Întoarcerea din ruine – Ediția completă literar – rabinică (Return from the ruins – Rabbinic and Mystical Edition) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu (membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului). interviul prof. dr. Narcis Zărnescu cu Acad. prof. Constantin Bălăceanu-Stolnici

Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe

Jurnalul Bucureștiului. On line Newspaper publishing almost everything to be well informed. That’s our main and only purpose! Jurnalul Bucureștiului aims to be an online newspaper for information and debate of citizens’ problems and events.

The principles that will be at the basis of this publication are: 

– Democracy cannot exist without opposition

–Elected representatives are our representatives and not our masters

– Criticism fosters progress

–Free speech-an important factor in correcting the deviations of power.

Organisation Internationale de la Francophonie

• Frontispiciu. „Când Dumnezeu a creat lumina, a ascuns o parte din ea pentru ziua în care oamenii vor ști să plângă unii pentru alții.”
  *(Zohar, interpretare liberă)*
• Dedicație. Către frații mei întru suferință și durere—cei care au pierdut, dar n-au încetat să iubească. Către cei care privesc cerul din ambele tabere și nu mai știu care e a lor. Către cei care înțeleg că lacrima nu are pașaport.
• Prolog–Midrașul Cenușii. Se spune că fiecare ruină e o pagină dintr-un Talmud scris cu sânge.Că din praful războaielor se nasc îngerii care n-au mai găsit cer. Și că, uneori, cea mai mare credință este aceea de a-L căuta pe Dumnezeu în locurile unde pare să fi murit.

