Concepută pe modelul acțiunilor similare din țările civilizate, începută, cum altfel decât, cu surle și trâmbițe, cu zeci de comisii și comitete, cu grămezi de oameni implicați în această acțiune, bine plătiți și la fel de bine mediatizați, acțiunea a fost încă de la început sortită unui eșec specific, dâmbovițean aș putea spune.
Partea de “pregătire” a publicului țintă a fost sublimă, a încântat până la refuz pe toți cei pironiți în față tembelizoarelor în așteptarea serialelor după care își conduc visele și viață și își crează totodată deziluziile sau iluziile deșarte. Lipsa unei suficiente pregătiri în sociologie/psihologie a celor ce au conceput reclamele și toată tevatură din jurul proiectului în sine, videoclipurile doar “dublate” și bannerele plicticos de savuroase au reprezentat cheia “succesului” răsunător de care s-a bucurat această acțiune concepută a se desfășura, cum altfel, decât la nivel național.
De eșecul acțiunii s-au întristat probabil doar cei ce, profitând de neatenția autorităților, săltau capacele ghenelor frumos colorate și evident și nepăzite și le goleau rapid de prețiosul conținut direct în mijloacele proprii de deplasare, atât de specifice: căruțe cu coviltir, Dacii papuc cu suduri și improvizații la platforma, cărucioare furate de prin marile lanțuri de magazine, toate acestea contribuind savuros la un eșec de marca al acțiunii adânc gândite și implementate.
Dacă era și fierul colectat la fel, ghenele de plastic “zburau” pur și simplu în bucăți, pentru că harnicii noștri concetățeni, de la mic la mare, se repezeau cu chiote și diverse elemente ușor contondente dar menite să rezolve cât mai repede rezistență opusă de obstacolul firav ce stă în calea fericirii lor. Așa se face că, multe din cutiile de plastic sau din tomberoanele frumos colorate, rămâneau efectiv pe jos, sub formă de bucăți, mai mari sau mai mici, imediat ce acești “educați” la școală vieții își făceau brusc apariția. Iar rezultatele încă le putem admira, fie la ieșirea din București, uitându-ne la zecile de turnulețe ce împodobesc “palatele” lor, fie prin periferiile Craiovei.
În Ploiești, primăria a fost ceva mai prevăzătoare și a dotat zonele de colectare diferențiată a gunoiului cu polițiști și jandarmi, meniți să descurajeze goana după profit a acelora dintre noi care se lasă atât de greu de educat, în timp ce în Râmnicu Vâlcea, istoria s-a repetat, în oglindă aș putea spune, tocmai pentru a se preveni astfel orice fel de acțiuni de devalizare a tomberoanelor specifice acestor elemente antisociale.
În București situația e mai diversificată, asta depinzând de la cartier la cartier dar și de numărul celor dornici de obținerea de beneficii din această activitate, și nu sunt de neluat în seama, orice s-ar spune. Sectorul 5 e campion la bene distruse, și tomberoane furate, distruse sau dezafectate și reduse astfel doar la un deșeu de material plastic tocmai bun de reciclat. Asta după ce va fi frumos strâns din zona de împrăștiere extrem de largă. Sectorul 1 în schimb, a păzit cu strășnicie benele colorate și rezultatele sunt ceva mai notabile, deși și aici s-au cam amestecat oalele, unii aruncând alandala ceea ce colectaseră corect inițial. Dar mai este încă o șansă să se îndrepte lucrurile. În celelalte cartiere lucrurile stau în diverse proporții cam la fel, din păcate.
Cei 3R de dinainte de ‘89 aveau mult mai mult succes se pare, suma de bani oferită contribuind din plin la recuperarea unor materiale energofage, necesare industriei. Acum, că s-a mers exclusiv pe varianta gratis, prin conștientizarea cetățeanului adică, uitându-se complet că dragostea, de absolut orice, trece direct prin stomac, și rezultatele sunt mai mult decât invizibile.
Probabil că, reînființarea unor centre de colectare mobile, contra cost ar fi mult mai bună. Asta teoretic vorbind, pentru că practic, multe din fabricile care “profitau” de pe urmă acțiunilor de reciclare de dinainte de ‘89 au cam dispărut lăsând în urmă doar ruine dezolante numai bune pentru cei ce azi se ocupă cu atâta sârg de îndepărtarea oricăror urme de fier de cam peste tot, inclusiv din curțile oamenilor, și aici mă refer la furtul capacelor de canalizare, furt pe care vajnicii noștri polițiști nici nu se mai obosesc să-l ancheteze, pagubă fiind sub o suma minim acceptabilă se pare, și care nu justifică nici măcar deplasarea echipajului de …
Așa că, cetățeanul de rând participa, vrând, nevrând, direct și indirect, la această operațiune de colectare diferențiată a gunoiului, ajutați fiind de exact aceleași personaje care golesc benele, așa mai pe inserat, sau chiar în zorii zilei, conform zicalei din bătrâni: “cine se școală de dimineață are timp suficient de …”, și această activitate se întâmplă zilnic, ei fiind aproape nederanjați de autorități, dar lătrați totuși viguros, și asta doar din când în când, de câinii vagabonzi ce-și duc veacul prin preajma celor 3 bene atât de frumos colorate …
