Acasă Reportaj De la melosul bizantin la gastronomia Sfântului Munte Athos (Corespondență de la...

De la melosul bizantin la gastronomia Sfântului Munte Athos (Corespondență de la inginerul și alpinistul Mihai Vasile – Sângelab, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Născut în 1956 la Paggaio, în prefectura Kavala din nordul Greciei, monahul Epifanie Mylopótamitul s-a retras mai întâi la Mânăstirea Sf. Pavel din Sfântul Munte Athos, pentru ca din 1990 să-și continue viața monahală la Așezământul Sf. Eustatie (Mylopótamos), metoc al Sfintei Mânăstiri Marea Lavră. Viețuind în Sfântul Munte a avut șansa să învețe melosul bizantin de la vechi monahi aghiopavliți, dar s-a școlit și în arta culinară a Sfântului Munte devenind un adevărat simbol al ei, un maestru bucătar binecunoscut în întreaga lume.

La Mylopótamos s-a ocupat de restaurarea chiliei istorice, încercând și chiar reușind să-i dea o viață nouă. În același timp, respectând tradiția milenară a locului, tradiție care coboară până în secolul al IX-lea, atunci când odată cu ridicarea Paraclisul purtând hramul Sf. Eustatie și a turnului bisericii Sfântul Athanasios (Atanasie Athonitul) și discipolii lui au plantat viță de vie și măslini iar așezământul a fost dotat cu o presă de ulei, monahul Epifanie a plantat viță de vie și a pus pe picioare o cramă care în scurt timp a devenit cunoscută pentru celebrul vin liturgic de Mylopótamos.

Monahul Epifanie, București, 2010

Pe lângă vin, cartea „Arta culinară a Sfântului Munte” întregește munca de o viață a monahului, aducând mai aproape de omul de rând dornic să cunoască lumea în care trăiește, viața, pe alocuri misterioasă, de pe această fâșie de pământ care intră adânc în Marea Egee numită Sfântul Munte Athos.

Nici nu mi-aș fi închipuit, în anul 2010, atunci când l-am văzut pentru prima oară în România pe călugărul Epifanie preparând o mâncare specifică Sfântului Munte Athos, că drumurile noastre se vor împleti și că odată vom sta la aceiași masă ascultându-i povestirile cu sufletul la gură, precum nu mi-aș fi închipuit că mă voi împrieteni cu Nikitas și cu Kaiti… buni prieteni cu părintele! Și uite așa s-a închis cercul…

Monahul Epifanie, Ammouliani, 2019

În Insula Ammouliani alegeam să ajungem în zilele în care insula era în sărbătoare. Turiștilor veniți întâmplător pe acolo nu le venea să creadă că pot participa la eveniment. Cu toate acestea, la mesele întinse, fie pe platoul central, fie în port, oricine putea să sărbătorească împreună cu localnicii. Așa s-a întâmplat și la „Sărbătoarea Sardelelor”, pe 15 septembrie 2019. Pescarii, pentru că majoritatea locuitorilor insulei se ocupă și cu pescuitul, mulțumeau astfel lui Dumnezeu pentru că avuseseră un an bun în care din munca lor au putut să-și întrețină familia. La festivitate invitat principal a fost călugărul Epifanie, nu să stea în capul mesei, ci să pregătească mâncare pentru toți oaspeții; și au fost peste 800, cu toate că insula are doar vreo 5-600 de locuitori permanenți!

