Iosefina Schirger – „Stăpâna cuvintelor pe hârtie” (Cronică literară de Ion – Marcel Fandarac, membru USR – Uniunea Scriitorilor din România) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic al CUFR – Centre of French Graduate and Postgraduate advice, education and R&D)

Literatura română de după Revoluția din Decembrie 1989, e invadată de făcătorii de versuri, de proză. Sunt numeroși poeți, prozatori care au publicat câteva zeci de cărți într-o perioadă relativ scurtă de timp. Epigonismul a devenit un fenomen social. Ce înseamnă epigon? Vedem în DEX: „epigon, epigoni, s. m. Scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu. Urmaș, succesor (lipsit de valoare)”. Făcătorii de literatură sunt publicați în numeroase reviste literare tipărite, ori online. De citit își citesc ei între ei cărțile, ori prietenii sau rudele. Așa se ajunge la supraviețuire literară și financiară. Se adună în fostele case de cultură, muzee, chiar în bisericile unde slujitorii Domnului sunt prietenii lor. Platon era convins de transcendența Binelui ca principiu suprem, „Binele este dincolo de ființă”, dincolo de hyperousia (a se vedea, Francis E. Peters, „Termenii filozofiei grecești”). Așadar, ce rău fac epigonii, dacă își fac bine lor înșiși? Vorba ceea, a scris o carte, a făcut o rimă, nu o crimă.

Literatura română trece printr-o criză de valoare comparabilă cu perioada din vremea lui Eminescu. Apariția Revistei Literatorul la București (20 ianuarie 1880), fondator Alexandru Macedonski, precum și a Revista Convorbiri literare de la Iași, condusă de Iacob Negruzzi, a dus la încurajarea scriitorilor de valoare, modelul lor fiind Mihai Eminescu, cel care reconstruiește limba română. Iată, ce spune Gh. Adamescu în „Istoria literaturii române” (apărută în 1913 la București, Ed. Libr. Leon Alcalay) despre scriitorii mai puțin importanți: „Pe lângă acești mari autori, tot la „Convorbiri” au publicat și alții, care, deși nu ajung pe aceștia, nu pot fi înlăturați, căci prezintă destule însușiri care să dea trăinicie măcar unei părți din opera lor””. Astfel sunt: Teodor Șerbănescu, N. Volenti,I. C. Negruzzi, Veronica Micle, A. Naum, Matilda Poni, D. C. Olănescu…

„Lacrima Iosefina Schirger sau când lucrurile își fac temniță din propria lor realitate” – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Dr. Petru Ababii (scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău)

Gh. Adamescu ne arată mai departe că scriitorii amintiți de el, aveau profesii diferite: Nicolae Volenti era un fost magistrat, Anton Naum, a fost profesor universitar la Universitatea din Iași, Teodor Șerbănescu, a fost militar, retras la pensie cu gradul de colonel etc. Epigonii din vremea noastră, atât cei din secolul XX, cât și din prezent, au profesii onorabile, ori sunt pensionari, au un venit care le asigură existența, ceea le permite să viseze, să scrie literatură, să-și publice cărțile…

Iosefina Schirger nu trăiește din scrisul cărților de literatură, e licențiată în economie și chimie, absolvind două facultăți de prestigiu. Are publicate peste 50 de cărți de poezie. Pe Iosefina Schirger am supranumit-o „stăpâna cuvintelor de hârtie”, pentru că ea nu scrie o literatură urmând un canon, de care amintea Nicolae Manolescu și care a făcut o listă a scriitorilor „canonici”, după părerea lui, una a „nemuritorilor”.

Două catarge din Colecţia de stele – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la poeta și prozatoarea Dr. Iosefina Schirger

De moartea literaturii s-a vorbit demult, mai mulți importanți teoreticieni s-au pronunțat, mulți dintre ei întrebându-se: ce este literatura? Poate deveni o semioză fără conștiință, în era computerelor, a AI- inteligenței artificiale…Umberto Eco în „Limitele interpretării” (I limiti dell’interpretazione, 2016, La nave fi Teseo Editore, Milano), spunea că e posibilă crearea de literatură pe dispozitivele electronice, cu condiția dotării acestora cu un dispozitiv care-i permite să perceapă stările lumii exterioare.

