Acasă Investigații jurnalistice (criminale) și științifice „Crima de pe Podul Neuilly”. Blestemul podului „blestemat” al lui Marc Machin....

„Crima de pe Podul Neuilly”. Blestemul podului „blestemat” al lui Marc Machin. Istoria unei imposibile reinserții socio – profesionale. Epilogul unei drame fără sfârșit. Investigații aprofundate (Corespondență de la Curtea cu Jurați, Tribunalul Judiciar Paris – în exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului și Patria Română, prof. univ. dr. Thomas CSINTA, atașat permenant al OADO – Națiunile Unite la Curțile cu Jurați ale TJP – Tribunalul Judiciar Paris)

Thomas Csinta TJP

Thomas CSINTAResearch professor of Mathematical modeling and Applied mathematics in Social–Economic and Engineering Sciences

Franța (Le Parisien)

Rezumat. Monitor OADO

Un dosar criminal bulversant. O gravă eroare judiciară care se „prelungește prin continuitate” într-o infracțiune criminală de natură sexuală, reală.

Articolul în Monitorul Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (Națiunile Unite)

Notă. Articolul cu detalii și imagini pe Investigație  Jurnalistică (Podul „blestemat”!)

Epilog fără sfârșit

Desigur, inculparea și condamnarea lui David Sagno a deschis calea către reabilitarea socială a lui Marc Machin (dar numai în dosarul crimelor de pe podul Neuilly, pentru că acesta va recidiva în activitatea sa infracțională). Astfel, pe 20 decembrie 2012 (după cca 4 ani și jumătate de la eliberarea lui din închisoare) Marc Machin este achitat (și reabilitat) de către Curtea cu Jurați (Juriul Popular) Paris (avându-l ca Avocat general pe Maryvonne Caillibotte), ca urmare a revizuirii procesului său (din 2004) în care a fost condamnat (pe nedrept) la 18 ani de recluziune criminală cu o perioada de siguranță de 2/3 (maximă) din pedeapsă (adică de 12 ani).

În urma examinării detenției sale criminale (ca prevenit–în detenție provizorie, între 2001–2005, respectiv, de condamnat definitiv, între 2005–2008), pe 16 iunie 2014CNI (Comisia Națională de Indemnizare)  îl despăgubește pe 4 iulie 2014 (pentru cele 2.126 de zile private de libertate) cu suma de 663.320€, în loc de 2M€ cât solicită avocatul său, Louis Balling. Din această sumă, 63.320€ reprezintă prejudiciul material, iar 600.000€ prejudiciul moral, pe care Marc Machin ar fi suferit în contextul încarcerării sale abuzive, pentru care Statul i-ar fi propus mult mai puțin, într-o primă fază, adică, suma de 150.000€, având în vedere faptul că în momentul arestării acestuia, el era un SDF (homles) și fără niciun fel de venit. Tatăl acestuia, a fost și el îndemnizat cu suma de 38.000€, iar sora, respectiv, fratele lui, fiecare dintre ei, cu suma de 20.000€. Și totuși, chiar și această sumă, 741.320€, este una dintre cele mai mari pe care le-a acordat CNI (Comisia Națională de Indemnizare).

Ea este inferioară doar sumei cu care a fost indemnizat Loïc Sécher (un muncitor agricol condamnat definitiv la 16 ani de recluziune criminală în 2004 pentru violul unei tinere minore, Emilie, în vârsta de 14 ani) care pentru cele 2.650 de zile de încarcerare a fost îndemnizat cu suma de 797.352€ (în ciuda faptului că în detenție, datorită condițiilor indecente de trai, acesta a fost contaminat și cu virusul HIV). Membri familiei sale, au fost și aceștia despăgubiți, în total, cu suma de 140.000€ (din care cu 50.000€ mama sa și cu câte 30.000 € cei 2 frați ai săi și sora sa). Acesta (care a fost însă încarcerat mult mai mult timp decât Machin, adică, exact cu cu 524 de zile mai mult), a solicitat ca despăgubire matetriala și morală, și el, Statului francez, suma de 2.077.500€. Însa, dacă în cazul lui Marc Machin, eroarea judiciară s-a datorat unor carențe și confuzii în instrumentarea dosarului, în dosarul lui Loïc Sécher, eroarea judiciară a fost „indusă” de declarația mincinoasă a minorei Emilie. În momentul arestării sale, acesta, era și el un asistat social cu o alocație de 417€ pe lună.

