Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe
Nota redacției. Poeții care nu se află pe Lista lui Schenk (Biografii Literare – Cenaclul poetic Schenk) se află sigur, pe lista complementară, a mea, a dezvoltării în serie Taylor, a literaturii române, în jurul lui Eminescu, sub formă de „poetași” ca „termeni” pozitivi, dar infinit mici, adică, neglijabili…(Thomas Csinta). Dezvoltarea în serie Taylor este o reprezentare a unei funcții ca o sumă infinită de termeni, care sunt calculați din derivatele funcției într-un singur punct. Cu alte cuvinte, este o modalitate de a aproxima o funcție complicată folosind un polinom, ceea ce este adesea mai ușor de lucrat.
Mulți vor ofta teatral fie că cred, fie că nu, că aparțin „generației optzeciste”. Important e să se vaite, să se impingă singuiri în vitrină și să-și hrănească orgolilul mușcând cu invidie din alții.
Istoria unei generații literare nu se reduce niciodată la o listă de nume, debuturi și date editoriale, ci se construiește ca portret al unei atitudini. În cazul Generației ’80, nu avem de-a face cu un accident, ci cu o constelație spirituală apărută în plin regim totalitar, când literatura trebuia să fie simultan armă, mască și refugiu. Această generație a fost ultima care a mai apărut ca grup, recognoscibilă prin gest și prin coerență interioară, înainte ca scena literară să se fragmenteze în individualități dispersate. Trebuie să ne amintim mereu: era vremea lui Ceaușescu, cu cenzură, cu informatori, cu un limbaj oficial rigid, suprasaturat de ideologie. Tocmai aici rezidă adevărata performanță: în mijlocul cenușiului, acești autori au găsit o voce care refuza sloganul. S-a spus adesea despre optzeciști că sunt „postmoderni”. Afirmația e corectă și, în același timp, înșelătoare. Postmodernismul a fost mai degrabă o haină formală–jocul cu fragmentele, ironia, colajul. Impulsul de profunzime a fost unul moral: refuzul patosului, scepticismul față de mitologia oficială, apărarea individului împotriva fațadei colective.
Poeții optzeciști au înțeles că marile cuvinte nu mai puteau fi folosite decât ironic. Mircea Cărtărescua ridicat biografia personală la rang de mit intim, începând cu Faruri, vitrine, fotografii (1980), continuând apoi cu epopeile memorialistice. Florin Iaru a impus o ironie urbană, explozivă, care transforma banalul în scânteie poetică.
În contrapunct, Mariana Marin a adus vocea intransigenței tragice–poezie ca rană deschisă, mărturie și rezistență. Alexandru Mușina a integrat limbajul cotidian, despuiat de emfază, ironic dar necinic, transfigurând vorbirea comună în expresie poetică. Ion Stratan a erupt printr-o energie dezlănțuită a limbajului, iar Traian T. Coșovei a oscilat între ironie și patetism, transformând generația într-un cor carnavalesc. Ion Bogdan Lefter, dublu rol: poet și cronicar, teoretician care a conceptualizat mișcarea. Magda Cârneci a conferit dimensiunea simbolică și vizionară, adesea cu tentă politico-culturală.
Într-un registru aparte, Nichita Danilov a cultivat grotescul mitic și viziunea fantastică, iar Ioan Es. Pop a scris despre emigrația interioară, un univers urban-apocaliptic cu intensitate kafkiană. Ion Mureșan a păstrat memoria unei lumi arhaice, sublimată în metafora „orașului cu un singur locuitor”. Marta Petreu a adus ascuțimea intelectuală, critică ideologică și luciditate. Simona Popescu a traversat granița dintre poezie și proză, transformând eul într-un obiect continuu de explorare. Lucian Vasilescu a introdus satira urbană și concizia aproape jurnalistică, în timp ce Liviu Ioan Stoiciu a scris o poezie fragmentară, melancolică, plină de scepticism.
Proza optzecistă e egal de importantă. Mircea Nedelciu rămâne figura-semnătură: experimente narative, limbaj minimalist, radiografiere a vieții de zi cu zi. Gheorghe Crăciun a teoretizat textul însuși, corpul, limbajul ca obiect literar. Cristian Teodorescu, Sorin Preda, Ioan Mihai Cochinescu și alții au continuat această linie, tensionând realismul și deconstruindu-l prin ironie și intertextualitate.
Generația nu a fost exclusiv bucureșteană. Banatul, Moldova, Transilvania au avut contribuții decisive. Mariana Codruț și Nichita Danilov dau voce Iașiului, Ion Mureșan Clujului, Andrei Bodiu și Caius Dobrescu Brașovului. George Vulturescu a reprezentat nordul marginal (Satu Mare), cu metafore geografice și o poezie a graniței. Nicolae Coande și Călin Vlasie au adus nu doar lirică, ci și activitate editorială. Ruxandra Cesereanu, Mihail Gălățanu, Ovidiu Nimigean, Doina Ioanid, Svetlana Cârstean, marchează zonele de continuare, de „postoptzecism” sau de extindere, dar respiră aceeași atitudine.