 

L-am urmărit atent pe monahul Epifanie cum pregătea o mâncare tradițională cu orez cu fructe de mare. Ceaunul nu părea foarte mare iar cei dornici să guste parcă nu se mai opreau din venit! Am rămas uimit atunci când am văzut că a pus în mâncarea care fierbea pe foc, 5 litri de ulei de măsline! Citisem mai multe rețete din cartea mai sus amintită și la fiecare mâncare cantitatea de ulei prevăzută era foarte mare. Dar de aici și până la a turna uleiul dintr-un bidon era cale lungă, credeam eu… Mâncarea preparată, excelentă, gustoasă și sățioasă mi-a amintit de aceea de la Schitul Prodromu care, cu toate că părea puțină, îți ținea de foame o zi întreagă. A fost o seară de neuitat! A doua zi am avut plăcerea să stau din nou de vorbă cu părintele Epifanie în frumoasa grădină a hotelului Sunrise, locul unde suntem primiți totdeauna cu brațele deschise. Gazdă primitoare și translator desăvârșit ne-a fost doamna Eleni Tsakni.

Ne-am exprimat părerea de rău că părintele nu a putut să vină la Salonul de Vinuri „Vintest” unde fusese invitat de doamna Lucia Pîrvu, directoarea salonului, dar și bucuria că scrierea despre „Arta culinară a Sfântului Munte” a fost atunci foarte bine primită de vizitatori.

Sfântul Apostol Pavel spune că slujitorii Domnului trebuie să fie vrednici a-i învăța pe alții, să fie buni chivernisitori sau gospodari, dar și ospitalieri. Așadar, ospitalitatea, ca parte din misiunea Bisericii, trebuie cultivată. Este ceea ce ne îndeamnă, printre altele, monahul Epifanie în interviul pe care ni l-a acordat in exclusivitate.

Ospitalitatea trebuie cultivată–convorbire cu monahul Epifanie Mylopótamitul

  • Pentru ce cartea dumneavoastră, „Arta culinară a Sfântului Munte”, un adevărat bestseller, este deosebită? De ce românii, alături de alte sute de mii de cititori ar trebui să vă citească?
  • Nu numai pentru români este importantă. Cartea vorbește despre cultura ortodoxă pentru că și gastronomia Sfântului Munte face parte din această cultură. Sunt sigur că, ortodocși fiind și voi, românii, vă dați seama de importanța postului, de însemnătatea unor preparate foarte sănătoase, cum sunt cele mediteraneene. Cu toate acestea și în țări catolice cartea a avut o primire foarte frumoasă.
  • Cum ați ajuns la ideea să o scrieți?
  • Sunt 12 ani de când cartea se află în librării. Pasionat de bucătărie, am adunat de-a lungul anilor, rețete de la înaintașii mei și, dorind ca acestea să se transmită peste ani și în formă scrisă, nu numai din gură în gură, le-am pus pe hârtie. Una dintre aceste rețete am făcut-o aseară și, din câte am văzut, a fost foarte bine primită!
  • În magazinul Prikonisos din Ammouliani – și nu numai acolo – am văzut cartea dumneavoastră publicată în mai multe limbi străine…
  • Da, publicată inițial în limba greacă se găsește acum și în română, engleză, germană, italiană, bulgară și rusă, aproape de finalizare fiind și edițiile în limba spaniolă și franceză. Astfel, volumul a ajuns până astăzi la câteva sute de mii de exemplare tipărite și vândute.
  • Paradoxal „Arta culinară… ” este un îndemn la cumpătare…
  • Parfumurile bune se țin în flacoane mici…
  • Deși sărbătoarea de aseară s-a numit „a sardelelor”, ea a fost de fapt una a spiritului…
  • Acesta trebuie să fie spiritul unei sărbători. Să apropie oamenii, amintind de munca lor prin discuții, prin muzică și nu în ultimul rând prin mâncare. Ceea ce s-a întâmplat și ieri, așa cum ați văzut. Viața fără sărbătoare și mai ales fără sărbătoare spirituală este ca drumul lung fără opriri! Și în Biblie se spune: lucrăm 6 zile și a 7-a ne odihnim, ne relaxăm.
  • Ce mesaje ați vrea să transmiteți pentru cititorii dumneavoastră din România?
  • Să ținem aproape, să muncim, să fim prieteni, să ne bucurăm de viață cu moderație.