Menționez aici și faptul că cea mai mare suma care a fost plătită vreodată de către Comisia Națională de Îndemnizare în Franța a fost 1Mil €, cu care a fost despăgubit Patrick Dils pe 23 iunie 2003, pentru aproape 13 ani și jumătate de detenție criminală. Inculpat pe 30 aprilie 1987 pentru uciderea la Montigny-les-Metz (Departamentul Moselle) a 2 minori (Alexandre Beckrich și Cyril Beining în vârstă de 7, respectiv, 8 ani), pe 27 ianuarie 1989, acesta este condamnat la închisoare pe viață și va fi achitat pe 24 aprilie 2002, ziua în care va fi și eliberat din penitenciar. Rudele sale au fost și ele indemnizate cu suma de 146.000€.

Indemnizarea cu o sumă atât de importantă de bani, pentru Marc Machin ar fi putut însemna un nou început, departe de mediul infracțional (delictual sau criminal), dar nu se va întâmlpla așa, din păcate. În câtiva ani el își delapidează banii „câstigati” în mod cinstit (onest) și ajunge din nou pe stradă, ceea ce „îl obligă”, într-un fel sau altul, să comită din nou infracțiuni pentru a putea supraviețui”. De fapt, deși începând din 1 iulie 2008 i se suspendă executarea pedepsei, Marc Machin nu este eliberat decât pe 7 octombrie 2008 din Penitenciarul Rouen–Prison „Bonne-Nouvelle”–Veste bună (adică, după 6 ani și 10 luni), cum acesta mai avea de executat (încă) o pedeapsă suplimentară de 4 luni pentru agresarea (fizică) a unui gardian al închisorii în cursul lunii iunie. Cu alte cuvinte, nu putem spune că în închisoare (detenție), Marc Machin ar fi fost un înger. După eliberarea să definitivă, șirul infracțiunilor acestuia continuă.

Pe 15 iunie 2009, el va fi interpelat pentru 3 agresiuni sexuale, dintre care două comise contra unor minore (în vârstă de 14 și 15 ani), într-un context în care pedeapsa lui nici nu a fost încă anulată (eveniment, care va avea loc, doar pe 13 aprilie 2010) și cu atât mai puțin, să fi fost achitat de către Justiția franceză (eveniment care va avea loc, doar pe 20 decembrie 2012). Ca urmare, va fi încarcerat (din nou) la celebra închisoare pariziană (Maison d’Arrêt) La Santé (care a găzduit de-al lungul timpului o serie de brand-uri legendare ale marii criminalitati franceze).

În pielea lui Michel Ardouin („Porte-Avions”), asociatul și complicele legendarului „brand” al marii criminalități franceze, Jacques Mesrine (Corespondență din Franța – Prof. univ. dr. Thomas CSINTA)

Le gang des „postiches”. „Deghizații” lui Mitterrand și victimele lor. Lista băncilor „devalizate” cu prejudiciile lor materiale. Ar fi fost implicați „deghizații” lui François Mitterrand în amenințarea cu moartea și uciderea jurnalistului și criticului literar Jean-Edern Hallier? În căutarea adevărului istoric! (Corespondență din Franța – Prof. univ. dr. Thomas CSINTA , jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

„În umbra vieții″ (Partea III). Corespondență din mediul (sistemul) carceral francez (MCF). Brand-uri legendare ale marii criminalități franceze, autori ai unor celebre și spectaculoase evadări, care au marcat profund istoria contemporană a crimei organizate [Albert Spaggiari – „Creierul loviturii (spargerii) secolului″, Jacques Mesrine – „Inamicul public n°1″, François Besse – „Regele (Prințul) evadărilor″, Jean-Charles Willoquet – „Frizerul″, Michel Ardouin – „Porte-Avions″, „zburătorii″ („eroii aerului″) specializați în evadări cu elicopterul Michel Vaujour („Nu mă lăsăți liber, mă ocup eu !″ și Pascal Payet – „As al evadării″]. Corespondență din Franța (prof. univ. dr. Thomas CSINTA – atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

