Acasă Editorial Jurnalul Bucureștiului Ziaristul Viorel Patrichi: Rusia a trimis trupe în Kazahstan. Intră și China...

Ziaristul Viorel Patrichi: Rusia a trimis trupe în Kazahstan. Intră și China în hora din Kazahstan?

Forțele colective de menținere a păcii din cadrul Organizației Tratataului de Securitate Colectivă au trimis militari ruși în Kazahstan. „În conformitate cu hotărârea Consiliului de securitate colectivă al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, hotărâre adoptată pe 6 ianuarie 2022, au fost trimise forțe colective de menținere a păcii pentru stabilizarea și normaliarea situației, pentru o durată determinată”, se arată într-un comunicat citat de Agenția TASS. Aceste „forțe colective” cuprind militari din Rusia, Armenia, Tadjikistan și Kîrgîzstan. Forțele de desant aerian aparțin Rusiei.

Deși face parte din același „tratat colectiv”, China a refuzat să trimită militari în Kazahstan. „Ceea ce se întâmplă acum în Kazahstan reprezintă o problemă internă a acestei țări. Avem convingerea că autoritățile vor putea reglementa problema într-un mod corespunzător”, a transmis pe 6 ianuarie Ministerul Afacerilor Externe din China. Ca de obicei, Rusia s-a dovedit și acum foarte săritoare atunci când vine vorba de „securitate colectivă” (un acord securitate, regional sau global, în care fiecare stat din sistem acceptă că securitatea unuia le privește pe toate, și sunt de acord să se alăture unui răspuns colectiv la orice amenințare, un acord mult mai ambițioasă decât sistemele securitatea aliată sau apărarea colectivă pentru că urmărește să includă totalitatea statelor dintr-o regiune, chiar la nivel global, și pentru a aborda o gamă largă de amenințări posibile. În timp ce securitatea colectivă este o idee cu o istorie veche, în practică s-a dovedit problematică. Sunt necesare câteva premise pentru a putea funcționa).

Notă. Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (Организация Договора о Коллективной Безопасности, Organizatsiya Dogovora o Kollektivnoy Bezopasnosti, ODKB/CSTO) este o alianță militară interguvernamentală care a fost semnată la 15 mai 1992. În 1992, 6 state post-sovietice aparținând Comunității Statelor Independente-Rusia, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan-au semnat Colectivul Tratat de Securitate, Alte 3 alte state post-sovietice—Azerbaidjan, Belarus și Georgia—au semnat următorul an iar tratatul a intrat în vigoare în 1994. Peste 5 ani, 6  din cele nouă state—toate în afară de Azerbaidjan, Georgia și Uzbekistan—au acceptat să reînoiească tratatul pentru încă 5 ani, iar în 2002 aceste 6 state au acceptat să creeze Organizația Tratatului de Securitate Colectivă ca o alianță militară. Uzbekistan a reintrat în CSTO în 2006 dar s-a retras în 2012. Nikolai Bordyuzha a fost pus secretar general al noii organizații. La 26 iunie 2006, Uzbekistan a devenit un participant total al CSTO; iar apartenența sa a fost ratificată de parlamentul uzbek la 28 martie 2008, dar a fost suspendată în 2012. CSTO este o organizație de observatori la Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Carta CSTO a reafirmat dorința tuturor statelor participante de a se abține de la utilizarea sau amenințarea cu forța. Semnatarii nu ar putea să se alăture altor alianțe militare sau altor grupuri de state, în timp ce agresiunea împotriva unui semnatar ar fi percepută ca o agresiune împotriva tuturor. În acest scop, CSTO ține anual exerciții militare pentru ca membrii CSTO să aibă oportunitatea de-a îmbunătății cooparearea cu organizația. Un exercițiu militar al CSTO „Rubezh 2008″ a fost ținut în Armenia, unde un total combinat de 4.000 de soldați din toate cele șapte state membre CSTO, au efectuat instrucțiuni operative, strategice și tactice, cu accent pe îmbunătățirea eficienței elementului de securitate colectivă al parteneriatului CSTO. Cel mai mare dintre aceste exerciții, s-a ținut în sudul Rusiei și în Asia Centrală în 2011, format din peste 10.000 de de soldați și 70 de avioane de luptă. Pentru a desfășura baze militare ale unei țări terțe pe teritoriul statelor membre CSTO, este necesar ca o țară să obțină acordul oficial al tuturor membrilor săi. CSTO utilizează un sistem de „președinție rotativă” în care țara care conduce alternează în fiecare an. Acest tratat are aproximativ 5 milioane de militari, din care trei milioane și jumătate sunt ruși.

