Primăvară cu miros de liliac – cu Jurnalul Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română cu caracter academic, acreditată și promovată de Economic and commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe, ca sursă sigură de informare). Corespondentă de la Conf. dr. Cristina – Mihaela Barbu (USH Craiova)

Verdele primăverii se transformă ușor, ușor în alb, liliacul este înflorit peste tot, apoi miros de tei, fulgi de plopi peste tot în aer, gâzele invadează totul în jur, gărgărițe în derivă se așează dimineața pe cafeaua mea cu lapte. Le iau, și ca într-o joacă de copil șoptesc încet, să nu-mi deconspir ascunzătoarea: gărgăriță, riță, zboară în poieniță, și încotro vei zbura, acolo m-oi mărita…De fiecare dată zboară în altă direcție, dar eu îmi continui joaca cu vietățile primăverii. Într-o zi, lângă bancă, crescută o romaniță. Mâna mi se întinde reflex spre ea, vrând o altă joacă de copil, dar mi-e milă de albul pur al florii, încerc doar cu degetele să număr petalele: mă iubește, nu mă iubește și fericită ca un copil, am senzația că petalele s-au oprit din numărat acolo unde mă iubește. Ziua va fi frumoasă, nu-mi trebuie mult să-mi râdă sufletul. Mă ridic speriată, ora este trecută de fix, plec în grabă mare, dar pe drum îmi recit veselă în gând: și mi-i spune atunci povesti, și minciuni cu-a ta guriță, eu pe-un fir de romaniță, voi cerca de mă iubești.

Intru în laborator surâzând și o colegă pe care am perceput-o de la prima privire ca nefiindu-i simpatică, mă ia pe sus: ce atâta veselie? Aici nu este club, am venit la muncă, nu la distracție. Zâmbetul îmi dispare, doamna este mai mereu îmbufnată, la un moment dat mi-am propus să o fac să zâmbească într-o zi, are trăsături frumoase, un zâmbet ar face-o atât de umană, i-ar îndulci colțurile gurii lăsate mereu. Am înțeles că a avut multe probleme și dureri în viață și toate astea au înăsprit-o, înăsprindu-i și liniile feței. O cheamă Blidaru, dar pentru că întotdeauna când interpelează pe cineva începe cu: ascultă, madam!, i se zice Madam. Îmi iau halatul, și odată cu zâmbetul pe care mi-l șterg de pe buze, un gând îmi străbate corpul: și te-ai dus, dulce minune, și-a murit iubirea noastră, floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! Șefa de laborator este o doamnă în vârstă, doamna Triculescu, numele fiind lung, i se zice doamna T, ca în Patul lui Procust, chiar dacă nu există nici cea mai mică asemănare între șefa mea și personajul lui Petrescu, deși frumoasă încă, probabil că în tinerețe a avut mulți bărbați care au curtat-o.

Nota redacției. De unde vine expresia „Patul lui Procust”? În peisajul cultural autohton, expresia „Patul lui Procust” este mai cunoscută datorită romanului scris de Camil Petrescu apărut în februarie 1933. În mitologie, Procust era un tâlhar din Atica, o regiune a Greciei Antice. Fiu al lui Poseidon, Procust își construise o faimă din obiceiul sinistru de a-i tortura pe drumeții de pe drumul ce lega Atena de Megara. El îi ademenea pe aceștia oferindu-le adăpost. Odată ajunși în casă, Procust (n.n.–în greacă Procustes, care înseamnă întinzătorul) se folosea de forța uimitoare cu care era înzestrat și îi obliga pe călători să se culce pe unul dintre cele două paturi de fier, unul mare și unul mai mic. Cei care aveau trupurile mai lungi erau întinși pe patul mai mic, iar Procust le reteza picioarele pentru a se încadra în dimensiunile patului. Celor mai scunzi le scotea picioarele din încheieturi și le lungea până când se potriveau în patul mai mare. În ambele situații, deznodământul călătorului era același, și anume moartea acestuia. Cel care i-a venit în cele din urmă de hac tâlharului din Atica a fost războinicul atenian Tezeu. Ucigaș al Minotaurului din marele Labirint de la Cnossos, Tezeu avea să-l ucidă pe Procust, aplicându-i același tratament pe care acesta îl folosea pentru a-i schingiui pe călători. Procust a sfârșit și decapitat, și cu picioarele tăiate. Din legenda lui Procust din Atica s-a născut celebra expresie. Specialiștii spun că aceasta semnifică și este folosită pentru a sublinia incompatibilitățile existente între oameni. De asemenea, „Patul lui Procust” a devenit un simbol al practicilor abuzive de impunere și de încadrare a oamenilor, a gândirii și sentimentelor acestora în anumite tipare prestabilite de forme, reguli, condiţii, fixe şi nefireşti. Epresia mai este folosită şi în alte contexte pentru a conferi mai multă forţă de sugestie a mesajului ce se dorește a fi transmis.