Nota redacției. Poetul Mihai Gălațanu a fost acuzat de nenumărate ori de impostură în poezie. Parchetul din Brașov, în anul 2001, la sesizarea IPJ Brașov și a mai multor cetățeni români din America de Nord a deschis dosar de urmarire penală lui Mihail Galățanu pentru ofensă adusă sentimentului patriotic național și moralei creștine. Criticii Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu au sărit în apărarea autorului, cerând SRI-ului să nu se amestece în treburile „artiștilor” și, după lupte grele, cei doi reușeșc să convingă Parchetul să închidă dosarul lui Gălățanu. Ca atare Gălățanu a continuat să-și publice pe mai departe cărțile, subvenționate de diferite surse, inclusiv USR.
Orice mișcare are nevoie de mediatori. Christian W. Schenk a fost una dintre punțile decisive: poet și traducător germano-român, editor, fondator de editură. Prin antologii și ediții bilingve a deschis spațiul german pentru optzeciști. Cassian Maria Spiridon a fost nu doar poet, ci și director al revistei Convorbiri literare, creând o legătură instituțională între tradiție și modernitate. Gellu Dorian a condus revista Hyperion la Botoșani, oferind forum și vizibilitate multor voci. Uniunea Scriitorilor, din păcate numai până în 2004, revistele, cenaclurile–toate au modelat receptarea. După 1989, unii autori au intrat în canon (Cărtărescu, Nedelciu, Mușina), alții au rămas marginali (Padina, Stratan). Revistele Convorbiri literare și Hyperion au conservat spiritul, dar și polemicile. Astăzi, bilanțul este ambivalent: între consacrare și uitare, între canon și margine.
Generația ’80 a fost ultima care a putut fi numită „generație” în sens deplin. După ea, literatura s-a pulverizat în individualități fără etichetă comună. Optzeciștii au avut însă o atitudine comună: ironie, scepticism, rezistență. Nu au fost eroi, nici martiri, dar au fost–în sensul cel mai puternic – încăpățânați. Literatura lor arată că se poate găsi un limbaj liber chiar și în cea mai opresivă ideologie. Aceasta este opinia mea: generația optzecistă a salvat literatura română, chiar și atunci când nu era conștientă de acest lucru.
Note
- „Cenaclul de Luni” (Nicolae Manolescu) a fost nucleul optzecismului; acolo au debutat Cărtărescu, Iaru, Mușina, Danilov, Marin, Popescu, Mureșan, Petreu, Bucur, Antonesei ș.a.
- Mircea Cărtărescu a debutat în 1980 cu Faruri, vitrine, fotografii.
- Mariana Marin, una dintre cele mai radicale voci, a murit în 2003.
- Mircea Nedelciu–Zmeura de câmpie (1983), operă-simbol a prozei optzeciste.
- Gheorghe Crăciun, teoretician al „corpului textual”, dispărut în 2007.
- Cristian Teodorescu, Sorin Preda, Ioan Mihai Cochinescu–parte a prozei optzeciste.
- George Vulturescu–poet din Satu Mare, voce periferică importantă.
- Nicolae Coande și Călin Vlasie–poeți și editori, actori ai mediului literar.
- Ruxandra Cesereanu, Mihail Gălățanu, Ovidiu Nimigean, Doina Ioanid, Svetlana Cârstean, Radu Andriescu–aparțin zonei de extindere a optzecismului.
- Christian W. Schenk–poet și traducător româno-german, editor, promotor al optzeciștilor în spațiul german.
- Cassian Maria Spiridon–poet, eseist, director Convorbiri literare.
- Gellu Dorian–poet, critic, editor, conducător al revistei Hyperion.
- După 1989, generația s-a diferențiat: canonizări (Cărtărescu, Mușina), marginalizări (Padina, Stratan).
____________________
Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist, editor și traducător trilingv, Germania, Boppard–Renania-Palatinat), corespondent permanent și in membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului (Germania)
Notă. Alte articole ale scriitorului Christian Schenk în Jurnalul Bucureștiului
Dragă Thomas, ia ca m-am uitat cu mare atenție la completarea ta „în serie Taylor” și trebuie să recunosc: rar am văzut o demonstrație matematico-literară atât de rafinată. Să transformi „poetașii” în „termeni pozitivi, dar infinit mici” mi se pare genial—exact genul de umor fin care merită pus la indexul…mă scuzați, în indexul marilor metode de calcul literar. Firește, lista ta complementară este binevenită. În fond, orice listă serioasă are nevoie de o listă veselă lângă ea, altfel se usucă. A mea este poate prea „de laborator”, a ta aduce oxigen. Și, sincer, când vine vorba de poeți optzeciști, un pic de aer proaspăt ajută la respirație; că altfel riscăm să ne luăm prea în serios—ceea ce ar fi, evident, o tragedie națională. Cât despre criteriul meu—acela cu subtila nealiniere înainte de ’89 — recunosc jovial că nu e o teoremă universală, ci mai degrabă un obicei personal de a-mi da importantă. Dacă m-ai întreba direct, ți-aș spune: e doar modul meu simpatic de a separa apele fără a inunda satul. Tu vii cu matematica, eu cu încăpățânarea, iar împreună facem probabil cea mai amuzantă ecuație posibilă: Literatură=Prietenie+Ironie–Supărări. Așa că te rog să nu vezi în lista mea o frontieră, ci doar o invitație la conversație. Iar în lista ta, cu toți „infinit micii” ei, mă simt perfect confortabil: sunt și eu destule momente în care mă simt un epsilon literar care încearcă să pară număr prim. (Chris W. Schenk)
Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)
Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist
„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.
Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:
- Matematica devine o hartă a vieții spirituale
- Filosofia întâlnește teoria haosului
- Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
- Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
- Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
- Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
- Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
- Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
- Platforma Google Meet
- Moderator: Anca Cheaito
Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință
Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta
Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta
Lansarea canalului de televiziune M+Tv International
Bonjour M+Tv,
Sunt Thomas CSINTA, profesor de modelizare matematică și matematici aplicate în științe socio–judiciare și director științific al CUFR R&D (Centrul universitar de formare, cercetare și dezvoltare de pe lângă școlile superioare franceze de înalte studii) sau la Conférence des Grandes Ecoles, cum spunem noi.
Vă transmit salutările mele din Diaspora română de la Paris, în primul rând, colegului și prietenului meu Petru Frăsilă, directorul postului de Televiziune M+Tv, care împreună cu echipa sa urmează să lanseze filiala internațională a acestuia Canalul M+Tv International în cadrul Conferinței Diasporei de la Iași între 6-7 august intitulată „Interferențe culturale & educație”, dar și celorlați colegi care au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, la realizarea acestui proiect. Activita noastră aici se desfășoară în două mari direcții importante, care de altfel, sunt complementare și corelate organic.
- Prima reprezintă pregătirea candidaților români cu abililități intelectuale înalte din instituțiile universitare românești pentru sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii (Les Grandes Ecoles) în toate cele 3 cicluri universitare (Ciclu 1– Classe Prépa, Ciclul 2–Școala de înalte Studii/Grande Ecole, Ciclul 3–Școala Doctorală) care domină înățământul universitar de masă francez de tip LMD de sute de ani. Cu cei peste 1.500 de tineri (studenți) capabili de performanță admiși la concursurile de admitere (în peste 2 decenii) CUFR R&D a devenit, astfel, un important generator al unei diaspore românești de elită din Franța, și care, astăzi, prin rolul său important pe care îl deține în cadul societății civile contribuie la prosperitatea spirituală și materială a națiunii franceze.
- În ceea ce privește a doua direcție, prin intermediul serviciului internațional de investigații criminale al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural–educațională cu caracter academic franco– română și de cercetare în științe socio–judiciare a CUFR R&D, a cărei director și redactor șef sunt) în parteneriat cu Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora (a cărei președinte de onoare sunt, având președinte–fondator pe Cătălin Asavinei, consilier penitenciar, de integrare socială și probațiune), Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului a Națiunilor Unite (a cărei atașat de presă sunt de peste două decenii, având președinte fondator pe Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi) și în sfârșit, UZPR cu filiala Iași–Modova (în al cărei colegiu director și consiliu științific, în calitate de membru, îndeplinesc totodată și funcția, care mă onorează, de președinte al Subfilialei franceze de la Paris, având președinte pe Col. (r). Grigore Radoslavescu) este orientată și concentrată, în exclusivitate, în soluționarea unor dosare criminale de mare anvergură în care compatrioți de-ai noștri români din diaspora sunt încarcerați în arest preventiv și urmează a fi judecați în procedura juridică criminală de către Curțile cu Jurați ale TJP (Tribunalul Judiciar Paris) unde sunt atașat permanent (de presă) din partea OADO începând cu acest deceniu.
În sfârșit, corelarea celor două direcții are loc prin furnizarea de subiecte de teze de doctorat și de cercetare în domeniul socio–judiciar instituției cu caracter academic CUFR R&D de către Serviciul Internațional de Investigații Crimiale al Jurnalului Bucureștiului, în cadrul căreia, pentru rezultatele de excepție obținute, am fost distins cu Cavaler al Ordinului „Crucea de Aur” a Drepturilor Omului a Națiunilor Unite și sunt propus în 2028 pentru Marele Premiu ONU (acordat la fiecare 5 ani), echivalentul Premiului Nobel pentru Drepturile Omului. În încheiere, precizez faptul că în era noastră a transnaționalismului, în contextul mobilității academice românești tot mai active, cred că pentru profesori, cercetători și studenți din diaspora, postul de televiziune M+Tv International nu va fi doar un instrument de informare, dar și o continuitate spirituală cu spațiul cultural românesc.
[…] Lista lui Schenk – „Generația ’80”. O privire personală și literar – academ… […]