„„În prezent, anumite forțe internaționale care se ascund în spatele fațadei „democrației” și „drepturilor omului”, se implică în afacerile interne ale Chinei și Rusiei, încălcând brutal legea internațională și normele recunoscute ale relațiilor internaționale”, a transmis Agenția chineză de stat Xinhua, citându-l pe Xi Jinping, ăn cadrul unei videoconferințe cu Vladimir Putin din decembrie 2021. China și Rusia trebuie să-și amplifice eforturile comune pentru a apăra interesele de securitate ale ambelor părți”.

Vladimir Putin a atras și China în Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (OSC), care este o organizație fondată la 15 iunie 2001 2001, din care fac parte Rusia, China și 4 foste republici sovietice din Asia Centrală: Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Kărgîzstan. Obiectivul acestei structuri este amplificarea cooperării diplomatice, militare și economice dintre statele membre. Ea a fost fondată  cu scopul declarat pentru a lupta împotriva terorismului și a separatismului dar este deseori considerată a fi de fapt un mijloc de a contracara influența americană în Asia Centrală, regiune strategică bogată în hidrocarburi. Din organizație mai fac parte și Mongolia, Iran, India și Pakistan, care au statut de observatori. Este o structură pe care Putin a gândit-o ca pe o reacție în oglindă la NATO. După reacția de azi a Chinei, se vede că Beijingul nu acceptă necondiționat jocurile Kremlinului. În cei 10 ani care s-au scurs de la crearea OSC, Moscova a încercat insistent să obțină recunoașterea internațională a instituției. De la înființarea ei, OSC a reușit să stabilească relații de parteneriat cu alte structuri internaținale–ONU, OSCE, CSI, ODKB (acordul de securitate colectiva a CSI), Uniunea Economică Euroasiatică (UEE) este o uniune economică situată în principal în nordul Eurasiei. Tratatul pentru fundarea UEE a fost semnat la 29 mai 2014 de către liderii statelor Belarus, Kazahstan și Rusia și a fost pus în aplicare de la 1 ianuarie 2015.

În ziua de Crăciun pe rit vechi (7 ianuarie), aflăm cu bucurie că „Structura Regională Antiteroristă a Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (RATS OSC), este pregătită să acorde asistența necesară la cererea autorităților competente din Kazahstan. Comitetul executiv al RATS își exprimă și încrederea că măsurile luate în Kazahstan îi vor neutraliza pe terorişti şi pe bandiţi”, transmite RIA Novosti.Comitetul Executiv al Structurii Regionale Antiteroriste a Organizației pentru Cooperare de la Shanghai își exprimă îngrijorarea serioasă cu privire la situația din Republica Kazahstan. În același timp, își declară disponibilitatea de a oferi asistența necesară din partea SCO RATS în conformitate cu prevederile procedurii stabilite la cererea corespunzătoare a organului competent al Republicii Kazahstan”, a anunțat vineri site-ul RATS.

Când auzi formula „Organizația de la Shanghai”, te gândești imediat la China. Și te încrețești tot: nu cumva chinezii pleacă cu steaua prin Kazahstan? E adevărat, Nursultan Nazarbaev a tăiat-o spre Dubai, cu tot cu averi și clanuri, mai ales că demonstranții au ieșit cu mâinile goale ca să-l colinde: „Bă moșnege, lasă-ne!”

Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (OSC), este o alianță internațională, iar pe 9 iunie 2017, India și Pakistan au devenit membri cu drepturi depline ai acesteia. Toți membrii Grupului Celor Cinci de la Shanghai, înființat ca urmare a acordurilor semnate în 1996-1997 între Kazahstan, Kîrgîzstan, China, Rusia și Tadjikistan privind întărirea încrederii în domeniul militar și pentru reducerea reciprocă a forțelor armate în zona de frontieră, au devenit OSC. Teritoriul total al statelor membre OSC este de peste 34 milioane km², adică 60% din teritoriul Eurasiei. Populația totală a țărilor OSC este de aproximativ 3,4 miliarde de oameni (2021), jumătate din populația lumii. Economia Chinei este a doua cea mai mare economie din lume în ceea ce privește PIB-ul nominal, prima în ceea ce privește PIB-ul în ceea ce privește paritatea puterii de cumpărare (din 2014).

Haideți să vedem cine conduce Structura Regională Antiteroristă a Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO RATS): Mirzaev Ruslan Erkinovici este director general, originar din Tașkent, Uzbekistan. Are gradul de general-maior în vechiul KGB al URSS. Mukașev Ahat Gabbasovici este director adjunct, aviator de profesie, originar din Kazahstan. Director adjunct este și Tiukeev Kanat Asanbekovici, ofițer în structurile de Securitate din Bișkek, Kîrgîzstan.

Și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă este directorul adjunct Barciuk Vadim Vilorievici, general FSB, originar din orașul Permi, Federația Rusă. Am căutat măcar un picior de chinez, de indian și nu am găsit. De unde tragem aceeași concluzie: toate aceste structuri gândite de Kremlin ca organizații opozabile Alianței Nord-Atlantice au fost promovate numai de Rusia, iar celelalte state asiatice au acceptat să adere de frică sau din jenă diplomatică față de Moscova. Pe de altă parte, Putin a știut să inducă spaima terorismului și a secesionismului musulman, fenomene ce afectează toate aceste țări.

Președintele rus Vladimir Putin a purtat joi și vineri mai multe conversații telefonice cu colegii săi din alte țări ale Organizației Tratataului de Securitate Colectivă (OTSC), inclusiv cu președintele kazah Kassîm-Jomart Tokaev, cu privire la situația din această republică, a anunțat Dmitrii Peskov, secretarul de presă al liderului rus. „Ieri și astăzi, președintele Putin a purtat o serie de discuții telefonice cu liderii țărilor membre OTSC. A avut discuții cu Sadîr Japarov (președintele Kîrgîzstanului), cu Alexander Lukașenko (președintele Belarusului), cu Emomali Rahmon (președintele Tadjikistanului), precum și cu prim-ministrul Armeniei”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului. De asemenea, potrivit acestuia, Putin „a vorbit în mod repetat la telefon cu Tokaev, președintele Kazahstanului”. „S-au discutat situația din Kazahstan și acțiunile comune în cadrul mandatului OTSC de combatere a terorismului internațional și de a asigura ordinea și securitatea cetățenilor din Kazahstan”, a spus Peskov.

Și, ca de obicei, Vladimir Wolfovici Jirinovskii a făcut cea mai pertinentă analiză a situației actuale din Kazahstan. Cauzele evenimentelor din Kazahstan constau în inegalitatea excesivă dintre săraci și bogați, precum și în absența unei democrații adevărate, a declarat Vladimir Wolfovici Jirinovskii, liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia. Potrivit politicianului, aceeași echipă este la putere în republică de mai bine de 30 de ani, nimic nu poate fi criticat, drept urmare, oamenii nu mai suportă.