Literatura scrisă de Iosefina Schirger poate fi privită din perspectivă semiotică. Avem de a face cu o construcție a ideilor literare, regăsite în mari opere ale unor poeți importanți, în curentele literare ale secolului XX, chiar unele aparținând postmodernismului care a cuprins și primele două decenii din secolul XXI. „Raporturile de sinonimie, scria Tudor Vianu, se precizează nu numai prin înțelesul fiecărui cuvânt, considerat separat, dar și prin legăturile dintre diferitele cuvinte în contextul lor”.

Iosefina Schirger este maestră în combinarea cuvintele în poezie, dar și a înțelesurilor acestora, rezultatul fiind o poezie de calitate. Citez un fragment din poemul „Încă o arsură” (cuprins în cartea „Frazări”, Ed. ePublishers, 2022): 

• „Trecând, parc-ai deschis o gură/ce ne înghite cu măsură./Nu e prea mult înc-o arsură?/Ai fi avut îndrăzneala să fii altfel/decât poți tu fi,/să-ți lași inima să bată cum simți/și valul să stingă dorinţi?/Țin în brațe cuvinte fierbinți./Rea stea din altă galaxie,/scoasă sunt din minți!/Un zgomot nu dovedește nimic./Teoriile nu dovedesc nimic./Te-am încurcat, dar am găsit/ce era important: maniera de apărare,/de a fi fericit, de a câștiga timp,/de a te ocoli, ori ataca,/de a mă citi și altcineva în afara ta!/Am ascunse în minte scrisori/ce sfârșesc mereu ca poeme./Ochii tăi stârnesc în mine ninsori,/adună troiene./Sunt liberă să-ți merg pe ape,/sunt liberă să-ți cânt pe clape,/pământul de ți-ar fi aproape!/Am dezlegat și scos la soare/un stol de poezii amare/La finalul scrisorii/te voi invita la plimbare./Deschide fereastra, aripile/și zboară. Nu doare…”

„În fiecare femeie doarme un înger” sau despre duritatea realității – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Iosefina Schirger (poetă și prozatoare)

Virgil Nemoianu în cartea sa „Postmodernismul și identitățile culturale” spune că operele canonice „sunt acelea alese de cei mai mulți cititori într-o secțiune transversală a istoriei”. Ce șanse are ca opera literară scrisă de Iosefina Schirger să devină în timp canonică? Mai sunt cititori? Dacă ar fi să ne luăm după ce spune V. Nemoianu, nu prea sunt șanse pentru că cititorii lui Shakespeare au fost mulți în vremi imemoriale. În prezent, cititori de literatură sunt tot mai puțini. Iosefina Schirger își are proprii ei cititori, numai că spre deosebire de opera lui Shakespeare, opera acesteia mai are de așteptat secole. Salvarea unei opere literare, se pare că depinde de „lecturile critice”, după cum amintea Nicolae Manolescu referindu-se la poezia lui Eminescu, exegezele cititorilor profesioniști ar trebui să aibă spirit critic.

„Colecția de Zmeie” & Dilema lui Petru Ababii – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică cu caracter academic franco – română, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ). Corespondență de la Iosefina Schirger (poetă și prozatoare) cu un comentariul al Dr. Christian W. Schenk (medic, poet, eseist și traducător trilingv german din Boppard, Renania-Palatinat, de origine brașoveană, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities), membru în Staff al Jurnalului Bucureștiului

Iosefina Schirger reușește mai bine în poeme de mici dimensiuni, cum sunt cele cuprinse în cartea „Războaiele mele”, apărută în 2023 la aceeași editură, ePublisher. Poeziile ei au spirit de haiku, poezii fără titlu, cum ar fi: „Iubite, marea seamănă cu noi:/un du-te vino de pescăruși, valuri, nisip, înainte, înapoi.”. Dacă ar fi să situez arta poetică a scriitoarei, m-aș referi la cuvintele pe care Ion Negoițescu le-a scris despre Ilarie Voronca (1903-1946) în „Istoria literaturii române”, Ed. Minerva, 1991: „Ceea ce Voronca trăiește cu izbitoare autenticitate este situația cuvântului dat să fie poezie”.