     Povestirea

• Capitolul I. Zidurile care plâng. Cerul se înclina peste Gaza ca o rană care nu mai sângerează, dar nici nu se vindecă. Totul era cenușă și ecou. Un pantof de copil, o fotografie topită de foc, o jucărie răsucită într-o formă de rugă. Vântul scormonea printre ruine cu tandrețea unui animal pierdut. Aerul mirosea a metal, praf și tămâie arsă—mirosul unei lumi în agonie. Colonelul Ben-David privea orizontul, cu ochii unui om care văzuse prea mult. „Poate că Dumnezeu a închis ochii,” gândi el. „Poate că ne-a lăsat singuri în acest laborator de praf și sânge. Poate că războiul e doar o rugăciune rostită invers.” Furgonetele Crucii Roșii se mișcau încet, ca niște duhuri fără trup. Pe o targă, un corp acoperit cu pânză cenușie. Fără nume. Ben-David nu mai cerea nume. Fiecare nume era o rană pe tabla sufletului lui. „Zidurile care plâng sunt oglinzi în care Dumnezeu își privește neputința de a ne salva fără consimțământul nostru.—Rabin Elazar din Safed: „Nu întreba unde e Dumnezeu în ruine. Întreabă unde e omul în ruinele lui Dumnezeu.”
• Capitolul II. Femeia de dincolo de ocean. Departe, în Boston, Ruth s-a trezit brusc. Îl visase din nou pe Elior—soțul ei—stând într-un deșert luminat de mii de oglinzi. „Aici lumina nu doare, Ruth,” îi spusese. „Dar în lumea ta, încă da.” A aprins cafeaua ca pe un ritual. Pe frigider, fragmente dintr-o viață: copii, un zbor spre Tel Aviv, un bilet vechi cu o notă scrisă de mână—„Fii credincioasă vieții, chiar și când pare absentă.” Telefonul a sunat. „Identificare în curs,” i s-a spus. „Vă rugăm să fiți pregătită.” S-a așezat. O muscă bâzâia la fereastră. „Elior,” a șoptit, „dă-mi un semn că ești.” Lumina s-a stins pentru o clipă. Poate că un înger trecuse între ea și Dumnezeu.
• Capitolul III. Tunelurile și blestemul pământului. Sub ruine, trei bărbați coborau într-un tunel. Aerul mirosea a sulf și rugă. Ahmed, cel mai tânăr, a spus: „Cei morți nu ne iartă. Nici măcar ai noștri.” „Ne-au poruncit să căutăm dispăruții,” a răspuns celălalt. „A sunat președintele american.” „Președintele?”—Ahmed a zâmbit amar. „Al cui Dumnezeu e el?” Pe pereții umezi, nume vechi: ebraice, arabe, grecești. Un alfabet al durerii. Într-un colț, Ahmed a găsit o medalie acoperită de noroi. Pe ea scria Shalom. A ținut-o strâns în palmă. „Poate că Dumnezeu vorbește în ambele limbi,” a spus, „dar noi n-am învățat încă să-L ascultăm.” > „Tunelul este pântecele Pământului. Cel ce coboară în el nu caută doar trupurile, ci sensul ascuns al durerii. În adânc, limbile se amestecă—ebraica și araba devin o singură rugăciune care nu știe să mintă.”
• Capitolul IV. Monologul colonelului. În noapte, Ben-David scria în jurnalul său: „Nu mai pot distinge între temple și ruine. Poate că misiunea noastră nu e să învingem, ci să ne amintim. Fiecare trup e o icoană sfărâmată, fiecare dușman—o reflexie pierdută a feței noastre.” Rabinul militar a intrat și i-a adus un ceai. „Colonel, scrisul e o rugăciune primejdioasă.” „Tocmai de aceea scriu, rabi.” „Crezi că există mântuire colectivă?” „Numai când vom ști să plângem pentru morții tuturor taberelor.” > „Când un om scrie, el pune ordine în haosul lui Dumnezeu. De aceea scrisul e rugăciune—și pericol.” *Midrașul învăță*: „Cel ce scrie lacrima altuia este deja mântuit pe jumătate.”
• Capitolul V. Ierusalim: Ploua cu cenușă. Pe Muntele Măslinilor, ploua cu cenușă. Mulțimea cânta El Male Rachamim. Numele se ridicau în aer ca niște păsări ude: Tamir Nimrodi. Eitan Levy. Necunoscutul din ruine. Un băiat de doisprezece ani s-a apropiat de groapă. „Dacă moartea e o ușă,” a spus, „deschide-o, Doamne, pentru toți.” Un cabalist bătrân a murmurat: „Lumea nu se vindecă prin răzbunare, ci prin recunoaștere. Cine ucide, ucide o parte din sine. Cine iartă, creează o lume nouă.” > „Cenușa care cade peste Ierusalim e același praf din care am fost făcuți. Când o atingem, ne amintim că între început și sfârșit e doar o suflare.” „A ierta nu înseamnă a uita, ci a da memoriei o formă nouă.”

• Capitolul VI. Scrisoarea care nu a ajuns. Într-o cutie, Ruth a găsit o scrisoare nesigilată. Hârtia mirosea a praf și iasomie. „Ruth, Dacă într-o zi nu mă voi mai întoarce, nu-mi căuta trupul, ci ecoul. Crede că dragostea e mai puternică decât moartea—dar numai dacă o trăim fără ură. Într-o zi, lumea va fi reconstruită nu de soldați, ci de cei care știu să plângă împreună.” A aprins o lumânare. În flacără, pentru o clipă, i s-a părut că zărește chipul lui. Și a știut: moartea nu e sfârșitul, ci doar un alt alfabet al iubirii.
• Capitolul VII. Lumina care rămâne. Noaptea, Elior i-a apărut din nou în vis. „De ce ai plecat?” „N-am plecat. M-am mutat într-o altă dimensiune a iertării.” „Te doare?” „Doare doar faptul că oamenii încă nu știu să se atingă fără să se rănească.” Când s-a trezit, Ruth a știut că trebuie să revină în Israel. Nu ca văduvă, ci ca martor al unei iertări posibile. În avion, privind norii, a scris: „Moartea nu învinge iubirea. O transformă.” > „Iertarea e o geometrie secretă a luminii. Ea curge prin crăpăturile lumii și reconstruiește ceea ce logica a distrus.” „Cel ce plânge și nu urăște devine parte din lumina ascunsă—Or HaGanuz—lumina care a fost retrasă pentru cei drepți.”
• Epilog–Cărțile nearse. „În fiecare generație, Dumnezeu scrie aceeași carte, dar cu alți oameni.” Cărțile nearse sunt sufletele care au refuzat să devină cenușă. Unele se află în Gaza, altele la Boston, altele în ochii unui copil care zâmbește. „Poate că sfârșitul lumii nu va veni prin foc, ci prin înțelegere,” spuse rabinul Ben-David, în ultima pagină a jurnalului său. Și atunci, o voce din cer a răspuns: „Amintiți-vă: Eu nu sunt de partea nimănui. Eu sunt acolo unde doi oameni se privesc fără frică.”
• Binecuvântare finală. Baruch Atah Adonai, Cel care adună lacrimile celor vii și le transformă în lumină. Shalom al ha’aretz, Pace asupra pământului, chiar dacă e acoperit de praf.