Firește, am mai fi avut multe de povestit. Cu binecuvântarea monahului Epifanie Mylopotamitul a rămas să vorbim la o viitoare întâlnire, poate chiar în România, unde-l așteaptă numeroși cititori și iubitori ai gastronomiei athonite, despre vinul făcut sub îndrumarea dânsului la Schitul Mylópotamos, dar și despre virtuțile uleiul lor de măsline.

Mihai Vasile-Sângealb (Inginer și alpinist, membru al al AJTRAsociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România), corespondent permanent al Jurnalului Bucureştiului

Emil Stanciu (Ziarist, UZPR–filialaMihai Vasile-Sângealb București, editor coordonator, Editura „Noi Media Print”, Manager PR al Fundaţiei Culturale Art Promointerfaţă culturală între România şi occident prin organizarea de evenimente de elită), Director coordonator al Jurnalului BucureştiuluiUZPR (România, București)

PS: Din păcate, întâlnirea stabilită în acea zi de septembrie 2019 nu a mai avut loc. În dimineața zilei de 11 decembrie 2020 părintele Epifanie Mylopotamitul a plecat la Domnul. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace!

A se vedea și articolele conexe

VINTEST 2018: „Iubesc Vinul Românesc”

Ammouliani – „Turiștii români sunt foarte, foarte importanți pentru noi”

„Pelerinaj” în Albania (cu imagini inedite) de la corespondentul nostru, inginerul și alpinistul Mihai Vasile, membru al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România (AJTR)

Nota redacției

 

 

Articolul precedentSe ascute lupta brandurilor hoteliere în București
Articolul următorTumultuoasa viață a tragedienei Sarah Bernhardt
Fizician teoretician și matematiciancian de formaţie pluri-inter și transdisciplinară, adept şi promotor al educaţiei de excelenţă (gifted education) şi jurnalist de investigaţii criminale francez, de origine română, specializat în MASS (Matematici Aplicate în Științe Sociale), în studiul fenomenelor socio - judiciare cu ajutorul unor structuri matematice complexe (teoria haosului - sisteme complexe, teoria ergodică, teoria teoria categoriilor și rețelelor, cercetarea operațională și teoria sistemelor formale de tip Gödel). Cofondator al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate în Educaţia de Excelenţă), de peste un deceniu și jumătate, este Director de studii în cadrul CUFR România (Conseil Universitaire-Formation-Rechereche auprès des Grandes Ecoles Françaises-Consultanţă Universitară, Studii şi Cercetări de pe lângă Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii), organism educaţional franco-român agreat de stat, având ca obiectiv, consilierea, orientarea şi pregătirea candidaţilor români cu Diplomă de bacalaureat, respectiv ai studenţilor din primul ciclu universitar (Licenţă), la concursurile de admitere în sistemul elitist de învatamânt superior „La conférence des grandes écoles françaises” (Şcolile Superioare Franceze de Înalte Studii - CPGE-Classes Préparatoires aux Grandes Ecoles, Grandes Ecoles) şi Universităţile elitiste franceze (Licenţă, Master). Este autor a peste 600 de lucrări cu caracter științifico–didactic (articole și cărți de matematică și fizică, respectiv, de investigație jurnalistică – atât în limba română cât și în limba franceză, repertoriate și în BNF – Bilibioteca Națională a Franței, „François, Mitterrand”), care au contribuit la promovarea culturii și civilizației franceze în lume, precum și la admiterea a peste 1.000 de tineri români cu abilități intelectuale înalte (absolvenți de liceu și studenți) în școlile superioare franceze de înalte studii – Les Grandes Ecoles (un sistem educațional elitist și unic în lume), în special, în cele științifico–inginerești și economico–comerciale, dintre care, astăzi, majoritatea ca absolvenți, contribuie în calitate de cadre superioare sau de conducere la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze în cadrul unor prestigioase instituții de învatamânt superior și de cercetare, mari companii private sau de stat, civile si militare, multinaționale, specializate în tehnologia de vârf, respectiv, în cadrul administrației locale și centrale de stat.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.