Ești un politician care și-a luat doctoratul „pe neve”? Te-ai întrebat vreodată de ce te simți neliniștit în legătură cu teza ta de doctorat? De ce nu ai încredere în capacitatea ta înnăscută de copia? Te temi că vei fi prins de un program de evaluare a plagiatelor? Atunci ai nevoie de „Manualul plagiatorului profesionist”. Această carte vă va ajuta să vă depășiți frica de a fi prinși și vă va da abilitățile de a scrie o teză complet copiată, dar nedepistată. Veți învăța cum să folosiți de fraze care să fie generalități și cum să includeți pasaje în teză astfel încât, deși vă însușiți ideile altcuiva, să nu puteți fi acuzați de nimic.
Cartea are o „Introducere” în care se arată că e vorba de o problemă instituțională. Nu este acceptabil să avem atâția plagiatori și să fie prinși. În universitățile noastre nu există o disciplină specială care să te învețe cum să plagiezi. Toți profesorii îți cer lucrări, toți vor să faci cercetare, dar nimeni nu te învață cum să copiezi ca un profesionist. Arta veche a plagiatului o vei învăța din această carte.
Manualul vă va dezvălui secretele tehnicilor de tip „copy-paste”, veți afla cum să șterpeliți pagini întregi din cărțile altora, dar și ce să faceți ca să nu fiți prinși de răuvoitorii care se ocupă cu anti-plagiatul. Veți afla cum să preluați fără să indicați sursele, cum să luați un fragment dintr-o lucrare fără să lăsați urme, cum să ciupiți bucăți din alte studii fără incriminare. Veți învăța cum să copiați paragrafe întregi și cum să decupați cuvinte din lucrările altora, dar și cum să vă faceți că ați uitat de ghilimele. Veți ști cum să ascundeți că ați folosit surse fără note de subsol. Veți găsi în această carte utilă pentru toți doritorii de plagiere informații despre cum se iau ideile altora și se prezintă ca și cum ar fi inovații personale.
Parcurgând acest manual veți dobândi deprinderile necesare pentru a redacta lucrări cu totul false, veți deveni performanți în lipsa de integritate academică. Manualul nostru vă va ajuta să înțelegeți de ce este necesar ca plagiatul să rămână nedepistat și cum să preluați orice, de la propoziții la fraze întregi, fără ca cineva să își dea seama. Nu uitați, plagiatorul neprins este universitar cinstit și politician de vază.De aceea parcurgerea acestui manual vă va asigura că nu veți fi depistat nici măcar de spaima spaimelor, madam ShereKhan, acest tigru malaiezian al doctoratelor.
După o scurtă istorie a plagiatului mioritic, în care veți învăța tehnicile lui Nae Ionescu și metodele lui Eugen Barbu, vom trece la partea de identificarea a unor tipuri de plagiatori. Cele mai banale forme sunt ale copiatorului și ale compilatorului. Aceștia iau de la alții și pun la ei, fără să facă vreun efort. Compilatorul și copiatorul nu merită numele de plagiatori. După aceea urmează măsluitorul, cel care încearcă să trișeze, strecurând doar din loc în loc câte o idee sau câte un citat care nu îi aparține. El este o rușine pentru breasla falsificatorilor de teze. Este apoi contrafăcătorul, cel care ia fraze și propoziții, pe care apoi le tot amestecă până se pierd urmele copierii. Dar, pe scara ierarhică a hoției de idei, trebuie să ajungeți la nivelul superior, unde se află plăsmuitorul și plastograful, care bagă în teză aiureli luate te miri de pe unde, de nici măcar programele anti-plagiat nu se dumiresc. Și, în vârful șarlataniei academice, se găsește adevăratul falsar, plagiatorul desăvârșit, impostorul perfect. Despre tehnicile acestea veți găsi detalii și exerciții în Manualul plagiatorului fericit.
Nu ajunge să te inspiri din cărțile altora și să folosești sursele bibliografice fără citare. Plagiatul are mijloace performante, dintre care vom parcurge câteva, de la plagiatul consimțit, forma cea mai simplă în care profesorul coordonator îți dă sursa, la plagiatul prin falsificare, plagiatul-omisiune, plagiatul-parazitar sau plagiatul-imitație. Un bun plagiat începe chiar din titlu, aceasta e prima regulă a plagierii academice. Astfel recomandăm utilizarea unor titluri din latină, cum ar fi Minima Moralia, după care se trece la imitarea conținutului.
Aici tehnica cea mai performantă este plagierea din cărțile deja plagiate, pentru că, dacă deja cineva le-a folosit vei putea spune că e vina primului plagiator. După ce veți stăpâni tehnica preluării cuvânt cu cuvânt a unor pasaje, apoi veți putea trece la categoria următoare, care este prelucrarea. Un bun plagiator este și un bun cunoscător al sinonimelor, dar și al întorsăturilor de frază și de condei. E important să știi cum să ascunzi frazele furate cu ajutorul amestecării cuvintelor. Veți găsi aici exerciții de plagiat prin reformularea propozițiilor și a frazelor.
Un capitol important este plagiatul de pe Internet, prin utilizarea unor surse imposibil de identificat. Urmează metoda inducerii în eroare a evaluatorilor, prin inventarea unor surse puse greșit și trimiterea falsă în pagină, cu note aiurea. O secțiune specială este dedicată tehnicilor speciale cum sunt auto-plagiatul, unde impostorii vor învăța cum să publice aceeași carte de trei ori, cu patru titluri diferite. Pentru cei mai sensibili la final se oferă și sfaturi psihologice pentru depășirea sentimentului de vinovăție și găsirea de scuze pentru comportamentul lipsit de etică.
Veți învăța și ce să ziceți dacă sunteți prinși. Cum să faci pe prostul, cum să te prefaci că n-ai știut, că erau alte vremuri, că de fapt era dintr-o carte mai veche și că oricum n-ai omorât pe nimeni, ce atâta scandal. Vei găsi fraze prin care să spui că te-ai inspirat, că e doar o scăpare.
Manualul a fost aprobat de o comisie mixtă compusă din specialiștii unor instituții de prestigiu de la Academiile de Poliție, de Miliției, de Aviație și Cosmonautică, precum și din Serviciile Secrete, fiind recomandat de toți specialiștii din România, oameni care s-au remarcat prin calitățile lor de copiatori precum generalul Tobă, generalul Oprea, dar și de premierul Ponta sau primarul Pandele. Din aceeași serie puteți cumpăra volumele: Ghidul impostorului politic; Sfaturi utile pentru toți incompetenții din administrația publică sau bestsellerul Cum să ajungi șef, fără să știi nimic!
Notă. Alte articole ale autorului Doru Pop în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