În sfârșit, doamna T. blajină, cu părul albit, dar cochetă, încă subțire, purtându-și vârsta ca pe o podoabă de preț, nicidecum ca pe o povară. Mi-a plăcut din prima clipă și cum nu am alt criteriu de a cântări oamenii, îi măsor după prima privire. Prima privire a doamnei T, a fost senină, ușor curioasă, și la finalul evaluării scurte de jos până sus, a zâmbit. Atunci, am răsuflat ușurată, am început cu dreptul. Zilele care au urmat pentru mine în institut, mi-au arătat nu neapărat că mă place, dar că nu-i displac. Astăzi, fiind lângă mine când Madam mi-a înghețat zâmbetul pe buze, mi-a pus o mână aproape protector pe spate: îmi pare rău! îmi zice și zâmbește senin. După ședința scurtă în care suntem anunțați ce am reușit să facem ultimele zile și ce avem de făcut, șefa roagă o colegă să meargă în biroul profesorului Firănescu. Aproape în fiecare zi, cineva este numit să ajute vreun profesor la cercetare. Uneori sunt numiți mai mulți, și de la noi, și din alte laboratoare. Nu cere profesorul pe cineva anume, numirea este făcută de șefa. Ea știe din anii mulți lucrați aici, pe fiecare, le știe calitățile, defectele, capacitățile și știe bineînțeles compatibilitatea fiecăruia cu orice profesor. Între unii profesori și cercetătorii care-i ajută s-au format legături vechi, prietenii de familie, șefa știe pe cine să numească de fiecare dată la diversele studii. Pe mine nu m-a numit încă să ajut pe cineva, deși de abia aștept. Vreau să arăt că deși venită de la o catedră de liceu, nu printre cele mai bune, nu mi-am uitat meseria de bază. De multe ori, vine câte un profesor în laborator și lucrează acolo, lângă o echipă, cu care probabil a mai lucrat și altădată. Săptămâna trecută la masa noastră a lucrat profesorul Pîrjan. Îl cunoșteam din cărțile din timpul facultății. Lucrând cu noi, îmi era teamă și să respir. Îl vedeam undeva, sus pe un soclu și ce ciudat mi se părea să-l văd lângă mine, scund și plăpând, fragil chiar. Azi, pe la 10h00 laboratorul este luat cu asalt de studenți veniți în practică. Vor sta toată săptămâna. Totul s-a înviorat în jur, chiar Madam parcă prinde viață, explică, dă informații, ajută la instalații. A venit, odată cu ei, primăvara și în laborator. Sunt veseli, tineri, împrăștie în jur siguranța tinereții.

Deja încep să-mi fac nu neapărat prieteni, dar apropiați. Lucrez lângă patru colegi, doi bărbați și două fete, așa le zic eu, dar sunt femei în toată regula, cu familii, cu copii, după câteva zile de tatonări, de încercări, de întrebări, la care nu am putut răspunde întotdeauna, (familia mea încă rămâne un tabu, nu pot să vorbesc despre ea, nu pot să-mi expun grijile și îndoielile), m-au acceptat. Asta înseamnă că mă așteaptă dimineața, eu bineînțeles că ajung întotdeauna ultima, cu cafea făcută pe trepiedul de pe masa noastră de lucru. În alte laboratoare, nu au voie să-și facă ceai sau cafea în laborator, sunt trimiși la chioșc să-și cumpere, dar doamna T, fiind și o mare băutoare de cafea, ne acceptă această mică bucurie de fiece dimineață. Așa că se fac cafele pe mesele de lucru, și se beau pe ascuns, ca nu cumva să intre vreun șef mai mare, în timp ce deja ne apucăm de treabă. Suntem 17 persoane în laborator acum, de diferite vârste, cu diferite planuri în viață, au mai fost și alții, trecători pe aici, institutul a fost doar un popas spre ceva mai bun, spre ceva mai sus, spre alte locuri mai blânde. Eu voi rămâne, voi pleca?