Autenticitatea poeziei scrisă de Iosefina Schirger, se verifică precum și la I. Voronca, după cum menționa. I. Negoițescu, prin faptul că poeta noastră „știe să-și formuleze gândul“, metaforele ei tind să ne arate vizionarismul acesteia despre sine, cuvintele au materialitate, par a fi de hârtie, puse de mâna poetei printr-o tehnică numită ikebana, o artă japoneză de aranjare a florilor.

Ion Marcel Fandarac, membru al USR (Uniunea Scriitorilor din România), File din Istoria literaturii române după 1989

Referințe critice

Articole asociate

Petru Ababii și a sa gândire critică filosofică – o viață trăită fără jumătăți de măsură – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Cronică de întâmpinare de Dr. Iosefina Schirger dr (poetă și prozatoare)

„Corespondențe – Scrisori comprimate filosofic” (Dr. Petru Ababii, scriitor și filosof, Republica Modova – Chișinău) – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la Iosefina Schirger (poeta și prozatoare)

Nota redacției. (Thomas Csinta redactor șef  și director al publicației)

Aveți probleme cu Justiția franceză? Contactați-ne la  OADD (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora Română)

Corespondență de la de la TJP (Tribunalul Judiciar Paris). Masoni criminali în fața Curții cu Jurați Paris – Dosarul (multi)criminal al fostei organizații masonice „Athanor” cu implicarea serviciilor de informații DGSI (Direcția genrală a securității Interne) și DGSE (Direcția generală a securității externe) [Francs-maçons criminels devant le Tribunal Judiciaire de Paris – Dossier (multi)criminel de l’ancienne organisation maçonnique „Athanor” avec l’implication des services de renseignement DGSI (Direction générale de la sécurité intérieure) et DGSE (Direction générale de la sécurité extérieure)]

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (regiunea pariziană) conform celebrul principiu al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă)

Spectaculoasa evadare a lui Ilyas Kherbouch („Ganito”) din centrul penitenciar Villepinte (Métropole du Grand Paris), conform celebrul principiu (reguli) al lui Albert Spaggiari („Fără armă, fără ură și fără violență”), presupusul creier al „jafului secolului” de la Banca Société Générale de la Nisa (cu o jumătate de secol în urmă) cu un deznodământ (final) dezamăgitor ca și în cazul lui Elyazid Ahamada [L’évasion spectaculaire d’Ilyas Kherbouch („Ganito”) du centre pénitentiaire de Villepinte (Métropole du Grand Paris) selon le fameux principe d’Albert Spaggiari („Ni arme, ni haine, ni violence”), le cerveau présumé du „vol du siècle” à la Société Générale de Nice (il y a un demi-siècle) avec un final décevant, comme dans le cas d’Elyazid Ahamada]

Al 36-lea Congres Internațional al Universității Apollonia Iași – „Pregătim viitorul, promovând excelemnța” – 2026. Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale”, în timpul republicilor franceze. Studiul dosarului de cvadruplu asasinat (triplu pedicid și un femicid) al românului Florian – Sebastian Bălan condamnat la 30 de ani de recluziune criminală (încarcerat în detenție criminală în Franța)

Formalismul matematic al Codului Socio–Genetic (Sociogenetic/CSG) în cadrul psiho(sociologiei) matematice cu aplicații la studiul comportamentului infracțional criminal în contextul „iresponsabilității penale” în timpul republicilor franceze

Profesorul Thomas Csinta – „arhitect al gândirii interdisciplinare” și „spirit enciclopedic al vremurilor noastre” (Anca Cheaito – jurnalistă româno – libaneză, Revista „Orient Românesc” – septembrie 2025, președinta fondatoare a asociației „România-Levant” și a revistei culturale „Orient Românesc”) în parteneriat cu Jurnalul Național Săptămănal Independent „Patria Română” [Director G-ral Bg. (r) Dr. h. c. Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al MLNR1880, redactor șef Alexandru Naghi]

„Ecuațiile Societății” – Cum decodificăm lumea socială prin intermediul modelelor fizico – matematice conform profesorului Thomas Csinta – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare). Corespondență de la jurnalista Anca Cheaito din Liban (președinte-fondatatoare a revistei „Orient Românesc” și a asociaţiei „România-Levant”)