Astfel, pe 18 mai 2010, cu puțin timp după anualrea pedepsei sale în dosarul crimei de pe podul Neuilly, Marc Machin (n.1982, băiatul unui fost funcționar de poliție–gardian  al păcii în sectorul n018, delincvent multirecidivist) este condamnat la 3 ani de închisoare (cu executare), însotita de 5 ani de „tratament” medical și socio– judiciar (obligația condamnatului de a se supune unei supravegheri și asistențe pentru prevenirea recidivei, creată prin Legea n°98–468 din 17 iunie 1998), dar este eliberat condiționat sub control judiciar pe 4 decembrie 2011. Nerespecând regulamentul liberarii conditonate (tratamentul socio–judiciar), începând cu 5 ianuarie 2012, el va fi din nou reîncarcerat, la Centrul penitenciar Fresnes (regiunea urbană pariziană). Pe 23 februarie, el va fi prezent (sub escortă–cu statut de deținut) la procesul lui David Sagno, iar pe 20 decembrie 2012 (deja, în stare de liber), să fie achitat în dosarul crimei de pe podul Neuilly (podul „blestemat”).

Dar, nu peste mult timp, pe 23 aprilie 2013, el este condamnat din nou de către Tribunalul Corectional Paris, la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru comercializare de telefoane mobile furate și violență cu circumstanțe agravante, după ce pe 13 noiembrie 2014, același tribunal l-a amendat cu 400€ pentru ultraj și violență cu ocazia unei altercații care au avut loc pe 9 noiembrie (în sectorul parizian n°19) cu un vecin de-al săuu căruia i-a vândut o camionetă. El („petit con, provocateur, arrogant“/golan, provocator, arogant) a fost obligat și la plata unor daune morale în valoare de 50€, vecinului său și ka 200€ celor 3 polițiști care au venit să-l aresteze.

În sfârsit, pe 11 ianuarie 2016, el va interpelat din nou de către polițiștii de la BEDJ (Brigada Executării Deciziilor Justiției) într-un hotel (din sectorul parizian n°9) pentru absenta sa de la Tribunalului Corectional Paris, care l-au condamnat prin contumacie (în lipsă) la 6 luni de închisoare, pe 13 noiembrie 2015, pentru „violență voluntară” (contra fostullui său companion), dar și pentru nerespectarea regulamentul impus de eliberarea condiționată sub control judiciar (în privința amenajării pedepsei în libertate), într-un alt dosar de furt, urmat de agresiune sexuală.

Ceea ce este însă mult mai grav, este faptul că pe 24 aprilie 2018, Marc Machin întră din nou în vizorul Poliției și Justiției franceze și într-un dosar, nu corecțional, ca în trecut, dar infracțional criminal, pentru că pe strada Saint Maur (din sectorul parizian n°11), acesta se introduce fraudulos (fără efracție, cu cheia de „sub preş”–covoraş) în apartamentul unei tinere (în vârstă de 22 de ani), pe care o agresează sexual, după care pleacă cu cardul ei bancar pentru a-i „golii contul într-un ATM”. Deși este „mascat”, el este „demascat” de către camerele video de supraveghere ale băncii de tatuajul aflat pe gâtul lui. Ca urmare, pe 17 mai 2018, Marc Machin este arestat și este bănuit de comiterea unui viol, însotit de furt și escrocherie cu armă albă (cuțit de bucătărie).

Conform avocatului  său Louis Balling, Marc Machin „nu este un băiat structurat”: „El a fost martor al unor volente conjugale teribile, a văzut-o pe mama sa trăgând cu arma  asupra tatălui său, a văzut-o murind (n.r. de SIDA), a fost plimbat prin centre de plasament, pâna când a fost încarcerat pentru o crimă pe care n-a coomis-o. Această nedreptate l-a marcat pentru tot restul vieții, dar mai ales anii grei de detenție de care a avut parte pâna la eliberarea lui în 2008 (n.r. cu scopul revizurii condamnării sale penale din 2004–2005). Când a fost liberat, din păcate, el nu era încă maturizat ”