Nursultan Nazarbaev a devenit primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Kazahstan chiar înainte de 1991, înainte să obțină independența Kazahstanul. Acum, succesorul său Tokaev este la putere și același partid câștigă întotdeauna alegerile cu un rezultat de peste 80%. Și, în același timp, nimic nu poate fi criticat. Nu numai pe Nazarbaev și pe Tokaev nu ai voie să-i critici, dar nici neajunsurile existente. Și toți cei care sunt împotrivă sunt nevoiți să emigreze. Oamenii nu suportă, a scris el. De asemenea, potrivit lui Jirinovskii, opresiunea națională a influențat starea de protest. Și-a amintit că el însuși s-a născut în Kazahstan, iar în copilărie, majoritatea copiilor din clasă erau ruși, acum este exact invers. Rușii sunt „într-o situație groaznică”, jumătate au plecat deja. Anterior, era posibil să se studieze limba kazahă ca limbă facultativă, acum studiul limbii kazahe este obligatoriu. Toate acestea provoacă furie atât în rândul rușilor, cât și în rândul altor popoare, a subliniat el.

Și noi care credeam că este țara kazahilor…

În 1992, când am fost la Almatî, șoferul nostrum era rus. „Uite, eu sunt diplomat și acum trebuie să fac pe șoferul la Ministerul de Externe din Kazahstan. Este foarte umilitor…” „De ce nu vă întoarceți la Moscova?, l-am întrebat eu. Aici este infernal de cald, trebuie are condiționat…” „Nu, aici e bine, nu am eu nevoie de aer condiționat…” Uitase de umilință. E adevărat că, încă din 1991, toate televiziunile și posturile de radio din Kazahstan aveau numai emisiuni în limba kazahă. Nazarbaev a mutat capitala la Astana ca să scape de rușii din Almatî. Pentru politica lui naționalistă, apropiații au botezat Astana cu numele lui: Nursultan. Activiștii noștri au botezat și ei comuna Onești în orașul Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar s-au grăbit să revină la numele vechi și să distrugă și industria înființată acolo…

Putin urmărește mai mulți iepuri în Kazahstan: haosul din această țară îi va permite Kremlinului curând să ceară negocierea frontierelor cu Federația Rusă, dacă nu invadarea și anexarea ei; conflictul din Ucraina a dispărut pentru opinia publică internațională; obiectivul principal este alungarea americanilor din Asia Centrală, iar acest obiectiv este agreat discret și de China…

Revenind la Vladimir Wolfovici, el crede că protestele au fost provocate și de nemulțumirea țăranilor care trăiesc în condiții tribale, comparative cu orășenii, într-o țară mai bogată decât Kuweitul. Alte cauze pot fi influențele din țările musulmane din jur, precum și slăbiciunea armatei și a serviciilor speciale, imposibilitatea de a proteja regimul. Anterior, Polat Jamalov, președintele consiliului de administrație al fundației de la Moscova „Diaspora kazahă”, a spus că motivul protestelor actuale din Kazahstan a fost creșterea prețurilor la gaze, iar oamenii trăiesc în sărăcie într-o țară bogată. Pentru a rezolva situația, este necesară reconstrucția completă a puterii de stat. Cu cât Kassîm-Jomart Tokaev, președintele Kazahstanului, face asta mai repede, cu atât mai bine, a spus el. Apropo, România are petrol, are gaze, are termocentrale electrice și românii plătesc mai mult penrtru energie, comparative cu Ungaria, Cehia, Finlanda, Elveția care nu au resurse naturale, însă au conducători…Rusia profită și din dezastrul din Kazahstan. Prețul petrolului a crescut și mai mult fără să știm în ce ordinator este enigma comenzii globale. Structurile mafiote din România vor profita și mai mult de această gâlmă geopolitică și militară. Noi, oamenii obișnuiți, Frunze pe ape vom fi…

Bibliografie

Articolul precedentMihai Căldăraru (Directorul General al Direcției Generale de Asistență Socială România) în campania umanitară „Calea spre credință”
Articolul următorPulsul vieții în „paradisul Sud-african” se simte în „Oraşul Aurului” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
Research professor in Mathematical modeling and Applied Mathematics in social sciences (socio-judicial branch), Scientific director at CUFR R&D (Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and Research & Development) Paris–Bucharest, Director and Chief editor at Journal of Bucharest–„Le Petit Parisien” (The Organization of the Francophonie) Paris–Bucharest, Press attached of the OADO (Organization for Human Rights Defense–United Nations) at the Jury Court of the Paris Judicial Tribunal Paris, Honorary President OPDP (Organization for the Defense Prizoners form the Diasopra), Member of the Union of Professional Journalists. [Fizician teoretician și matematician (profesor universitar) de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română (https://dictionary.sensagent.com/wiki/THOMAS%20CSINTA/ro-ro/), specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Knight of the Order of the Golden Cross the Defender of Human Rights-United Nations (Cavaler al Ordinului Crucea de Aur al Drepturilor Omului-Națiunile Unite), propus de către OADO (națiunile Unite) la Marele Premiu ONU (echivalentul premiului Nobel pentru Drepturile Omului) și cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv a studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Pentru relizările sale (lucrări cu caracter științific și academic) de excepție în domeniul jurnalismului de investigații criminale, care includ și aplicațiile structurilor matematice la studiul comportamentului infracțional criminal (în special al Codului Sociogenetic), el a fost distins cu Diploma de Onoare a Marii Loje Naționale Române (MLNR) 1880. În cartea  „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat alături de cei mai celebri și prestigioși jurnaliști de investigațe francezi pentru rezultatele sale obținute în dosarul criminal de cvadruplu asasinat al lui Dany Leprince (în 1994) aflat astăzi, într-un proces de revizuire (reexaminare) în fața CRR (Curții de Revizuire și Reexaminare) în Franța. Este autor a peste 1.000 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.500 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.] https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/wp-content/uploads/2026/01/Thomas-Csinta-CV-Wiki.pdf Text generat de AI. Thomas Csinta este un profesor universitar, fizician teoretician și matematician, precum și jurnalist de investigații criminale franco-român. Este un promotor activ al sistemului ultra-elitist de învățământ superior francez, filiera „regală” „Prépas–Grandes Écoles” în spațiul educațional românesc. Prin activitatea sa academică și de cercetare în cadrul CUFR R&D România (Conseil Universitaire–Formation–Recherche auprès des Grandes Écoles Françaises, Recherche et Développement) și al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural-educațională și științifică cu caracter academic) al cărui director și redactor-șef este, el facilitează accesul tinerilor supradotați, cu abilități intelectuale înalte, din România în aceste instituții de învățământ superior de prestigiu din Franța. Este cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate în Educația de Excelență), militând pentru implementarea unor sisteme de învățământ ultra-selective și ultra-performante de tipul „Grandes Écoles”–un sistem educațional de înalt nivel academic, unic în lume, care funcționează în paralel cu universitățile publice accesibile publicului larg. Printre acestea se numără École Normale Supérieure (ENS), École Polytechnique (X), concursurile Centrale-Supélec, Mines-Ponts, HEC, ESSEC, ESCP Europe și Sciences Po (IEP), în care accesul nu se face pe baza diplomei de bacalaureat, ci după absolvirea unei Clase Pregătitoare (CPGE) cu o durată de 2-3 ani de studii post-bacalaureat, corespunzătoare primului ciclu universitar din România–Licența. Programul CPGE este extrem de intens și axat pe