Cine sunt? Uneori adăpost. Alteori ploaie și vânt. Câteodată tac. De cele mai multe ori sunt vijelie, și în vorbe și în gesturi. Seara, târziu, scriu. Când mi-e frig, mi-e teamă! Când e soare, sunt umbra pe care o lasă pe pământ cei care mi-s dragi. Iubesc viața, iubesc oamenii, chiar și pe cei care au fost răi. Și ei m-au făcut să fiu eu, cea de acum. Și cei răi, și cei buni mi-au marcat drumul prin ”marea trecere”, și după cum spunea un om drag, nimic nu este întâmplător! Sunt o femeie obișnuită care în viață a avut și are mult. Oameni care mă iubesc, rătăciri, regăsiri, dureri, bucurii, nașteri, renașteri, veniri, plecări, îndoieli, întrebări, și câteodată răspunsuri. Și în fiecare moment am avut puterea de a trece prin toate scriind. Uneori cu lacrimi, alteori cu zâmbete, cu muriri și nemuriri. Sunt fiecare din acestea. Sunt fiecare clipă trăită și sunt ceea ce va urma. Sunt amintirile regăsite în sertarul meu cu fluturi. Și sunt visurile cu care îmi mobilez ceea ce va veni. Și cele cu care alunec noaptea în somn. Toate amintirile așternute aici sunt ale mele. Cele din copilărie, cele trăite alături de părinți, de bunici. Povestea de dragoste nu îmi aparține. Este liantul care leagă amintirile.

Notă. A se vedea și alte articole ale autoarei  în Jurnalul Bucureştiului

Articol asociat

Pași prin istorie, călător prin timp – Insula Santorini, de ieri și de azi de la corespondentul nostru permanent Dr. Anna–Nora Rotaru–Papadimitriou (Grecia–Atena), membră în Staff al Jurnalului Bucureștiului (publicație cultural – educațională și științifică franco – română, acreditată și promovată de Economic and Commercial mission of La Francophonie in Central and Eastern Europe ca sursă sigură de informare)

Nota redacției. (Thomas Csinta-redactor șef și director al publicației)

Le grand concours de Grandes Ecoles d’ingénieurs „Mines – Ponts” (Les sujets de Maths & Physique – 2024). Celebrul concurs al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești „Mines – Ponts” (nivel Prépa/CPGE – Licență/Master). Subiectele de Matematici generale și speciale și de fizică specială propuse (Enunțuri – 2024)

Volumul 8 din ciclul de lucrări științifice (cărți) „Investigații Jurnalistice în serial” în 12 volume, „Societate & Economie” (Le 8e tome du cycle de travaux scientifiques – livres „Investigations journalistiques en série” en 12 tomes, „Société & Economie)

Volumul 5 din seria de lucrări consacrate marilor și tradiționalelor concursuri de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (la matematici și științe fizice) ale grupurilor GEIPI – Polytech, Advance, Avenir și Puissance Alpha (2020 – 2024). Les Grands Concours classiques des „Grandes Ecoles” d’ingenieurs (GEIPI – Polytech, Advance, Avenir et Puissance Apha). Maths – Sciences physiques (2000-2024)

• Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.

„Sesiunea științifică anuală a Academiei Germano-Română din Baden-Baden – 2024” (Deutsch – Rumänische Akademie Baden-Baden e.V. – Rumänisches Institut – Rumänische Bibliothek Freiburg e.V., Landul Baden – Würtenberg, Germania) la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (partener cultural – educațional al Jurnalului Bucureștiului)

• Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas) în carte Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi (și europeni).

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de înățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiectele de concurs (Modelizare matematică) pentru doctori în științe (matematice) – 2024

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) – 2024

„Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’ Agrégation” din anii 2017 – 2023

Corrigé du „Concours – Agrégation de mathématique” (titularizare în sistemul de învățământ superior francez ultraelitist PGE/Prépa – Grandes Ecoles și în sistemul universitar LMD/Licență – Masterat – Doctorat). Soluții & Raportul Juriului pentru Subiecte (de tip „concurs” – Subiecte „Zero”) propuse pentru doctori în științe (matematice) și cele de „Concours de l’Agrégation” din anii 2017 – 2023

• Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…

• Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, „Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet („olpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului