Dr. biolog Peter Lengyel (expert științific în conservarea biodiversității): Barajul Runcu. Implicare civică în conservarea valorilor naturale – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)
Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.
The principles that will be at the basis of this publication are:
– Democracy cannot exist without opposition
–Elected representatives are our representatives and not our masters
– Criticism fosters progress
–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.
O scurtă schiță despre situația de la barajul Runcu. Aspecte generale. O construcție începută undeva pe la nivelul anilor 1986-87, aflată azi (2025) aproape de finalizarea lucrărilor, după ce au fost cheltuite din bani publici sume jalnic de mari, după unele surse pe la 150 milioane de euro, după alte surse peste 900 milioane de euro. A recalcula la valoarea lor actualătot felul de sume investite prin anii comunismului și în jaful postcomunist de mai apoi, lei noi și lei vechi, raportat la valoarea lor de cumpărare șamd…e greu.
Dacă iei în calcul că doar digul de pe la Teceu de lângă Tisa făcut în sit Natura 2000–a costat 27 Mil€, e mai realist să consideri că baraul acesta ajunge pe la 1 Md€; de altfel, digul acela de pe Tisa a fost făcut cu utilajele care lucrau la barajul Runcu, pe o perioadă când nu aveau bani pentru baraj și țineau o pauză. Ca să îți faci o imagine, la barajul Runcu se lucrează de aproape 40 de ani, se dinamitează stâncile unui versant muntos, se cară piatra cu basculante enorme și se ridică barajul care ajunge la o înălțime de peste 90 de metri; așa nu pare mult, doar că e vorba de o piramidă de piatră, care la bază are o lățime colosală. Cândva sensul barajului era de a mai reține apă și a o orienta pe o conductă subterană de 8 km spre Firiza/Baia Mare, pentru a asigura necesitățile industriale ale orașului; de atunci industria băimăreană a murit și a fost îngropată, dar există necesități de apă în Maramureșul Istoric, mai ales vara existând deficite serioase pe la Ocna Șugatag, dar nici la Sighet situația nu e prea roză în vremea viiturilor de primăvară care pot afecta zonele cu foraje/ puțuri/ captări de apă.
Impact de mediu. Cred că îți este clar că prin comunism nu a contat nici un fel de impact de mediu, iar ulterior totul a continuat pe sub radar, nimeni nu și-a pus la modul concret problema în privința aspectelor de legalitate. Legislația de mediu a fost modificată de 1.000 de ori, dar implementarea este jenantă–cel puțin în privința aspectelor esențiale. În privința unor construcții hidrotehnice de pe râul Jiu niște organizații neguvernamentale au dat în judecată entitățile care se ocupau de ridicarea lor și au obținut stoparea investiției.La fel cu barajul de la Răstolița (jud. Mureș), situația devine complicată. Îți dai seama că oricând ar putea niște ONG-uri să se focalizeze și pe oprirea acestei construcții megalomane, pe baza impactului de mediu și a formelor legale care stau la baza evaluării acestuia. În general nu e vorba de ONG-uri locale care nu vor să aibă scandal cu autoritățile județene spre exemplu, ci de alte ONG-uri de la distanțe mai mari, care au suport extern de nu se știe unde și care au ca hobby (sau ca plan de activitate) procese de toate felurile, mai ales pe subiecte care să atragă atenție mediatică.
Întrebarea de azi. Impactul de mediu al unei asemenea construcții este evident extrem. Se pot găsi probleme de legalitate, dacă se dorește. Dar subiectul rămâne: există sensul de a bloca o investiție după ce au fost cheltuiți atât de mulți bani, și a fost creat deja un impact uriaș… fără ca efectele benefice pe plan societal să se mai materializeze. Ce impact are stoparea sau finalizarea pentru sustenabilitatea locuirii umane a zonei și pentru păstrarea unei coerențe socio-economice decente, în cazul acesta concret…și ce efecte are asupra antropizării și distrugerii naturii peisajului. Impresia pe care o dau asemenea investiții este că ele au rol de a reprezenta o sursă de bani pentru anumite entități care se ocupă de ele. Sensul nu pare să se finalizeze lucrarea ci să existe o vacă bună de muls, banul public alocat cu nemiluita tip de decenii, greu de controlat în condiții de genul acesta, sus în munte la mama naibii, cu echipamente, carburant, betoane, muncitori grămadă, salarii, proiectanți șamd.
Discutam ieri despre gradul de interes al oamenilor din țara asta legat de subiecte de mediu, mai concret de biodiversitate. Colegul zicea că există un oarecare interes, iar eu cred ca procentual e nu departe de zero–mai ales când e vorba de implicare civică directă în luarea unor decizii concrete. Dacă e vorba de Dorohoi sau Băicoi, nu mă aștept la mare lucru. Dar hai să luăm Clujul, probabil orașul de pe la noi cu cea mai mare concentrare de intelectuali ca procent din populație; sau cam asta e impresia. Când vine vorba de realități concrete din oraș sau din jurul acestuia, nu văd niște reușite prea mari în ceea ce privește conservarea valorilor naturale. Poate că există un număr mai mare de publicații pe subiecte eco din zonă, studii făcute de specialiști sau de studenți, ceva vagă mișcare de mediu care are niște acțiuni mai mult sau mai puțin consistente–în comparație cu dimensiunea orașului, dar per total acțiunile eco teoretic mai consistente nicidecum nu se reflectă în starea deplorabilă în care arată malurile Someșului în multe locuri, nu vezi renaturarea zonelor devastate, nu e prea decent nivelul de poluare al apelor sau aerului (clujenii știu cam ce mirosuri vin dinspre hgroapa de gunoi), nu e ceva special în modul în care sunt administrate arii naturale protejate din zonă șamd. Cumva senzația este că și zonele protejate sunt din ce în ce mai erodate.
Mai e câte o persoană ici-colo care se zbate pentru protecția naturii, măcar în arii naturale protejate și situri Natura 2000 precum Pădurea Făget,dar…la nivel societal, efortul pentru a păstra natura vie…este zero barat. Dacă la Cluj unde în principiu există resursele intelectuale și cele culturale-istorice, plus financiare… pentru a face ceva activitate eco mai de doamne ajută… nu se prea vede efect pozitiv consistent, atunci ce te aștepți să fie în zonele mult mai rupte la pantaloni? Pentru a vedea reușite, trebuie să scazi ștacheta aproape de fundul broaștei.
Dr. biolog Peter Lengyel(expert în conservarea biodiversității, fotograf al naturii),născut în 1973 la Sighetul Marmației este membru al Asociației „Valea Verde”, dar și secretar științific la „ONG Unesco Pro Natură”, cu sediul în București și membru al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. A participat la proiecte organizate de instituții precum Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Europei sau Banca Mondială și la peste 200 de simpozioane, conferințe și congrese internaționale legate de protecția mediului, conservarea biodiversității și educație ecologică. În ultimul timp a devenit foarte cunoscut datorită celor două volume publicate „Beep 2010″ și „Maramureș–Țara Biodiversității” și expoziției „India-locul uimitoarei diversități”.
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csintaeste una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csintapropune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
Matematica devine o hartă a vieții spirituale
Filosofia întâlnește teoria haosului
Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csintapentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta.Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”,dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
Prima reprezintă pregătirea candidaților românicu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii)CUFR R&Da devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora(a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&Dde către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.