În încheiere, mă gândesc la faptul că și procedura juridico–administrativă (algoritmul în sine) prin care trece condamnatul de la (e)liberarea lui și până în faza îndemnizării sale poate juca un rol importantant în stabilitatea sa socială, cu atât mai mult cu cât, cel în cauză a fost un delincvent (mulți)recidivist, fără calificare profesională, alcoolic, toxicoman și în plus, prezintă și o oarecare instabilitate psihică, mai mult sau mai puțin gravă. Iar cazul lui Marc Machin, oarecum, este un exemplu. Acesta este (e)liberat din penitenciar pe 7 octombrie 2008, după 2.126 de zile de detenție criminală, dar Curtea de Revizuire casează (anulează) sentința sa de condamnare doar pe 30 martie 2010, în timp ce achitarea lui are loc doar pe 20 decembrie 2012, iar îndemnizarea, pe 16 iunie 2014. Cu alte cuvinte, etapele juridico–administrative sunt termenii unui șir aritmetic cu rația r=2 ani, iar între punerea în libertate a lui și îndemnizarea acestuia au trecut aproape 6 ani, timp în care fostul condamnat nu dispune nici de mijloace financiare pentru „reinsertie socială” și nici de un dispozitiv social (real) care să-l supravegheze, având în vedere faptul că el nu poate fi  integrat într-un CHRS (Centru de Cazare și de Reinsertie Socială pentru persoane fără resurse financiare, aflate într-o stare de excluziune socială totală), pentru că nu va putea accepta așa ceva (știind, ceea ce îl așteaptă!), iar legea nici nu prevede „reținerea” lui într-un CRS (Centre de Retenție de Siguranță, socio–medico–judiciare), „concepute” pentru foștii deținuți (în special, pentru cei condamnați, fie pentu crime de sânge, fie pentru crime sexuale) care și-au executat pedepsele în centre private de libertate, dar care suferă de grave tulburări de personalitate și prezintă un risc ridicat de recidivă.

Rezumat „Podul blestemat” (integral)

Delincventul multirecidivist parizian Marc Machin (n.1982) este ultimul și singurul dintre victimele marilor și celebrelor erori judiciare criminale franceze (după cel de-al 2-lea Război Mondial), care după reabilitarea și indemnizarea lui în 2014 de către Statul francez, pe 4 iulie (de ziua SUA), cu suma de 663.320€ (pentru 2.126 de zile de detenție criminală) în loc să-și facă „un drum în viață demn de urmat (sau cum spune partea civilă, „să fi devenit un Înger”–ținând cont prin câte a trecut în mediul carceral fără să fi fost vonivat), devine delincvent și va fi condamnat, din nou, pentru o infracțiune criminală.

După punerea lui în libertate pe 7 octombrie 2008 (în urma autodenunțării lui David Sagno, condamnat de către Curtea cu Jurați Paris pentru aceași faptă pe 23 februarie 2012, la 30 de ani de recluziune criminală cu o perioadă de siguranță de 20 de ani), Marc Machin  începe să comită o serie de infracțiuni corecționale (furt și comercializare de obiecte furate, violență conjugală, și agresiuni sexuale), pentru ca, până la urmă, pe 21 aprilie 2018 să comită o infracțiune criminală gravă, viol asupra unei tinere în vârstă de 22 de ani (într-un apartament parizian, pe strada Saint Maur (din sectorul n011), în care intră prin efracție, în jurul orei 22h00). Cagulat (mascat), el se afla în posesia unei arme albe (cuțit de bucătărie, găsit la locul crimei) pe care avea intenția de a o utiliza în cazul în care tânăra femeie s-ar fi opus „doleanțelor” sale.

Conform dosarului de instrucție, în afară de intrarea ilegală (fără acordul victimei) în apartament (adică, „violare de domiciliu), ar fi fost vorba (în zorii zilei) și de un act sexual oral forțat (adică, „o felație sub amențiarea unei arme albe”) și de sustragerea cu violență a cardului de credit a tinerei femei (adică, de „furt și estorcare de fonduri cu violență). După ce ADN-ul său este identificat pe corpul victimei (care va depune plângere la poliție în aceași zi), Marc Machin va fi interpelat pe 17 mai 2018, și își recunoaște fapta în timpul arestului preventiv (Garde à Vue), cu toate că într-o primă fază a interogatoriului o nega cu vehemență. De altfel, identificarea lui nu ar fi creat mari probleme anchetatorilor, pe de o parte, pentru că după eliberarea lui din penitenciar, el era sub control judiciar, iar pe de altă parte, pentru că amprentele sale genetice erau înregistrate în Fneag (Fișierul Național al Amprentelor Genetice).

