Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe



Există orașe care îți rămân în suflet nu prin zgomotul lor, ci prin liniștea care ți se așază pe gânduri. Eastbourne este unul dintre ele. Așezat cu grație la marginea sudică a Angliei, între dealurile verzi ale Sussex-ului și albastrul nesfârșit al Canalului Mânecii, acest oraș pare mai degrabă o reverie decât o așezare reală.
Eastbourne nu te copleșește. Te învăluie încet, cu răbdarea mării care-și spală țărmul în fiecare zi, fără grabă. Primul lucru care îți atrage privirea este faleza–lungă, elegantă, cu clădiri victoriene ce poartă urmele unor vremuri mai tihnite. Acolo, bătrânețea nu e un stigmat, ci o noblețe. Însuși orașul pare să îmbătrânească frumos, ca o fotografie veche păstrată cu grijă într-un album de familie.
Marea din Eastbourne are un farmec aparte. Nu este turcoaz ca în sudul Franței și nici învolburată ca în nordul Scoției. Este calmă, profundă și mereu prezentă–un martor tăcut al poveștilor de pe plajă, al pașilor pierduți în nisip și al viselor rostite în tăcere. Când soarele apune peste debarcaderul vechi, ai impresia că timpul se oprește doar pentru a admira frumusețea acestui tablou natural. Dar dincolo de peisajele sale, Eastbourne este și un oraș al contrastelor blânde: tineri și bătrâni se plimbă împreună pe alei, studenți și pensionari citesc în aceleași cafenele, iar muzica valurilor se împletește cu glasurile oamenilor în parc. Este un loc în care modernitatea nu a distrus farmecul trecutului, ci l-a învelit cu grijă într-un prezent tihnit. Eastbourne nu e doar un punct pe hartă. Este un refugiu pentru cei care caută pacea, un loc unde cuvintele se aștern mai ușor pe hârtie și unde gândurile pot zbura fără teamă. Este orașul în care poți redescoperi simplitatea, frumusețea tăcută a lucrurilor mărunte și bucuria de a privi marea fără motiv. Acolo, între valuri și cer, între dealuri și clădiri vechi, Eastbourne rămâne un colț de lume unde sufletul poate respira.
The Photo Gallery
Notă. Articolele Florentinei Csinta în Jurnalul Bucureștiului
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)