius Horjescu, Tudor Drăghici, Pia Iulian, Andrei Udrescu, David Ionașcu (Ceata zavergiilor), boieroaice, jupânese, slujnice: Raluca Drăghici, Ada Ionașcu, Ana Udrescu, Diana Cristea, Mihaela Olteanu, Iuliana Kmel, Mara Horjescu, Sofia Udrescu, Ania Drăghici. Să sperăm că în anii următori curtea conacului Otetelișanu va fi plină de „spectatori”, dar și de oficialități și oameni de cultură din județul Vâlcea, din întreaga Oltenie și, de ce nu, din toate colțurile țării! Cinste celor care rescriu adevărata istorie!
Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras:Vladimir Cosma(n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.