(Re)amintesc aici faptul că, deși el este pus în libertate pe 7 octombrie 2008, achitarea și reabilitarea lui vor avea loc mult mai târziu (datorită formalităților administrative ale procedurii judiciare), în cadrul unui proces în fața Curții cu Jurați Paris, pe 20 decembrie 2012. Cererea lui de despăgubire (daune materiale și morale ) în valoare de 1,997M€ va fi examinată de Curtea de Apel Paris pe 16 iunie 2014, pentru ca pe 4 iulie să intre în posesia sumei care i-a fost acordată, 663.320€ (cca de 3 ori mai puțin), după o decizie luată pe 30 iunie. Această sumă se compunea dintr-un prejudiciu moral de 1,06M€ (suferit în detenție, timp de 6 ani și 10 luni, între 2001–2008), respectiv, din 800.000€ prejudiciul moral suferit în cei 11 ani cât a durat procedura de „reabilitare” a sa (2001–2012), iar restul reprezenta prejudiciul material (salariul cu care ar fi fost plătit în timpul detenției sale) în cazul în care ar fi putut presta o activitate lucrativă remunerată (necalificată).

Dar, din păcate, deja la începutul anului 2009 (adică, la foarte puțin timp după eliberarea lui) el va comite 3 agresiuni sexuale (dintre care două asupra unor minore), motiv pentru care pe 15 iunie 2009 el va fi interpelat de către polițiștii de la PJ (Poliția Judiciară), iar după un an de detenție provizorie, pe 18 mai 2010 va fi condamnat de Tribunalul Corecțional Paris (a 15-a Cameră Corecțională), la 3 ani de închisoare (contra 5 ani, cât solicita Ministerul Public) și la 5 ani de tratament medical și socio–judiciar, respectiv, la plata unei daune morale (victimelor sale) în valoare de 20.000€.

Prima agresiune sexuală (cu caracter corecțional, delictual) are loc pe 5 iunie 2009, când Marc Machin va urmări o femeie de la o stație de metrou (din sectorul 20) până la domiciliul ei, unde în holul imobilului, în timp ce ea urca treptele scării, el filma cu telefonul lui sub rochia ei (fără ca aceasta să-și dea seama). Observând gestul lui Marc Machin, ea îi trage lui o palmă, la care acesta din urmă va reacționa violent, cu un pumn în față, după care „introduce, cu violență, mâna în chiloții ei și începe să-i mâgnâie sexul, râzând”. De fapt, el n-ar fi vrut decât „să filmeze chiloții femeii”. Din păcate în urma pumnului administrat acesteia, săraca femeie ar fi avut nevoie de 3 zile de concediu medical. Înainte de acest „eveniment”, pe 13 iunie 2009, Marc Machin ar fi făcut același lucru și cu celalte două minore (cu vârste de 14 și 15 ani), care locuiau în același cartier cu el, în proximitatea domiciliului său „forțat” (la bunica sa) de liberatea condiționată sub control judiciar. În timpul procesului, Marc Machin declara căEu am comis un act violent contra pudorii feminine. Nu vreau să mă justific și nici să minimalizez gestul meu. Am fost ademenit de vechile mele pulsiuni, vechii mei demoni, ura, supărările și frustrările mele care, mi-au alterat gândirea, judecata. (…). Aceste lucruri mă fac să roșesc în interiorul meu”.

Până la urmă, pe 4 decembrie 2011, el va fi pus în libertate conndiționată sub control judiciar, dar nu pentru mult timp, pentru că la începutul anului 2012 va fi reîncarcerat pentru „violarea” legislației în vigoare privind libertatea condiționată sub control judiciar. În total, până la ultima sa condamnare pentru viol, de către Curtea cu Jurați Paris (sub președinția lui David Hill) pe 14 octombrie 2021, Marc Machin (apărat de către avocații Adrien Gabeaud și Elise Arfi) ar acumulat în cazierul său judiciar, exact 15 condamnări cu caracter corecțional (delicte).

În procesul său, care a debutat pe 11 octombrie 2021 (cu „ușile închise”), în afară de cei 16 ani de recluziune criminală la care a fost condamnat de către Juriul Popular (din din maximum 20 de ani, prevăzut de lege, în cazul lui), cu ½ din pedeapsă, ca perioadă de siguranță (înainte de executarea căreia nu poate fi pus în libertate condiționată sub copntrol judiciar), el are și obligația de a urma un tratement medical și o procedură socio–judiciară timp de 5 ani, dar să și splătească daune morale tinerei femei, în valoare de 25.000€. Conform avocatului ei, Audrey Dufau, tânăra femeie ar fi fost mulțumită de verdictul anunțat de către președintele Curții și, „oarecum ușurată, pentru că, calvarul ei a luat sfârșit”.