English version

• Frontispiece. „When God created the light, He hid a part of it for the day when people would know how to weep for one another.” *(Zohar, free interpretation)*
• Dedication. To my brothers in suffering and pain—those who have lost, yet have not ceased to love. To those who look at the sky from both camps and no longer know which belongs to them.. To those who understand that tears carry no passport.
• Prologue–Midrash of the Ashes. It is said that every ruin is a page from a Talmud written in blood. From the dust of wars, angels are born who can no longer find the sky. Sometimes, the greatest faith is to seek God in places where He seems to have died.

The Story
Chapter I. Walls That Weep
[Translated full text from Romanian chapter I, including rabbinic interlude]
Chapter II. The Woman Across the Ocean
[Translated full text]
Chapter III. Tunnels and the Curse of the Earth
[Translated full text and rabbinic interlude]
Chapter IV. The Colonel’s Monologue
[Translated full text and rabbinic interlude]
Chapter V. Jerusalem: It Rained Ash
[Translated full text and rabbinic interlude]
Chapter VI. The Letter That Never Arrived
[Translated full text]
Chapter VII. The Light That Remains
[Translated full text and rabbinic interlude]
Epilogue–The Unconsumed Books
[Translated full text]
Final benediction
Baruch Atah Adonai, Who gathers the tears of the living and transforms them into light.
Shalom al ha’aretz, Peace upon the earth, even if it is covered with dust.

Corespondență de la Prof. dr. Narcis Zărnescu membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului, membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România (secretar științific al Secției X–Filosofie, Teologie și Psihologie), lector la Future University în cadrul Modulului de cursuri Relații Internaționale și Diplomație (prima instituție privată din România care formează specialiști în Relații Internaționale și Diplomație, Siguranță Națională și Securitatea Informațiilor, Cybersecurity) membru titular al CRIFST (Comitetul Român pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii), membru USR,membru UZPR, redactor șef al revistei „Academica” și redactor șef adjunct al revistelor Sudii & Comunicări, Noesis și mai recent al revistelor Cunoașterea științifică și Intelligence Info ale CRIFST, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques” al Republicii Franceze.

 

Pentru o teologie politică a reformei bolojaniene. Un experiment epistemic – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe). Corespondență de la prof. dr. Narcis Zărnescu (membru al Academiei Germano-Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, distins cu „l’Ordre des Palmes académiques”, membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului)

Notă. Articolele profesorului Narcis Zărnescu în Jurnalul Bucureștiului

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

La conférence „La Diaspora Roumaine – Interférences culturelles et Education (6 – 7 août 2025, Iassy)” dans la revue „Orient Roumain” (septembre 2025). L’interview du professeur Thomas Csinta & le lancement du poste de télévision M+Tv International. [Conferința „Diaspora României–Interferențe culturale și Educație” (6 – 7 august 2025, Iași) în revista „Orient Românesc” (septembrie 2025) – Interviul profesorului Thomas Csinta & lansarea postului de televiziune M+Tv International – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare) – Florentina Csinta, manager general]