matematici generale și aplicate, științe fizice, computer science, științe sociale și economice, științe socio-umane etc. În calitate de profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în diverse școli superioare franceze de înalte studii inginerești și economice, prin intermediul CUFR R&D, Csinta publică regulat subiecte de concurs de admitere în aceste școli, precum și subiecte propuse pentru celebrele concursuri franceze de titularizare în învățământul preuniversitar și primul ciclu universitar „Capes” și „Agrégation”. Materialele includ suport de curs, soluții detaliate și comentarii în limbile română și franceză, realizând o convergență între programa educațională din CPGE (Franța) și cea de Licență (România).Thomas Csinta este, de asemenea, cel care a introdus în anul 1981 conceptul de Cod Socio-Genetic (CSG/Cod Sociogenetic), pe care l-a dezvoltat ulterior. Scopul CSG este de a complementa Codul Biogenetic (ADN-ul biologic) în cadrul Codului Genetic Personal (CGP), prin cuantificarea influențelor (psiho)sociale asupra comportamentului uman. Acest concept este aplicat cu precădere în criminologie, psihiatrie judiciară și psihosociologie (psihologie socială) matematică, pentru a studia, analiza și prezice comportamentele infracționale, în special pe cele criminale. Acționând ca o „genetică socială” structurată, CSG definește individul uman în raport cu mediul său socio-judiciar, ca un sistem complex. Teoria susține că profilul unui criminal nu este determinat strict biologic, ci și de interacțiuni (psiho)sociale modelabile. Pentru descrierea acestuia, sunt utilizate modele fizico-matematice complexe care „traduc” comportamentul uman în formule cuantificabile. Conform lucrărilor și cercetărilor publicate de Thomas Csinta în spațiul academic și jurnalistic, modelul include analiza modului în care mediul (psiho)socio-cultural și traumele trăite influențează discernământul în spațiul socio-judiciar asociat individului uman și jurisprudența penală. Utilizarea instrumentelor fizico-matematice de analiză structurală aplicate testelor sociometrice „judiciare” va revoluționa psihiatria judiciară și criminologia clasică utilizată astăzi. Subiectele elaborate de profesorul Thomas Csinta pe această tematică, propuse pentru teze de doctorat, se concentrează pe domenii inter-, pluri- și transdisciplinare, prin intermediul sistemelor complexe. Acestea îmbină matematicile aplicate–teoria haosului, sistemele formale de tip Gödel, cercetarea operațională etc. – în spațiul „separabil” juridic și penitenciar, cu psiho(sociologia) și psihiatria. Abordarea permite o apreciere riguroasă și corectă a persoanei cercetate penal din punct de vedere socio-judiciar, inclusiv în privința (i)responsabilității sale penale. Profesorul Thomas Csinta este autorul a peste 1.000 de lucrări de investigație jurnalistică și științifică (prezentate și la diferite congrese și conferințe internaționale), publicate în special în Jurnalul Bucureștiului–multe dintre ele constituind subiectul unor teme de teze de doctorat. Acestea au fost publicate și într-un ciclu de cărți de mare anvergură, „Investigații jurnalistice în serial” (12 volume, totalizând peste 50.000 de pagini în format aproape A4), dar și în cicluri de cărți de matematici generale și aplicate și fizică, adresate „elevilor preparatoriști” din CPGE. Lucrările sale au fost integrate și repertoriate în Biblioteca Națională a Franței (Bibliothèque nationale de France–François-Mitterrand), mai multe dedicate unor mentori ai lui, precum și în Biblioteca Academiei Române. Thomas Csinta este atașat de presă al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO- Națiunile Unite) la Curțile cu Jurați ale tribunalelor judiciare franceze și este distins pentru activitatea sa de investigații jurnalistice și științifice cu „Crucea de Aur cu Diagonală” în grad de Cavaler (OADO-ECOSOC-ONU). Numele lui apare în mai multe cărți la „mulțumiri” alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi, pentru contribuțiile sale aduse în restabilirea adevărului istoric în mai multe dosare criminale, cum ar fi cea lui Dany Leprince și Bernard Nicolas cu titlul „Ils ont volé ma vie”.