Merită să adaug aici și faptul că pe 11 ianuarie 2016, BEDJ (Brigada de Executare a Deciziilor Judiciare/Justției) l-a interpalat (arestat) pe Marc Machin pentru o a doua oară într-un hotel din sectorul 9) pentru nerespectarea condițiilor libertății condiționate sub control judiciar, în cadrul unui dosar corecțional de „violență conjugală” (adică, „maltratarea concubinei sale”) în care a fost condamnat, la sfârșitul anului 2015, la 6 luni de închisoare. Ca urmare, el a fost reîncacerat din nou, mai ales că mai devreme, în cursul lunii februarie 2013, a fost condamnat și la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru „violență, furt și comercializare de obiecte furate” (telefoane mobile), în sectrorul 18, o pedeapsă, „restanță”care, trebuia și ea să fie executată (ca atare).

Anul viitor, în 2017, el va fi interpelat, din nou, de către polițiștii de la BAC (Brigada AntiCriminalitate) în nord-estul parizian, pentru că l-ar fi bătut pe proprietarul camionetei căruia i-a vândut-o. Recunoscând în fața Curții că a avut, nejustificat, un „comportament impulsiv” el este condamnat în „instanță imediată” (Curte Corecțională instituită pe loc) la o amendă penală de 400€ pentru ultraj și violență fizică.

În sfârșit, la ultimul său proces, am fost convins că avocații lui Marc Machin ar fi făcut tot posiblul pentru a-i diminua pedeapsa cu o serie de circumstane atenuante care i-ar fi marcat copilăria „de mizerie” (plasat la vârsta de 3 ani într-o familie adoptivă, violat la vârsta de 7 într-o altă familie adoptivă) și adolescența „de toxicoman” (depența sa fizică și psihică de cannabis) cu viața sa afectivă, inclusiv cu dramele trăite (mama lui trage cu arma de serviciu în tatăl său fără să-l nimerească, moartea acesteia, un an mai târziu, de SIDA și a bunicii lui, de cancer peste 4 ani) dar mai ales, ulterior, cu cele 2.126 de zile de detenție criminală, evident, pe nedrept.

Deși aveam intenția să-l întâlnesc și să stau de vobă cu el despre o serie de subiecte care (poate) i-ar fi „fragilizat” viața, din motive „tehnice” (legate, în special, de pandemia Covid 19), acest lucru nu a fost posibil, cu toate că amândoi trăim, oarecum în nord-estul parizian și în plus, avem și cunoștințe comune (tot, foști delincvenți, infractori, mai mult sau mai periculoși). Fie, eu eram disponibil și el era arestat (și nu rareori, încarcerat), fie el era disponibil, dar eu eram atunci angajat în alte proiecte importante sau nu eram atunci în Franța. În orice caz, părerea mea despre el cunoaște foarte bine și Louis Ballingo fstul său avocat care l-a asistat la procesul revizuirii condamnării sale în care a fost despăgubit cu daunele morale și materiale pentru eroarea judiciară comisă în dosarul lui.

 Așa cum am menționat, chiar dacă suma obținută, în total, nu au reprezentatat decât cca 1/3 din cea reclamată, ea a fost una dintre cele mai importante dintre cele care au fost acordate de către justiția franceză. În plus, tatăl acestuia, a fost si el îndemnizat cu suma de 38.000€, iar sora, respectiv, fratele lui, fiecare dintre ei, cu suma de 20.000€, care împreună cu suma acordată lui (663.320€) revine la o indemnizare de 741.320€.

Această sumă a fost depășită doar de cele obținute de către Loic Sécher (condamnat în 2003 și reabilitat în 2012), indemnizat cu 797.352 € (din care 197.352,32€ prejudiciu material) si 600.000 € prejudiciu moral (pentru 2.655 de zile de detentie), la care se va adăuga și suma de 110.000€ (pentra ma lui și frații săi), respectiv, de Patrick Dils (condamnat în 1989, reabilitat în 2002), indemnizat cu 1M€ (pentru 13 ani și 3 luni de detenție criminală, la care ulterior va fi fost adăugată suma de 146.000€ pentri indemnizarea rudelor sale).