Interviul jurnalistei româno – libaneze Anca Cheaito cu profesoara Lili Csinta – „călător pe cărări nebătătorite” (Florentina Csinta, manager general al Jurnalului Bucureștiului -publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sarsă sigură de informare)

Interviu exceptional–Prof. Thomas Csinta
Matematician • Om de știință • Filosof • Jurnalist

„Ordine, haos și conștiință–despre om şi algoritm”.

Prof. Thomas Csinta este matematician, specialist în problematici internaționale și dezvoltare academică transfrontalieră. A activat în multiple instituții de învățământ superior din Europa și din spațiul francofon, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale la consolidarea parteneriatelor universitare internaționale. Pe lângă activitatea sa didactică, este și un prolific autor, consultant educațional și promotor al inovării în învățământul superior. Stilul său riguros, dar deschis, și abordarea sa inter-disciplinară l-au transformat într-un mentor pentru numeroși studenți și colegi de breaslă. Un nume rar în spațiul public românesc și internațional, Prof. Thomas Csinta este una dintre acele minți care refuză să fie încadrate într-un singur domeniu. Matematician de formație, specialist în sisteme complexe aplicate fenomenelor socio-judiciare, filosof al științei și jurnalist cu viziune critică, profesorul Thomas Csinta propune o perspectivă originală asupra lumii contemporane–o lume în care matematica, gândirea morală și conștiința civică sunt chemate să răspundă provocărilor erei algoritmilor și inteligenței artificiale. Un interviu profund, în care:

• Matematica devine o hartă a vieții spirituale
• Filosofia întâlnește teoria haosului
• Justiția este analizată ca fenomen emergent în rețele sociale
• Inteligența artificială este interogată dincolo de mit și fascinație
• Lectura apare ca ultimă formă de libertate și rezistență a conștiinței
• Interviul este parte din seria unor proiecte editoriale dedicate celor care gândesc în profunzime, dincolo de zgomotul vremii
• Un dialog-eveniment pentru toți cei preocupați de sens, cunoaștere și umanitate
• Data: 26 iulie 2025/ora: 18h (ora României)
• Platforma Google Meet
• Moderator: Anca Cheaito

Ne exprimăm profunda recunoștință și aleasa admirație față de domnul profesor Thomas Csinta pentru onoarea de a fi fost alături de noi în cadrul acestui interviu excepțional. Prin claritatea gândirii, finețea analizei și deschiderea către dialog autentic, ați oferit nu doar răspunsuri, ci ferestre către înțelegere, punți între știință și umanitate, între matematică și conștiință, între haosul lumii și ordinea interioară. Vă mulțumim pentru profunzimea ideilor și pentru curajul de a gândi dincolo de convenții. Prezența dumneavoastră a fost o adevărată onoare și o inspirație. Cu considerație și recunoștință

„Partea a doua a interviului cu prof. Thomas Csinta. Punctul în care emoția- identitatea, cultura, limba, visurile – se întalnesc cu rigurozitatea academică, cu viziunea pe termen lung. Vă mulțumim domnule profesor pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu si pentru deschiderea cu care ați împărtășit idei valoroase, experiențe de viață si perspective profunde asupra educației, identității culturale si implicării românilor din diaspora. Prin claritatea gandirii, pasiunea pentru educație si angajamentul față de excelența intelectuală ne reamintiți ca adevărată valoare a unui educator sta nu doar în cunoaștere ci și în capacitatea de a inspira și de a deschide drumuri.” (Anca Cheaito)

Mulțumiri Prof. Dr. Thomas Csinta

Interviu excepțional – Profesorul Thomas Csinta