Centenarul nașterii „marelui singuratic” Marin Preda, „cel mai iubit dintre pământeni”. Critica literară și opera lui Marin Preda. Expresiile celebre din cărțile marelui scriitor român (Stigmate spirituale)

Astăzi sărbătorim centenarul nașterii marelui nostru scriitor (romancier) Marin Preda (1922-1980). Despre faimosul prozator, un distins academician, profesor universitar și critic literar a afirmat undeva că acesta avea „darul zicerilor memorabile”. Lucrul e întru totul adevărat și, pornind de la expresia „obsedantul deceniu”, folosită de Marin Preda într-un anumit context, se pot identifica, în concordanță cu observațiile domnului academician, o mulțime de alte expresii prezente în cărțile marelui scriitor, care au devenit celebre.

Mai puțin se știe însă că unele dintre acele expresii nu sunt originale–scrise, adică, în premieră de Marin Preda -, ci provin din alte surse de inspirație. Circumstanța, desigur, nu scade cu nimic din meritul literar al marelui prozator român, dar e necesar a fi amintită, între altele și pentru că așa e corect, să se cunoască și acest aspect.

De altfel, critica literară, prin exponenții săi, poate că a inițiat deja demersuri în sensul acesta, menționând ceea ce eu tocmai doresc să reliefez, dar, din motive independente de voința mea, eu nu sunt la curent cu activitatea ei. În cazul acesta, îmi cer scuze cu umilință. Dacă însă aspectele în chestiune au fost eludate intenționat, atunci se cuvine să le semnalez, fie și  doar pentru a respecta adevărul.

Totuși, pentru a fi imparțial, mai trebuie să amintesc că nu am să mă refer nicidecum la acele expresii care, prin forța împrejurărilor, reprezintă „locuri comune”–adică formulări stereotipe, personale sau oficiale, folosite frecvent de toată lumea -, deoarece asta ar însemna să fiu nu numai nedrept, ci și neghiob. Am să aduc în discuție doar acele expresii care, odată cu trecerea timpului, au devenit faimoase, ele singure fiind suficiente pentru a recomanda un scriitor; dar, cum am spus, care posedă și particularitatea că nu sunt originale.

Iar exemple mai sunt, și sunt de notorietate. În romanul „Delirul”, încă de la început, Marin Preda afirmă despre un personaj că era cuprins de stări ciudate, manifestate prin declarații și prin întrebări aparent absurde, de genul: „Pe ce te bazezi?”. Ca auxiliar în construcția psihologică a personajului, formula e extraordinară și are efect. Atâta doar că nu e originală, ci a fost preluată, într-un fel, de scriitor din romanul Tess of the d’Urbervilles al lui Thomas Hardy, unde, în capitolul „Femeia plătește” se afirmă, de câteva ori, că anumite reflecții ”se bazează” pe o seamă de fapte. Bineînțeles, lui Marin Preda nu i se poate imputa nimic, deoarece, cu sinceritate, a precizat, în paginile de început ale cărții „Delirul”, că personajul său repeta cuvinte sau expresii culese din altă parte, care îi scoteau din fire pe ceilalți oameni. Confuzia e declanșată de critici, care atât de ușor i-au atribuit lui Marin Preda paternitatea literară a expresiilor în chestiune.

În romanul „Marele singuratic”–dacă memoria nu-mi joacă feste – un țăran, văzând o girafă la o grădină zoologică, a îngăimat uimit: „Asta e ceva care nu poate să existe!”.

Numai că aceeași expresie, transcrisă aproape ad litteram, se află în volumul intitulat „Kon-Tiki”, al marelui explorator Thor Heyerdahl, unde, de asemeni, colegul său, suedezul, a exclamat, văzând un pește: „Asta e ceva care nu poate să existe!”. Procedeul se repetă însă și în alte cărți și, trecut cu vederea de critici, devine de-a dreptul jenant.

Prima frază, de pildă, a volumului întâi din romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” – celebra „Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător” – e transcrierea aproape identică a altei aserțiuni, asemănătoare ca două picături de apă, care îi aparține unui filozof francez. Ținând cont însă că personajul principal al romanului „Cel mai iubit dintre pământeni” e un filozof, citatul, chiar și așa, nesemnalat cu ghilimele, are totuși o rațiune de înțeles. De neînțeles rămâne poziția criticii literare, care nu a suflat un cuvânt despre aceste aspecte, cum, de asemeni, nu a zis mai nimic nici despre fraza de încheiere a aceluiași roman „Cel mai iubit dintre pământeni”: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”.

Aceasta, firește, e ușor de identificat de către cititorii Bibliei, care o descoperă, puțin schimbată, în „Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel”. Marin Preda a preluat-o prin intermediul preotului și scriitorului Valeriu Anania, fost deținut politic, care, de altfel, a și mărturisit, în volumul intitulat „Rotonda plopilor aprinși”, cum i-a împrumutat prozatorului cărți pentru a-și face documentarea. Dar, chiar și lucrul acesta simplu, firesc, omenesc, amical critica literară a preferat să îl omită.

Remus Moise – Stigmate spirituale

Articol asociat

Remember (1921–2021). Centenarul Partidului Comunist Român (PdCR/PCR). Raportul prezentat în 1961 la Adunarea festivă cu prilejul aniversării a 40 de ani de la crearea PCR („40 de ani de luptă sub steagul atotbiruitor al Marxism–Leninismului”)

Nota redacției

Celebrul penitenciar parizian „de la Santé” inaugurat cu 155 de ani în urmă (document istoric inedit, cu imagini inedite, în exclusivitate, pentru Jurnalul Bucureștiului). Ultimele două execuții în această închisoare cu o jumătate de secol în urmă în dosarul tentativei de evadare din centrul de detenție de maximă siguranță de la Clairvaux (cu uciderea ostaticilor Guy Girardot – gardian al închisorii și Nicole Comte – infirmieră în aceași închisoare). Claude Buffet și Roger Bontems, „precursori” ai abolirii pedepsei capitale în Franța

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida

CUFR București–Jurnalul Bucureştiului