Din contră, Abdelkader Azzimani si Abderrahim El-Jabri (de origine magrebina, condamnați în 2003 și reabilitați în 2014), vor fi indemnizați (împreună), cu suma de 968.424, 57€ (adică, fiecare cu câte 484.212,85€), pentru detenții criminale mult mai lungi (11 ani, respectiv, 13 ani), căreia vor fi adăugate și indemnizațiile pentru rudele acestora (360 000 €, pentru cele ale lui Abdelkader Azzimani și 130 000 € pentru cele ale lui Abderrahim el-Jabri)

În sfârșit, suma de bani cu care Marc Machin (achitatul n08) a fost indemnizat, fără niciun fel de probleme, i-ar fi trebuit să permită acestuia (cu eforturi mai mult sau mai puțin susținute) să re (re)integreze în societatea civilă și fără (mari) dificultăți. Adică, să rupă, definitiv, cu trecutul său de infractor (delincvent), cum au reușit, de exemplu, ceilați 2 achitați care i-au urmat (n09–Abdelkader Azzimani si n010– Abderrahim  El-Jabri, din păcate însă, el nu și-a dorit, cu adevărat, acest lucru și nici să intre „în rândul oamenilor normali” pentru că din punct de vedere psihic, profilul său, mai ales, datorită trecutului său, a fost și este (și astăzi), „anormal”!

Menționez aici faptul că primii 7 achitați în procedura juridică criminală (în ordine: Jean Dehays, Jean-Marie Deveaux, Roland Agret, Guy Mauvillain, Rida Daalouche, Patrick Dils, Loic Secher), respectiv, n011–Christian  Iacono (condamnat în 2009, reabilitat în 2015), care i-a urmat lui Abdelkader Azzimani si Abderrahim  El-Jabri, respectiv, achitații celebrului proces de pedofilie Outreau (Pierre Martel, David Brunet, Karine Duchochois, Daniel Legrand, Christian Godard, Roselyne Normand, Odile Marécaux, Dominique Wiel, Franck si Sandrine Laver, Thierry Dausque, Daniel Legrand si Alain Marécaux) indemnizați cu 10M€ (adica în medie, cu cca 760.000€/achitat), chiar dacă n-ar fi fost „copii (chiar) de suflet” (în sensul naivității), „ușă de biserică (în sensul nerespectării moralei religioase) și nici îngeri”  (în sensul figurat), totuși, sub nicio formă n-au fost delincvenți de talia lui Marc Machin.

Ca urmare, pentru mine el (care „dorește să se reconstruiască pentru a putea face față vieții în condiții decente”–la ceea ce, de altfel, va avea destul timp, să reflecteze în cei, cel puțin, 8 ani de detenție criminală) este și va rămâne un „eșec” din punctul de vedere a reinserției sociale a foștilor condamnați recidiviști, indiferent de timpul cât va fi încarcerat. Cu alte cuvinte, există (foarte) slabe șanse pentru ca el să nu recidiveze, sub o formă sau alta, atât în procedura corecțională (deja cu antecedente serioase), cât și în cea criminală (în care a debutat).

Într-un asemenea context, eliberarea lui din Penitenciarul Rouen („Bonne Nouvelle), pe 7 octombrie 2008 (în dosarul crimei/crimelor de pe podul Neuilly–în care a fost achitat), așa cum am putut constata, în loc să fi fost o „veste bună”, a fost, din păcate, o veste cât se poate de proastă. Iar dacă ținem cont de vârsta lui (39,5 de ani) dar și de fapul că din 17 mai 2018 a fost încarcerat până pe 14 octombrie 2021 (anuțarea verdictului în dosar), în detenție provizorie (adică timp de aproape 3,5 ani), cel puțin teoretic, la vârsta de 44 de ani, Marc Machin va fi din nou condiționabil (ca de atâtea ori, de altfel, în procedura corecțională), pentru că în procedura juridică criminală, din fericire (pentru el) este încă „primar” (adică, condamnat pentru prima oară). Ca urmare, este foarte probabil ca acesta să mai scrie câteva pagini „remarcabile” în istoria criminalității franceze. Timpul rămâne tânăr!

Bibliografie selectivă

Podul „blestemat” al lui Marc Machin. Istoria unei grave erori judiciare. Istoria unei imposibile reinserții socio-profesionale. O dramă fără sfârșit.

În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului: Labirintul judiciar parizian (TJP – Tribunalul Judiciar Paris), cel mai mare Judiciary City din Europa în imagini și detalii inedite. Le Tribunal judiciaire de Paris (TJ de Paris). Compétences: crime organisé, crimes contre l’humanité et crimes de guerre, crimes et délits commis hors du territoire par les membres des forces armées françaises, corruption et fraudes fiscales, terrorisme, cybercrime, cyberhaine

„Crima de pe Podul Neuilly”. Podul „blestemat” al lui Marc Machin, un „obiect istoric” al unei grave erori judiciare. Anchetă privată (Corespondență de la Curtea de Revizuire a Condamnărilor Penale – Paris, Franta). În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului (prof. univ. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al OADO – Națiunile Unite)

Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune în istroria marilor erori judiciare oficiale și oficioase ale procedurii penale criminale (Subiect de teză de doctorat în matematici aplicate în științe sociale, bazat pe teoria sistemelor complexe, teoria abstractă a categoriilor, teoria grafurilor și topologia rețelelor). Patea I (Jean Dehays, Jean-Marie Devaux, Roland Agret, Guy Mauvillain, Rida Daalouche, Patrick Dils, Loic Sécher, Marc Machin, Abdelkader Azzimani si Abderrahim El-Jabri, Christian Iacono, Chara Mohamed, Besnard Marie, Monique Case, André Kaas, Outreau, Jean-Yves Joseph Marie Groix)

Repararea erorilor judiciare în Franţa și (i)responsabilitatea magistraţilor! (Corespondență din Franța – Mondo Police, prof. dr. Thomas CSINTA, jurnalist de investigații criminale, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)

„Repararea” erorilor judicare în Franța, o procedură complexă și de durată (în contextul unui pluralism socio-juridic)

„Repararea” detenţiei provizorii în cadrul Justiţiei franceze (Corespondență de la prof. dr. Thomas CSINTA – Paris, Franța)

Recidiva criminală de natură sexuală. Unde sunt cei responsabili? (Corespondență de prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Monitorul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului-Naţiunile Unite)

Lungul drum al (re)inserției sociale postcarcerale. Studii și cercetări bazate pe modele fizico – matematice care utilizează sistemele complexe (teoria haosului). Corespondență de la prof. dr. Thomas CSINTA (Franța)

Bibliografie generală

„În umbra vieţii, Vol. 4″ (Vol. 7 din seria „Investigaţii jurnalistice în serial”).

Integral (în Vol. 7 & 10 de Investigații jurnalistice în serial). Revizuirea condamnărilor penale în cadrul Justiției franceze. Incursiune în istoria marilor erori judiciare oficiale și oficioase ale procedurii penale criminale (Subiect de teză de doctorat în matematici aplicate în științe sociale, bazat pe teoria sistemelor complexe, teoria abstractă a categoriilor, teoria grafurilor și topologia rețelelor)

„În umbra vieții”. Structura, organizarea și funcționarea mediului (parcului) carceral francez (Poliția Capitalei – Mondo Police – Investigații criminale, corespondență din MCF – Mediul Carceral Francez, prof. dr. Thomas CSINTA)

Premieră mondială absolută: „Investigații jurnalistice în serial” Vol.10 (Educație și Învățământ). Subiecte de Teze de Masterat de Cercetare şi de Doctorat în Științe Sociale. Studiul fenomenelor socio–judiciare și economice cu ajutorul teorei haosului (Sisteme complexe – fractali), a sistemelor formale (de tip Gödel), teoria (algebrică a) grafurilor și cercetări operaționale

Nota redacției

Cartea „Investigații Jurnalistice” dedicată Generalului Constantin – Bartolomeu Săvoiu. Cultură generală prin intermediul „faptului divers” din lumea contemporană franceză și internațională (marea criminalitate–crima organizată, terorism–jihadologie, crime de sânge, crime sexuale–kidnapping, crime economico–financiare, erori judiciare–revizuirea condamnărilor penale–repararea detenției și a erorilor judiciare). Lansarea cărții va avea loc la BCU (Bibliotreca Centrală Universitară) din București